Biserica de lemn din Sava

Biserica de lemn din Sava datează din anul 1803, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. A fost mutată și salvată de la ruinare în anul 2009 în satul învecinat Mureșenii de Câmpie, comuna Pălatca, județul Cluj. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07745.

Istoric

Acest sfânt lăcaș, cu noul hram „Cuvioasa Paraschiva”, face parte din valorosul Patrimoniu Cultural Național Românesc. Conform inscripției de pe portalul de intrare, biserica de lemn datează din anul 1803: „Ani de la I[sus] H[ristos] 1803”. Altfel tradiția susține că această veche biserică greco-catolică a fost construită în anul 1774, inițial în satul Așchileu Mic, apoi a fost strămutată, prin donare, în 1796, în satul Sava. În luna iulie, anul 2009, biserica a fost mutată din satul Sava, unde se găsea într-o stare avansată de degradare fizică, aproape de ruinare, în actualul Complex Muzeal „Andrei Bojor” din satul vecin Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, județul Cluj.

Lucrările de restaurare a bisericii s-au desfășurat în paralel cu lucrările de construire a Muzeului Național al Refugiaților din România, exact pe locul în care a avut loc cumplitul masacru de la Mureșenii de Câmpie, din noaptea groaznică din 23/24 septembrie 1940, din ordinul lui Wass Albert și Wass Endre, comis de o subunitate horthysto-maghiară din Regimentul 19 de honvezi Nyíregyháza, comandată de locotenentul Gergely Csordas. Lucrările de translatare și recondiționare s-au efectuat pe baza unui studiu de specialitate și a unui proiect adecvat, prin grija deosebită și măiestria echipei conduse de meșterul-restaurator Vasile Pop din comuna Bârsana, județul Maramureș.

Biserica este construită din lemn de stejar (iconostasul) și brad (pereții); pereții navei (formați din bârne de brad late de circa 30 de cm) sunt autentici, singurele părți care au fost refăcute cu ocazia mutării din Sava, în anul 2009, fiind acoperișul și turnul clopotniței. Biserica, aflată atunci în Sava, a fost repictată de zugravul Dionisie Iuga din Nicula, și resfințită la data de 14 august 1879 de către episcopul greco-catolic de Gherla, Ioan Sabo.

Note

Bibliografie

Cîmpian, Felicia Elena (2002). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-219-0.
Cîmpian, Felicia Elena (2002). Pictura și elementele decorative în bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-220-4.
Cristache-Panait, Ioana (1980). „Valențele istorice și artistice ale bisericilor de lemn din județul Cluj, propuse pe lista monumentelor”. Monumente Istorice și de Artă. 1980 (I): 32–41.
Cristache-Panait, Ioana (1980). „Decorația sculptată a monumentelor istorice din lemn din județul Cluj”. Monumente Istorice și de Artă. 1980 (I): 42–47.
Cristache-Panait, Ioana (1981). „Considerații privind tipologia monumentelor istorice de lemn din județul Cluj”. Revista Muzeelor și Monumentelor, Monumente Istorice și de Artă. 1981 (I): 57–61.
Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. 1982.
Istoricul parohiei și bisericii de lemn din Sava - preot Ioan Bărbosu