Sari la conținut

Emisivitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emisivitatea (puterea de emisie) a unui material este cantitatea de energie electromagnetică radiată cu lungimi de undă cuprinse într-un interval emisă pe unitatea de timp de un element de suprafață al materialului cu normala într-un unghi solid din jurul unei direcții dată de unghiurile (, produsul scalar dintre normala și direcția considerată) și raportată la ( este proiecția elementului pe planul perpendicular pe direcția de emisie) :

Ea depinde de temperatura absolută a materialului și poate depinde încă de punctul ales pe suprafața acestuia. Emisivitatea este legată de absorptivitatea (puterea de absorbție) și reflectivitatea materialului prin legile lui Kirchhoff:

unde AM este absorptivitatea, iar este o funcție independentă de material, numită "radiația corpului negru". Uneori, se înțelege prin emisivitate raportul:

Acesta este un număr cuprins între 0 și 1, egal cu 1 numai atunci când ("corpul negru"). În domeniul vizibil, emisivitatea mai este numită și strălucirea materialului. Integrând după lungimile de undă obținem emisivitatea direcționată integrală iar integrând și după unghiuri obținem puterea de emisie totală, care depinde numai de material și de temperatură. Pentru un corp total absorbant (Corp absolut negru) este adevărată legea lui Stefan

unde σ = 5,65 · 10-12 W/(cm2·K4) (vezi Legile de deplasare ale lui Wien[1]).

Fig.1:O sferă "lambertiană" arată ca un disc uniform luminat

Se spune că un material emite "după legea lui Lambert ", dacă nu depinde de unghiurile și . Fluxul luminos emis sub unghiul este atunci

Deoarece ochiul omenesc apreciază strălucirea unui obiect raportând energia luminoasă primită la suprafața aparentă ( ) a emițătorului, un obiect care emite "după legea lui Lambert" pare la fel de luminos independent de unghiul sub care e privit. În particular, un obiect sferic "lambertian" care emite izotrop apare de la distanță ca un disc uniform luminat (vezi Fig.1). Soarele este ușor "nelambertian" deoarece este mai luminos în centru decât pe margine.

  1. ^ σ=Cs*π, unde Cs este constanta folosită în acel articol
    Born, M., Wolf, E.: Principles of Optics, §4.8, Pergamon Press 1965
    Brătescu, G.G.: Optica, cap.14, Editura didactică și pedagogică, București, 1982
    Friș, S.E., Timoreva, A.V.: Curs de Fizică Generală, vol.III, cap.XXVII, Editura Tehnică, București 1965
    Siegel, R.,Howell, J.R., Lohrengel, J.: Wärmeübertragung durch Strahlung, Teil I, Springer-Verlag 1988, ISBN 3-540-18496-1