Sari la conținut

Bazil Popa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bazil Popa
Date personale
Născut[4] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[4] Modificați la Wikidata
CetățenieRegatul Ungariei ()
 România () Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiArad[1]
Cluj-Napoca[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Politehnica Timișoara[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Tehnică Cluj-Napoca[2]
Remarul 16 Februarie[1]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a[*] ()[3]  Modificați la Wikidata

Bazil Popa (n.  – d. ) a fost un inginer termotehnician român, profesor universitar și rector al Institutului Politehnic din Cluj. A fost coautor și coordonator al tratatului Manualul inginerului termotehnician.[5]

A absolvit ca șef de promoție Școala Politehnică din Timișoara, după care a lucrat la Astra Arad și la Întreprinderea Mecanică de Material Rulant din Cluj.[5]

Din 1948 a făcut parte dintre cadrele didactice ale nou-înființatului Institut de Mecanică, care în 1953 a devenit Institutul Politehnic din Cluj. În decursul timpului a fost șef al Catedrei de Fizică (1948–1953), primul decan al Facultății de Mecanică (1953–1958),[6] apoi prorector al institutului, iar între 1968–1976 a fost rectorul institutului.[5][7] În calitate de rector a militat pentru noul sediu al Facultății de Mecanică (actual Facultatea de Autovehicule Rutiere, Mecatronică și Mecanică și Facultatea de Ingineria Materialelor și a Mediului[8]) din bd. Muncii nr. 103–105, a clădirii turn a Facultății de Construcții din str. Daicoviciu nr. 15, a construcțiilor din str. Observatorului și a cantinei și căminelor din Mărăști.[5]

Este titular al 15 brevete de invenții și al peste 100 de articole și comunicări științifice.[5]

Dintre lucrările publicate, cea mai importantă este tratatul „Manualul Inginerului Termotehnician”, în 3 volume, 1986, la care a contribuit ca autor și al cărui coordonator a fost.[9]

Alte lucrări publicate:

  • Arbori cotiți (coautori: Adrian Șomcuteanu, Andrei Ripianu, Ion Trebonius), 1960;
  • Rodarea și uzura motoarelor cu ardere internă (coautori: Constantin Silași și Nicolae Bățagă), 1967;
  • Probleme de termotehnică și mașini termice (coautori: Vasile Kassian, Nicolae Bățagă, Constantin Silași și Constantința Vintilă), 1967;
  • Termotehnică și mașini termice (coautor: Constantin Silași), 1969
  • Recuperarea căldurii în industrie (coautori: Ion Lazăr, Titus Berinde, Valeriu Bistriceanu), 1971;
  • Teoria și calculul injectoarelor mecanice cu cameră de turbionare, (coautor: Vasile Kassian), 1971, 1973;
  • Termotehnică, mașini și instalații termice: Probleme (coautor: Constantința Vintilă), 1973;
  • Termotehnică, agregate și instalații termice: Culegere de probleme (coautori: Eugeniu Man, Marcel Popa), 1973, 1979;
  • Transfer de căldură în procesele industriale (coautor: Constantința Vintilă), 1975;
  • Schimbătoare de căldură industriale (coautori: Helmuth Theil, Teodor Mădărășan), 1977
  • Termotehnică și mașini termice (coautor: Constantința Vintilă), 1977;
  • Solicitări termice în construcția de mașini (coautori: Nicolae Bățagă, Teodor Mădărășan, Ioan Adameșteanu),1978
  • Dicționar poliglot de termotehnică și mașini termice: engleză, română, germană, franceză, rusă (coord., autori: Vasile Kassian, Ioan Biriș, Sara Szekely), 1975
  • Motoare pentru autovehicule, (coautori: Nicolae Bățagă, Aurica Căzilă), 1982;
  • Termotehnică și mașini termice (coautori: Alexandru Dănescu și alți 10), 1985.

În iunie 1969 i s-a conferit titlul de profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”.[10]

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[11]