Aurel Onciul
| Aurel Onciul | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Vicovu de Sus(d), Suceava, România |
| Decedat | (57 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  Cisleithania România |
| Ocupație | avocat politician |
| Limbi vorbite | limba română limba germană austriacă limba germană[2] |
| Deputat în Dieta Bucovinei | |
| În funcție – | |
| Membru al Camerei Deputaților din Consiliul Imperial Austriac | |
| Partid politic | Partidul Țărănesc Democrat din Bucovina |
| Alma mater | Universitatea din Viena |
Modifică date / text  | |
Aurel Onciul sau Aurel cavaler de Onciul[3] (în germană Aurel Ritter von Onciul)[4] (n. 29 februarie sau 12 martie 1864, Vicovu de Sus. Austro-Ungaria[5] – d. 30 septembrie[5] sau 7 octombrie[6] 1921, București, România[5][7]) a fost un politician care i-a reprezentat pe românii din Bucovina austriacă la începutul secolului al XX-lea, expert jurist în dreptul asigurărilor și membru al Dietei Bucovinei, precum și al Consiliului Imperial.
A slujit ca ofițer în armata austro-ungară. S-a remarcat ca politician austrofil și loialist, iar în timpul destrămării Dublei Monarhii s-a aflat printre cei care a susținut o diviziune a provinciei pe linii etnice, într-o parte sudică ce ar fi urmat să fie controlată de români și o parte nordică ce ar fi urmat să fie controlată de ucraineni.
Familia și primii ani
[modificare | modificare sursă]Aurel Onciul s-a născut în comuna Vicovu de Sus (fostul județ Rădăuți, azi județul Suceava). Tatăl său a fost profesorul universitar Isidor Onciul (1834-1897). Viitorul politician a finalizat ciclul secundar de învățământ la Academia Tereziană din Viena. Ulterior a absolvit Facultatea de Drept[5] a Universității din Viena.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Avocat
[modificare | modificare sursă]A profesat ca avocat și a servit în armată pe post de ofițer de administrație. În perioada 1885-1889 a lucrat la Viena și în Austria Inferioară pentru un birou financiar. În perioada 1889-1896 a fost autorizat de către Ministerul de Interne ca interpret autorizat de limbă română, iar în 1893 ca editor al versiunii în limba română a Codului Imperial.
În anul 1893 s-a transferat la departamentul tehnic de asigurări. În calitate de expert în dreptul asigurărilor a contribuit la crearea Societății de Asigurări de viață din Brno, Comitetul Provincial din Moravia solicitându-l ca expert în 1899 și însărcinându-l cu elaborarea statutului, a condițiilor de asigurare și a planurilor de asigurare ale viitoarei instituții financiare. Compania de asigurări de viață a fost apoi înființată în 1901 și Onciul a ocupat funcția de director al acesteia până în anul 1903 și pe cea de director general până în 1906. În perioada petrecută în Moravia (1896-1906) a ocupat și funcția de profesor particular de dreptul asigurărilor, iar din 1898 până în 1903 pe cea de profesor onorific asociat la Universitatea Tehnică Germană din Brno, unde a predat bazele Constituției austriece și doctrina administrației publice .[8]
Om politic
[modificare | modificare sursă]Între 1903 și 1918 a fost membru al Dietei Bucovinei. De asemenea, a fost membru al Consiliului Imperial (Parlamentul național al Cisleithaniei), unde a câștigat un loc la alegerile din 1905 pentru curia comunităților rurale din Bucovina, în districtul Storojineț. A reușit să-și păstreze mandatul la alegerile pentru Consiliul Imperial din 1907, când a avut loc pentru prima dată un sufragiu universal și egal, precum și în 1911 când a fost ales în circumscripția bucovineană nr. 14.[9] A fost lider al Partidului Național Român din Bucovina.
La 28 noiembrie 1905 l-a întâlnit pe Florea Lupu,[9] cu care va colabora ulterior și care-i va fi cumnat.
În 1900 a fost desemnat lider al Partidul Țărănesc Democrat,[8] iar în 1906 a figurat în Consiliul Imperial ca membru al facțiunii române,[10] poziție pe care și-a păstrat-o inclusiv după alegerile din 1907 și 1911.[9] În politică a fost rival al lui Iancu Flondor, deși temporar în perioada 1908-1910 a colaborat cu acesta.[4] Ca lider al Partidului Țărănesc Democrat s-a orientat spre segmentul social-democrat al populației rurale, spre cler și spre profesorii rurali. Acuzat de machiavellism, Onciul nu a reușit să atragă sprijinul intelectualilor, care la vremea respectivă erau mai preocupați de chestiunea națională, după eșecul Compromisului austro-ungar. În plus, în ținuturile românești din Bucovina nu a reușit să câștige sprijinul popular, datorită faptului că s-a aflat de partea rutenilor în ceea ce privește solicitarea acestora privind teritoriile din nordul provinciei.[necesită citare]
În ianuarie 1908 Onciul a avut un conflict cu jurnalistul Karl Klüger, redactor-șef al ziarului Czernowitzer Tagblatt. Klüger s-a simțit lezat de declarațiile lui Onciul și a cerut satisfacție, provocându-l pe acesta la un duel. Ambii au fost răniți în acel duel, fără însă ca litigiul să fi fost soluționat.[8] Sfârșitul aceluiași an l-a găsit pe Onciul în litigiu cu deputatul rutenilor Nicolae Wassilko.[11] A fondat și condus gazetele Privitorul (1902-1903) și Foaia poporului (1909-1914). Aurel Onciul a fost membru al Consiliului Național Român al Bucovinei (octombrie-noiembrie 1918).[12]
În 1918 ultimul guvernator austriac al Bucovinei, Josef Ezdorf, a predat puterea comisarului național ucrainean Omelian Popowicz și lui Onciul – autoproclamat comisar național român. Aceasta s-a petrecut într-un context în care Aurel Onciul, fără a fi împuternicit de către Consiliului Național Român, împreună cu ucrainenii trecuseră la împărțirea fostei provincii. Rivalul său Iancu Flondor a denunțat intențiile lui Onciul și a cerut intervenția României, punând capăt acordului cu ucrainenii.[necesită citare]
- Pentru mai multe detalii, vedeți Lovitura de stat din Ducatul Bucovinei din 6 noiembrie 1918.
La sfârșitul vieții, Onciul s-a retras din politică. A murit în toamna anului 1921 în București,[6][7]fiind înmormântat în cavoul familiei din Cernăuți.[13] Într-un necrolog ulterior publicat în presă, Onciul a fost descris ca având origini române, impactul întregii sale activități fiind însă german.[6]
Din anul 1992, un bulevard din Cernăuți îi poartă numele.[14][15][16]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Aurel Onciul, Autoritatea BnF
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Iațencu, Rodica; Bucovina la cumpăna secolelor în Istorie si societate vol II; Ed. Mica Valahie; București; 2011; p. 442
- ^ a b fr Gafița, Vlad; Aurel Onciul – Reperes de l’activite politique des premieres annees du XX-eme siecle; Codrul Cosminului, nr. 15, 2009, pp. 155-174
- ^ a b c d Giurescu, Dinu C.; Dicționar biografic de istorie a României; Editura Meronia; 2008; ISBN 9789737839398; p. 415.
- ^ a b c cs Lidové noviny; 9 octombrie 1921; p. 3.
- ^ a b de Doktor Aurel v. Onciul; Österreichische Illustrierte Zeitung, 16 octombrie 1921.
- ^ a b c cs Aurel Onciul; Internetová Encyklopedie dějin Brna;
- ^ a b c de Stenographische Protokolle des Abgeordnetenhauses des Reichsrates 1861-1918; Digitale Lesesaal der Österreichischen Nationalbibliothek für Gesetze; alex.onb.ac.at
- ^ de Österreichische Illustrierte Zeitung; 13 mai 1906; p. 21
- ^ de Wassilko kontra Onciul; Czernowitzer Allgemeine Zeitung; 2 octombrie 1908; p. 3.
- ^ Mircea Irimescu, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (1862-2012). Volumul II. Editura Septentrion, Rădăuți, 2013, p. 411
- ^ Mircea Irimescu, 2013 (op. cit.)
- ^ uc „КАРТА ЧЕРНОВЦЫ ([[:Limba română|română]] Harta Cernăuți)”. city450.in.ua. Accesat în .
вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel)
Conflict URL–wikilink (ajutor) - ^ uc „ЧЕРГОВІ ВИБОРИ ДЕПУТАТІВ МІСЦЕВИХ РАД ТА СІЛЬСЬКИХ, СЕЛИЩНИХ, МІСЬКИХ ГОЛІВ”. Pagina oficială a Radei Oblastului Cernăuți. . Arhivat din original la . Accesat în .
Alineatul 58: вул.Ончула Аурела (română Bul. Onciul Aurel)
- ^ uc „Буковинський журнал ([[:Limba română|română]] Jurnalul Bucovinean)”. Pagina oficială a Bibliotecii Naționale a Ucrainei. Accesat în .
вул. Ончула, 4, Чернівці, Україна, 58002 (română Bul. Onciul 4, Cernăuți, Ucraina)
Conflict URL–wikilink (ajutor)
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Bălan, Teodor; Bucovina în Războiul Mondial; Extras din „Codrul Cosminului” VI 1929, Buletinul Institutului de Istorie și Limbă dela Universitatea din Cernăuți; Institutul de Arte grafice și Editura Glasul Bucovinei; Cernăuți; 1929
