Sari la conținut

Beatrice Bednarik

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Beatrice Bednarik

Autoportret din 1951
Date personale
Născută14 decembrie 1922
București
Decedată2016
PărințiIgnat Bednarik
Elena Alexandrina Bednarik Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticPictură, istoric de artă
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Facultatea de Drept, Facultatea de Istorie a Universității "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca
PregătireSimion Iuca, Eugen Schileru, Virgil Vătășianu, George Oprescu, Ionel Jianu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Beatrice Bednarik (n. 14 decembrie 1922, București - d. 2016[1]) este o pictoriță și graficiană română, istoric al artei și muzeograf la Muzeul Național de Artă[2]

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Este fiica artiștilor plastici Elena Alexandra Barabaș Bednarik și Ignat Bednarik (membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase din România).[3]. Are parte de o educație aleasă începută în sânul familiei. Studiază de mică artele plastice, ia lectii de limba franceză și germană, are ocazia să întâlnească în casa familiei, artiști plastici, muzicieni și scriitori. Între 1936 - 1941 studiază la Institutul Sfânta Maria, București, sub îndrumarea profesoarelor călugărițe, printre care Mater Clementina Mayer, Celestine Schmidt, Mater Camilla ori Genevieve Siraux[4]. Contiunuă studiile între 1944-1949 la Facultatea de Drept din București.Pasiunea pentru literatura română, latină și istorie o apropie de George Fotino, profesor de Istoria vechiului drept românesc.[5] Din perioada studiilor juridice datează admirația pentru profesorii George G. Vrăbiescu, George Z. Strat, dar și pentru scrierile lui Rudolf von Jhering, Mircea Djuvara, Nicolae Basilescu și Eugeniu Speranția.[6]

În 1951 iși începe activitatea de cercetător în Muzeul Național de Artă al României din București, unde, până în 1982, realizează o serie de expoziții, implicându-se în dezvoltarea, catalogarea și valorificarea patrimoniului instituției alături de alți muzeografi, precum Adina Nanu, Paula Constantinescu, Rodica Ciocârdel Teodorescu, Remus Niculescu, Eugen Schileru, Petre Oprea sau Anatolie Teodosiu. [7].

Între 1955-1959 studiază la Institutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu din București, unde i-a avut profesori pe Simion Iuca, (gravură), George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu, (istoria artei) și Gheorghe Ghițescu, anatomie si antropologie artistică. În 1960 obține Diploma în Istoria și Teoria Artei la Facultatea de Arte Decorative a Institutului „Nicolae Grigorescu” din București, cu lucrarea „Scena de gen în pictura micilor maeștri flamanzi și olandezi ai secolului XVII”, din Colecția Muzeului Brukenthal, Sibiu.[8] În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu.

Din anul 1975 este membră a Societății Franceze de Istorie a Artei din Paris.[9].

Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

De-a lungul celor 30 de ani de muzeografie, a cercetat, a scris eseuri și a ținut comunicări științifice despre artiști români precum Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Octav Băncilă și Ignat Bednarik.

Au scris despre activitatea sa științifică în domeniul istoriei artei, nume precum Petru Comarnescu[10], Barbu Brezianu[11], Iulian Mereuță[12], Barbu Theodorescu[13], Melania Livadă[14] sau Alexandru Davidian[15].

Expoziții[16]

[modificare | modificare sursă]
  • 1976 - Sala Dalles, (Desen, creion, flamaster, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă) și Artă decorativă (piele repusată)
  • 1979 - Casa Universitarilor, Grafică (Desen, sanghină, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă)
  • 1982 - Casa Universitarilor, Grafică (Desen, sanghină, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă, litografie)
  • 1984 - Casa Fr. Schiller, Grafica (Desen, sanghină, cote cerat, acuarelă, tuș, monotip, tehnică mixtă, litografie), Catalog prefațat de Barbu Brezianu
  • 1984 - Căminul Artei, etaj1 ,București
  • 1986 - Bărăție/București, Galeria, Expoziție târg
  • 1986 -1987 - Muzeul Național de Artă, în cadrul Salonul municipal ,(coridor etaj1)
  • 1994 Expoziție de grup -(Picasso privește Picasso),Casa de cultură maghiară,București
  • 1991 - Lumină, apă, culoare, expoziție de grup, Oradea în colaborare cu Uniunea Artiștilor din Ungaria
  • 1994 - Salonul municipal -Teatrul Național ,(etaj3/4) ,București
  • 1993-1994 Expoziție de grup, Artisti romeni alla Burckhardt ,Roma[17]
  • 1993 - Grup 22 ,Galeria de Artă a Municipiului București, Expoziție de acuarelă

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]

Cataloage - colaborări

[modificare | modificare sursă]
  • Catalogul Expoziției Grafica olandeză din Secolul al XVII lea, Muzeul de Artă al R.P.R, București, 1955
  • Catalogul Expoziției de artă franceză (pictură, sculptură,arte decorative), 15-30 noiembrie 1955, Muzeul de Artă al R.P.R., București[18]
  • Catalogul Expoziției retrospective Constantin Brâncuși, Muzeul de Artă al R.P.R, București,1956
  • Catalogul Expoziției monografice Ștefan Dimitrescu, Muzeul de Arta al R.P.R,București,1959
  • Ghidul Galeriei Naționale a Muzeului de Artă al R.P.R.,(în colaborare cu Georgeta Peleanu, Petre Oprea, Ștefan Dițescu, Paula Constantinescu și Ion Frunzetti), București, 1965
  • Catalogul de sculptură al Galeriei de artă universală, volumul al VIII lea, București

Comunicări și articole de specialitate

[modificare | modificare sursă]

Istoricul de artă Beatrice Bednarik a susținut o serie de comunicări pe teme de artă în diverse muzee și galerii printre care amintim: Muzeul Național de artă, Muzeul Cotroceni, Muzeul Peleș, dar și în Paris, Munchen ,Viena (1968). Dintre comunicări amintim: „Un tablou necunoscut de Constantin Lecca în Republica Socialistă Bulgaria”(1966)[19], „Identificarea unui tablou necunoscut de Martin Maingaud în Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București” (1974)[20] sau „Sculptura Franceză în România” (1998)[21] A publicat de asemenea cronici de artă în reviste și ziare printre care : Informația Bucureștiului, Gândirea, Contemporanul, Revista Muzeului Național de Artă, Revista Academica, Revista Muzee și monumente, S.C.I.A., Buletinul Societății de Istorie a Artei Franceze.

Participări la colocvii internaționale

[modificare | modificare sursă]
  • 1993 - Colocviul Româno-American „Cotrocenii în istorie” :Ignat Bednarik ,pictor și ilustrator al Reginei Maria
  • Colocviul Româno-Francez de Artă decorativă ,Muzeul Cotroceni : Elena și Ignat Bednarik artiști decoratori
  • 1996 Ignat Bednarik, pictor și ilustrator al Reginei Maria, München

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Valori din vremi apuse | Revista 22” (în engleză). revista22.ro. . Accesat în . 
  2. ^ Petre Oprea,„Două perioade din istoriografia artei românești moderne și contemporane, editura Maiko, București 2001, Beatrice Bednarik, p.121”.
  3. ^ Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani, Ed. Meridiane, București, 1976, p.241-242
  4. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant, 2020, Alexandru Davidian, Cartea a IV a, „Beatrice Bednarik. Slalom obligatoriu prin istorie. În numele tatălui, al mamei și al artei”, pp.286-291
  5. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant, 2020, Alexandru Davidian, „O cronologie a Familiei Bednarik”, p.351
  6. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant,2020, Alexandru Davidian, Cartea a IV a, „Beatrice Bednarik. Slalom obligatoriu prin istorie. În numele tatălui, al mamei și al artei”,p.393
  7. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant, 2020, Alexandru Davidian,„ O cronologie a Familiei Bednarik”, p.355
  8. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant, 2020, Alexandru Davidian,„ O cronologie a Familiei Bednarik”, p.355
  9. ^ Nouveaux Membres, Bednarik (Béatrice), Bulletin de la Société de L’Histoire de L’Art Français, anée 1975, F. de Nobele, Libraire de la Société, 1976, p. 374, vezi Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant,2020, Alexandru Davidian, Cartea a IV a, „Beatrice Bednarik. Slalom obligatoriu prin istorie. În numele tatălui, al mamei și al artei”,p.335
  10. ^ Petru Comarnescu, „Alte comentarii asupra colecției Arta pentru toți”, Ed.Meridiane, în Scănteia tineretului,Nr. 5102, 12 octombrie,1965,p.2
  11. ^ Barbu Brezianu, Viața Românească,18 noiembrie,p.180-181
  12. ^ Iulian Mereuță, „Contribuții la popularizarea artelor plastice”, Scânteia, Nr. 6964, 28 aprilie 1966, p.4.
  13. ^ Barbu Theodorescu, Istoria bibliografiei române, Ed. Enciclopedică română, 1972, p.276
  14. ^ Melania Livadă, „Der Aquarellist Ignat Bednarik (1882 – 1963)”, Tribuna României/Die deutsche Seite, An XVII, Nr. 365, 1 iunie 1988,p.14
  15. ^ Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, Familia Bednarik în arta românească,Editura Vellant,2020, Alexandru Davidian, Cartea a IV a, „Beatrice Bednarik. Slalom obligatoriu prin istorie. În numele tatălui, al mamei și al artei”, pp.281-336
  16. ^ Interviu Nora Iuga ,cu privire la activitatea artistei Beatrice Bednarik, intitulat «Mit Farben Gezekhnet»,în „Volk und Kultur” nr.11, p.10-11, articol ilustrat cu 5 reproduceri după lucrările artistei-1984
  17. ^ Torre P. Frederico -„Artisti romeni alla Burckhardt” ,Il corriere di Roma ,nr.645,p.7, 1994
  18. ^ Ioana Beldiman, „Ioana Ghika. O boieroaică donatoare la 1896”, Revista Istorică, Nr.1-2, ianuarie - aprilie, 2002, p.216
  19. ^ Sesiunea de Comunicări Științifice a Muzeelor de Artă, iunie 1966, Editat de Consiliul de Stat pentru Cultură și Artă, p.97-102
  20. ^ Bulletin de la Société de L'histoire de l'art Français, aneé 1974, F. de Nobele, Libraire de la Socete, 1975, p.119-122
  21. ^ La Roumanie Francophone, Revue du Centre National d'action Francophone de Roumanie, an 1,(1998), nr. 1

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Beatrice Bednarik, Alexandru Davidian, „Familia Bednarik în arta românească”, Editura Vellant, 2020
  • Iulian Mereuță - „Contribuții la popularizarea artelor plastice”, Scânteia, Nr. 6964, 28 aprilie 1966, p.4.
  • Barbu Theodorescu - Istoria bibliografiei române, Ed. Enciclopedică română, 1972, p.276.
  • Mircea Deac -„Jurnalul Galeriilor ”,în Informația Bucureștiului,31 0ct.nr.9653,p.4 ,1984
  • Melania Livadă, „Der Aquarellist Ignat Bednarik (1882 – 1963)”, Tribuna României/Die deutsche Seite, An XVII, Nr.365, 1 iunie 1988,p.14.
  • Torre P. Frederico -„Artisti romeni alla Burckhardt” ,Il corriere di Roma ,nr.645,p.7, 1994
  • Petru Comarnescu - „Alte comentarii asupra colecției Arta pentru toți”,Ed.Meridiane ,în Scănteia tineretului,12 oct. ,1965
  • Barbosa, Octavian, Dictionarul artiștilor români contemporani, Ed. Meridiane, București, 1976, p. 241-242
  • Barbu Brezianu -Viața Românească,18 noiembrie,p.180-181
  • Interviu Nora Iuga, cu privire la activitatea artistei Beatrice Bednarik ,intitulat «Mit Farben Gezekhnet»,în „Volk und kultur” nr.11, p.10-11, articol ilustrat cu 5 reproduceri după lucrările artistei, 1984
  • „Cronique des Arts” în Gazette des Beaux-Arts ,p.10 ,fevrier 1975
  • „Im Verlang des Kunst Dresden ”în LZV/Beilage -Drezda, 14/15 okt.1989, cu referire la Albumul Luchian, de Beatrice Bednarik
  • Stefano Bortoli, Capolavori europei dalla Romania: sessanta dipinti dal Museo nazionale d'arte di Bucarest, Ed. Marsilio, Veneția, 1991
  • Semnal editorial, „Conferința Pictura Renașterii în Italia”, de Dr. Beatrice Bednarik, Muzeul de Artă al R.S. România, în România Liberă, Nr. 11332, 4 aprilie 1981
  • Semnal editorial, „Prezențe românești în RD Germană”,[Beatrice Bednarik,Monografia Ștefan Luchian], România Literară, Nr.32, 10 august 1989, p.24.
  • Maria Matache, „Dialogul artelor. Școala flamandă și olandeză, secolele XV-XVIII, în muzeele din R. S. România”, Revista Muzeelor, 1982, Nr.2.
  • Eugen Iacob, „Despre tipăriturile Muzeului de artă al Republicii Socialiste România”, Revista Muzeelor, 1967, Nr.1.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Beatrice_Bednarik&oldid=15933373