Sari la conținut

Ebraica biblică târzie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limba ebraică biblică târzie corespunde perioadei dominației persane și grecești. Perioada persană a avut loc între secolele VI și IV înainte de Cristos. Unele texte biblice sunt scrise în acest dialect (de exemplu Cartea lui Ezra și Neemia).

Perioada greacă a debutat cu cuceririle lui Alexandru Macedon din 332 î.e.n., Țara Sfântă fiind controlată de dinastia seleucidă.[1] Perioada a fost caracterizată prin elenizare, adesea brutală.[1] A durat până la 167-160 î.e.n. când Macabeii (hasmoneii) au obținut independența statală.[1]

Patru viziuni apocaliptice din capitolele 7–12 din Cartea lui Daniel, datată la circa 165 î.e.n.,[2][3] sunt scrise în principal în ebraica biblică târzie.[4]

Ebraica de Qumran, atestată în Manuscrisele de la Marea Moartă din cca. 200 î.Hr. până la 70 d.Hr., este o continuare a ebraicei biblice târzii.[5] Ebraica de Qumran poate fi considerată o etapă intermediară între ebraica biblică și ebraica mișnaică, deși ebraica de Qumran își arată propriile sale trăsături dialectale idiosincratice.[6]

  1. ^ a b c Wills, Lawrence M. (). „Jews in the Greek and Roman Periods”. Yale University Press. Accesat în . 
  2. ^ Tatu 2016, pp. 418-419. : „Citarea Cronicilor în alte lucrări biblice sau extrabiblice din sec. II î.H. (Sulurile de la Marea Moartă - 200 î.H.; Sirah - 180 î.H.; Daniel - 165 î.H.; Eupolemus - 158 î.H.; 1 Macabei - 90 î.H.) presupune o datare nu mai târziu de sec. II î.H.”
  3. ^ Éditions Larousse. „livre de Daniel”. Larousse (în franceză). Accesat în . Livre biblique composé vers 165 avant J.-C. 
  4. ^ Collins 2002, p. 2.
  5. ^ Rendsburg (1997:66).
  6. ^ Sáenz-Badillos (1993:132).