Nikola Ivanov

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Ivanov.

Pentru fotbalistul cu același nume, vedeți Nikola Ivanov (fotbalist).

Date personale
Nikola Ivanov

Născut	2/14 martie 1861^[1] Kalofer, Imperiul Otoman
Decedat	10 septembrie 1940 (79 de ani)^[1] Sofia, Regatul Bulgariei
Cetățenie	Bulgaria
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	ofițer militar
Limbi vorbite	limba bulgară
Studii	Universitatea Militară Națională Vasil Levski[] Naționalna Aprilovska ghimnazia[]
Activitate
Ramura	Forțele Terestre Bulgare
Gradul	general
Bătălii / Războaie	Războiul sârbo-bulgar Primul Război Balcanic Al Doilea Război Balcanic
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[] Komtur mit Stern des Franz-Joseph-Ordens[]
Modifică date / text

Nikola Ivanov (bulgară Никола Иванов, n. 2/14 martie 1861, Kalofer, Imperiul Otoman – d. 10 septembrie 1940, Sofia, Regatul Bulgariei) a fost un general bulgar. Este cunoscut pentru capturarea Adrianopolului în Primul Război Balcanic.

Biografie

Nikola Ivanov s-a născut la 2 martie 1861 în Kalofer. A studiat la Liceul Național Aprilov în Gabrovo și apoi în liceul imperial Galasaray din Istanbul (1875-1877). A participat la Războiul Ruso-Turc (1877–1878) ca voluntar. După război, a rămas pentru o perioadă scurtă de timp în Plovdiv, înainte de a merge la Școala Militară din Sofia în 1878, pe care a absolvit-o în anul următor. La 22 mai 1879 a fost promovat la gradul de locotenent. În același an, a fost numit în miliția Rumeliei Orientale ca ofițer de juniori și a servit în compania 1 și 2 Plovdiv. La 9 februarie 1881 a fost promovat la gradul de prim locotenent.

A participat la Unificarea Bulgariei. La 9 septembrie 1885 a fost promovat drept căpitan și cu ordinul nr. 4 a fost numit pentru comandantul detașamentului Tarnovo-Seymen în aceeași zi.

Războiul sârbo-bulgar

În timpul Războiului sârbo-bulgar din 1885, Ivanov a lucrat pentru șeful Coloanei Centrale a Detașamentului de Vest. A participat la Bătălia de la Pirot în 14-15 noiembrie.

După război, în 1886, a fost numit adjutant al Cneazului Alexandru I, după care a devenit șef al Departamentului de Inspecție al Clădirilor din Ministerul Apărării. La 1 aprilie 1887 a fost avansat la funcția de maior. În 1888 a fost comandant al Regimentului 10 infanterie, în 1889 a fost șef de personal al Brigăzii a 4-a și în 1890 a Regimentului 4 Cavalerie. La 2 august a fost promovat la gradul de locotenent-colonel. După aceea, a fost asistent al șefului Cartierului General al Armatei (1891-1894) și apoi șef al Cartierului General (1894-1896). La 2 august 1895 a fost promovat la rangul de colonel. Între 17 noiembrie și 29 noiembrie 1896 s-a ocupat temporar de Ministerul Apărării.

Nikola Ivanov a fost ministru al Apărării în Guvernul Konstantin Stoilov (1896-1899), a comandat a 4-a Divizie de infanterie preslavă (1899–1903) și a 2-a Divizie de infanterie tracică (1903–1907). La 15 noiembrie 1900 a fost promovat la gradul de general-maior. Din 1907 a fost numit șef al celei de-a doua regiuni de inspecție militară.

Pentru a sărbători 25 de ani de la sosirea sa în Bulgaria, țarul Ferdinand a promovat șase generali maiori în gradul de general-locotenent la 2 august 1912, iar Ivanov a fost unul dintre ei. Aceasta a fost prima dată în al treilea Regat Bulgar, când acest rang a fost acordat ofițerilor activi.^[2]

Războaiele Balcanice

În timpul Primului Război Balcanic, generalul Ivanov a condus a doua Armată între septembrie 1912 și iulie 1913. Acesta a fost la conducerea asediului și capturării Adrianopolului.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913 Armata a 2-a, depășită numeric, a condus bătălii aprige împotriva întregii armate grecești și a trebuit să se retragă după Bătălia de la Kilkis-Lahanas, iar ulterior s-a oprit și i-a înconjurat pe greci în Bătălia din Cheile Kresna. Ivanov a fost înlocuit în comanda Armatei a 2-a în iulie 1913, iar la 7 august după încetarea focului a demisionat din armată.

În timpul Primului Război Mondial, a rămas în rezervă. În acea perioadă, el a acționat ca personaj public și publicist. A fost ales ca președintele clubului ofițerilor de rezervă din Sofia. La 6 mai 1936 a fost promovat la rangul de general al infanteriei.

Generalul Nikola Ivanov a murit la 10 septembrie 1940 la Sofia.

Bibliografie

Ivanov, Nikola (1924). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul I. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond.
Ivanov, Nikola (1925). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul II. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond.

Premi câștigate

Printre medaliile, ordinele și premiile câștigate de generalul Ivanov se numără:

Ordinul Curajului, gradul II clasa a doua; clasa a patra
Ordinul Sfântului Alexandru, gradul I si II cu briliante
Ordinul Meritului Militar, gradul I
Ordinul Stara Planina, gradul I cu săbii - premiat postmortem pe 20 decembrie 2012^[3]
Ordinul "Sfânta Ana", clasa întâi și a patra cu briliante
Ordinul Italian al Coroanei Italiei, Mare Cruce Cavalerească
Ordinul German al Coroanei Prusace, clasa întâi
Ordinul Franz Joseph din Austro-Ungaria, clasa a doua

Referințe

^ ^a ^b Nikola Ivanov, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58
^ Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)

Surse

Недев, С., Командването на българската войска през войните за национално обединение, София, 1993, Военноиздателски комплекс „Св. Георги Победоносец“, с. 68-69
Списание Съвременна пехота, статия Генерал от пехотата Никола Иванов, София, октомври 1940, Изд. Пехотна инспекция, стр. 44, 45
Ташев, Ташо (1999). Министрите на България 1879-1999. София: АИ „Проф. Марин Дринов“ / Изд. на МО. ISBN: 978-954-430-603-8 / ISBN: 978-954-509-191-9

Funcții politice
Predecesor: Račo Petrov	Ministerul Războiului 1896–1899	Succesor: Stefan Paprikov
Lideri militari
Predecesor: Račo Petrov	Liderul Apărării 1894–1896	Succesor: Stefan Paprikov

Acest articol biografic despre un bulgar este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[deb5bf04e9f4059290d71912d0f952c8-1] Nikola Ivanov, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[2] Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58

[3] Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)

[1]

[2]

[3]