Sari la conținut

Elisa de Lamartine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elisa de Lamartine
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Languedoc, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (73 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
PărințiMaj. William Henry Birch[*][[Maj. William Henry Birch ((1758-1796))|​]][3]
Christina Cordelia Reessen[*][[Christina Cordelia Reessen |​]][3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRalph Cochrane Birch[*][[Ralph Cochrane Birch |​]][3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlphonse de Lamartine[3] Modificați la Wikidata
CopiiAlphonse de Lamartine[*][[Alphonse de Lamartine |​]][3]
Julia de Lamartine[*][[Julia de Lamartine (( -1832))|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță
pictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba engleză Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elisa de Lamartine (născută: Mary Ann Elisa Birch; n. , Languedoc, Franța – d. , Paris, Franța), cunoscută și sub numele de Marianne de Lamartine, a fost o pictoriță și sculptoriță franceză despre care se crede că ar fi de origine engleză.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Artista s-a născut la 13 martie 1790, în Languedoc, Franța.[5][6] (Unele surse spun că s-a născut la Londra, dar acest lucru nu a fost confirmat). A fost fiica maiorului William Henry Birch și a Christinei Cordelia Reessen și a fost botezată la 31 mai 1792 la parohia Saint Anne din Soho, City of Westminster, din Londra.[5][7]

Elisa s-a căsătorit cu scriitorul și poetul Alphonse de Lamartine (1790-1869) în biserica Saint-Pierre de Maché, din Chambéry, Franța, la 6 iunie 1820.[6][8] Cuplul a avut doi copii: Félix Marie Emilius Alphonse de Lamartine (născut la Roma, Italia în 1821 și decedat la Paris în decembrie 1822 din cauza febrei înainte de a împlini doi ani) și Marie Louise Julie de Lamartine, cunoscută sub numele de Julia, (născută la Mâcon, Franța la 14 mai 1822). Julia a murit la Beirut, Liban, în 1832, la vârsta de zece ani, în timpul unei expediții a familiei în Liban, Siria și Țara Sfântă în 1832–33.[7]

Elisa a murit la 24 mai 1863 la Paris, la vârsta de 73 de ani.[8]

Exponate și lucrări

[modificare | modificare sursă]

În 2003, în cadrul sărbătoririi bienalei Lamartine, artistului i-a fost dedicată o expoziție intitulată Evocarea lui Marianne de Lamartine la Musee Lamartine din Macon, Franța.[9]

În 1843, Lamartine a lucrat cu profesorul ei, sculptorul François Jouffroy⁠(d), la un font din marmură trinitariană la biserica St. Germain l'Auxerrois⁠(d) din Paris, care a fost descris ca fiind „un izvor cu apă sfințită executat după desenele doamnei de Lamartine, păpuși care defilează în jurul unei cruci.” [10]

Lucrări alese în colecții publice

[modificare | modificare sursă]
Portretul fiicei Julia de doamna de Larmartine

Lamartine era cunoscută ca pictoriță, acuarelistă, sculptoriță, desenatoare, ilustratoare și muziciană.[9]

  • Mâcon, Muzeul Lamartine: La Saône et La Loire, 1847, modele din ipsos ale unui proiect de decorare (nerealizat) pentru podul Saint-Laurent din Mâcon.
  • Mâcon, Muzeul Ursulinelor: Caritatea Romană, ulei pe pânză; și Urania, ulei pe pânză.
  • Paris, Muzeul Vieții Romantice: Florile de pe altar, circa 1846, poem autograf de Alphonse de Lamartine, iluminat de Elisa de Lamartine.
  • Saint-Point, Château de Saint-Point: Portretul Mariei Louise Julie de Lamartine, ulei pe pânză

Portrete ale artistei

[modificare | modificare sursă]
  • Jean-Léon Gérôme, Portretul doamnei de Lamartine, 1849, Montauban, Muzeul Ingres .
  • François Claudius Compte-Calix, Madame de Lamartine Adoptarea copiilor patriotilor uciși la baricadele din Paris în timpul Revoluției din 1848, Castelul Barnard, Muzeul Bowes . [11]
  • Johann Ender, Portretul lui Mary Ann Elisa Birch (1790-1863), 1821, desen gravat de Thomas-Casimir Regnault. O copie a gravurii este păstrată la Palatul Versailles . [12]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Marianna Eliza Birch, Kindred Britain 
  3. ^ a b c d e f Kindred Britain 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b texte, Société savoisienne d'histoire et d'archéologie Auteur du (). „Mémoires et documents publiés par la Société savoisienne d'histoire et d'archéologie”. Gallica (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ a b texte, Société savoisienne d'histoire et d'archéologie Auteur du (). „Mémoires et documents publiés par la Société savoisienne d'histoire et d'archéologie”. Gallica (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ a b Alexandre, Charles (). Madame de Lamartine (în franceză). Dentu. 
  8. ^ a b „Textes rares - La mort de Madame de Lamartine”. pages.textesrares.com. Accesat în . 
  9. ^ a b Press, Oxford University (). Benezit Dictionary of British Graphic Artists and Illustrators (în engleză). OUP USA. ISBN 978-0-19-992305-2. 
  10. ^ „Église Saint-Germain l'Auxerrois de Paris » HISTORIQUE”. Accesat în . 
  11. ^ Bowes Museum, Barnard Castle. „Madame de Lamartine Adopting the Children..”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „La banque d'images du Centre de recherche du château de Versailles - dev”. www.banqueimages.chateauversailles-recherche.fr. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Armand Lebailly, Madame de Lamartine, Bachelin-Deflorenne, 1864. (în franceză)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elisa_de_Lamartine&oldid=15614969