Sari la conținut

Ana Toma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ana Toma
Date personale
Nume la naștereAna Grossman
Născută9 octombrie 1912
Vatra Dornei, Austro-Ungaria
Decedatăianuarie 1992, (80 de ani)
Iași, România
Căsătorită cuSorin Toma, Gheorghe Pintilie, Constantin Pârvulescu
CopiiDoi copii adoptați: Radu, mort în anii 1970, și Ioana Constantin, arhitectă, domiciliată în Israel
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieevreiască
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Membru supleant al CC al PMR
În funcție
28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960
Membru al CC al PCR
În funcție
25 iunie 1960 – 23 iulie 1965
Adjunct al Ministrului de Externe Ana Pauker
În funcție
5 octombrie 1950 – 11 iulie 1952
Ministru adjunct la Ministerul Comerțului Exterior
În funcție
11 iulie 1952 – 8 februarie 1966

Premii1. A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
2. Erou al Muncii Socialiste, 1971
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materFacultatea de Științe și Matematici
Profesiepolitician comunist

Ana Toma (n. Grossman[1] sau Grossmann[2], 9 octombrie 1912, Vatra Dornei – d. ianuarie 1991, Iași)[3] a fost o activistă comunistă de partid din România, de origine evreiască.

În anul 1932 a devenit membră al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorată cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".

A fost profesoară, membră a PCR din ilegalitate, îndeplinind funcția de secretară a C.C. al „Apărării Patriotice”,[4] care se ocupa cu apărarea și ajutorarea deținuților politici comuniști. A fost căsătorită cu Sorin Toma, iar după divorț a devenit soția lui Gheorghe Pintilie.

În procesul penal intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu, Ana Toma a fost martora procuraturii împotriva lui Remus Kofler și a Victoriei Sârbu.[5]

Ulterior, a fost o perioadă de timp adjunct al ministrului de externe Ana Pauker și apoi al ministrului comerțului.[6]

În cartea sa Will to Freedom: a Perilous Journey Through Fascism and Communism, Egon Balas o descrie pe Ana Toma astfel: „a fost o femeie inteligentă, foarte șmecheră, plină de energie, ahtiată după putere, capricioasă, răzbunătoare- o adevărată scroafă, una care avea putere.”[7]

  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
  1. ^ Tismaneanu, Vladimir (), Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (în engleză), Google Books, ISBN 9780520237476 
  2. ^ Féhér, Ferenc; Arato, Andrew (), Crisis and Reform in Eastern Europe (în engleză), Google Books, ISBN 9781412820677 
  3. ^ ro Membrii CC al PCR
  4. ^ http://www.unibuc.ro/studies/.../Teza%20Cristinam%20Diac%20Rezumat.pdf
  5. ^ Mihai Giugariu (coord.) Principiul Bumerangului. Documente ale procesului Lucrețiu Pătrășcanu, București, Editura Vremea, 1996, pp. 706-718
  6. ^ Autentificare, idrept.ro 
  7. ^ „[she] was a bright, extremely shrewd, energetic woman, power hungry, whimsical, vindictive- a real bitch, and a powerful one.”http://books.google.co.jp/books?id=BnYAhqgCkOQC&pg=PA187&lpg=PA187&dq=%22ana+toma%22+ministru&source=bl&ots=4a-nFOLP1v&sig=cJVy_fz8VmjnpKslxav68nZu8F8&hl=en&ei=DQ26Tdv8A4mKvQOsw8zCCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7&sqi=2&ved=0CEMQ6AEwBg#v=onepage&q&f=false
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
  9. ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.