Sari la conținut

Dieceza de Würzburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dieceza de Würzburg

Stemă
Poziție geografică
ȚarăGermania  Modificați la Wikidata
Statistici
Populație 
 –totală1.298.900  Modificați la Wikidata
Viața bisericească
CultBiserica Catolică  Modificați la Wikidata
RitRoman Rite[*][[Roman Rite (most common rite practiced in the Latin Catholic Church)|​]]  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
CatedralăWürzburger Dom[*][[Würzburger Dom (cathedral in Würzburg, Germany)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducere
Prezență online
site web oficial
cont Twitter
canal YouTube

Dieceza de Würzburg (în latină Dioecesis Herbipolensis) este una din cele douăzecișișapte de episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Germania, cu sediul în orașul Würzburg. Dieceza se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Bamberg.

Episcopia a fost fondată în anul 742, fiind probabil opera misionară a Sfântului Bonifaciu. Dieceza de Würzburg a fost una dintre cele mai importante episcopii din Sfântul Imperiu Roman, sufragană a fostei Arhiepiscopii de Mainz.

Episcopul Rudolf I de Würzburg a căzut în anul 908 pe câmpul de bătălie, în luptă cu maghiarii.

În secolul al XVIII-lea episcopii de Würzburg au construit Rezidența din Würzburg, unul din cele mai mari palate în stil baroc din Europa.

Ca urmare a Tratatului de la Lunéville (1801) teritoriul diecezei de Würzburg a fost secularizat și trecut în componența Regatului Bavariei, stat satelit al imperiului napoleonian.

În anul 1803 a fost secularizată Rezidența din Würzburg și averile mănăstirești de pe teritoriul diecezei.

În anul 1814 orașul Aschaffenburg împreună cu alte foste teritorii ale Arhiepiscopiei de Mainz a fost încorporat în Dieceza de Würzburg, iar în 1821 a avut loc rearondarea episcopiilor care au intrat în componența Bavariei, așa încât Dieceza de Würzburg a devenit episcopie sufragană a Arhidiecezei de Bamberg.

  • Klaus Wittstadt, Wolfgang Weiß, Das Bistum Würzburg. Leben und Auftrag einer Ortskirche im Wandel der Zeit, Éditions du Signe, Strasbourg 2002.