Discuție:Teodor Șușman (senior)

Șușman a fost un bandit, iar familia mea a suferit mult în urma acțiunilor lui. Articolul de față este lipsit de obiectivitate. O să aduc cât mai multe surse posibile pe parcurs. Citind acest articol am rămas șocat, cum un frate al bunicului meu, din partea mamei, este prezentat drept comunist, după ce acesta a fost ucis diabolic, de către cel care este prezentat ca fiind un erou, când de fapt a fost un hoț nenorocit. Cutremurător și strigător la cer!!! Un articol lipsit de obiectivitate ... --Silenzio76 (discuție) 4 aprilie 2011 00:12 (EEST)

Nu voi interveni în conținutul articolului, deoarece sunt subiectiv. Se vede și din reacția puțin deplasată de mai sus. Nu doresc să intru în polemici cu familia subiectului și nu doresc să-i jignesc memoria. Sincer nu mă interesează dacă societatea română dorește să-l facă un erou, dar ceea ce doresc să subliniez sunt următoarele: nu murdăriți imaginea unui om, care a luptat pentru drepturile răchițenilor și ale moților, care a fost un monarhist și manist convins. Nu putea să devină comunism peste noapte. A fost închis doi ani de zile pentru convingerile sale politice. În momentul în care a fost răpit de către Șușman, mama (străbunica mea) și soția lui au fost luate de securitate, interogate și bătute crâncen zile întregi, deoarece a fost suspectat că a fugit în gașca lui Șușman. Și atunci cum a fost comunist? Sau ajutat de autoritățile comuniste? A fost primar și înainte de '45, fiind singurul oponent puternic al lui Șușman după 1930. Se menționează și în articol că Pașcu Suciu și Teodor Șușman au fost prieteni inițial și împreună s-au zbătut pentru drepturile moților, dar au devenit dușmani după ce s-a aflat că Șușman făcea afaceri neortodoxe cu pădurile comunale, etc ... Poveste lungă ... De asemenea, afirmația că Pașcu Suciu a beneficiat de averea lui Șușman este o altă minciună ... Familia mea, oameni simpli, nu a furat de la nimeni, nimic, niciodată. Cunosc toate aceste povești din copilărie, de la bunicul și mama mea ... surse mai de încredere pentru mine, decât mass media care dorește acum să facă mizerie în curtea prim ministrului. Cele bune.--Silenzio76 (discuție) 21 aprilie 2011 04:49 (EEST)

Îmi pare rău că răspund cu întârziere, dar am constatat și eu un fenomen în media românească: Mai nou, toți anti-comuniștii sunt niște sfinți. Se trece cu vederea faptul că și ei au comis crime, uneori abominabile. Au fost destui dizidenți și luptători anti-comuniști care erau oameni onorabili și care merită respectați (chiar și printre comuniști au existat asemenea persoane). Dar a elogia pe orice anti-comunist este un lucru absolut mizerabil. Uite ce făceau militarii români în al doilea război mondial: „În ghetou, se făcea foarte des apelul, la câteva ore. Dacă o femeie (evreică) era însărcinată, era lovită cu cizmele până avorta. Cu nou-născuții se juca fotbal. Ne obligau să facem o roată, cu privirea în interior. Iar în cerc militarii jucau fotbal cu nou-născuții” (Libe Havas-Burihovici - Evenimentul zilei, 9 octombrie 2009). Cu siguranță că o parte dintre aceste bestii au fost anti-comuniști și probabil că o parte au și luptat împotriva comuniștilor. Dar asta le scuză atrocitățile comise împotriva evreilor? În același stil partizan sunt prezentați comuniștii, ca fiind toți diabolici. De exemplu Stelian Tănase spune, în documentarul despre Max Goldstein că acesta ar fi fost terorist cinic și fanatic. Păi Goldstein a încercat să asasineze liderii politici care au înăbușit ceva revolte cu ceva timp înainte (în care probabil au murit muncitori). Adică în cel mai rău caz era un asasin, dar în niciun caz nu putea fi terorist. Teroristul este acela care omoara oameni nevinovați în cafenele, autobuze, gări, etc, nu un om care încearcă să asasineze politicieni mânjiți de sânge. În plust, tocmai Stelian Tănase vorbește de cinism, care încasa salarii groase de la Sorin Ovidu Vântu, despre care știe toată lumea cum și-a făcut banii - aruncând oamenii în stradă. Uneori elita intelectuală românească mă umple pur și simplu de dezgust. —  Ark25  (discuție) 18 martie 2013 06:00 (EET)

La 8 noiembrie 1948, cei care se numeau atunci în plan oficial bandele din munți și azi, luptătorii anticomuniști din munți, îl asasinează pe țăranul Lazăr Cernescu din satul Rusca, comuna Beregova, membru de Partid din 1946, cîntăreț cu lăuta, responsabil din 1947 cu propaganda și agitația la nivelul Organizației de plasă. Porniți în căutarea cadavrului, militarii îl descoperă în primăvara lui 1949. Cercetările arată că înainte de a fi împușcat, Lazăr Cernescu fusese supus torturilor. Ion Cristoiu, Evenimentul zilei, 19 noiembrie 2012. Deci și anti-comuniștii făceau atrocități. Faptul că mass media noastră îi glorifică necondiționat este un aspect absolut detestabil. —  Ark25  (discuție) 26 mai 2013 01:48 (EEST)