Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

Date personale
Leopold I

Nume la naștere	Leopold Ignaz Joseph Balthasar Felician
Născut	9 iunie 1640 Viena
Decedat	5 mai 1705 (64 de ani) Viena
Înmormântat	Kapuzinergruft, Viena
Părinți	Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria Ana of Austria
Frați și surori	Mariana de Austria Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria Eleonora Maria Josefa de Austria Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor Carol Iosif al Austriei[*]
Căsătorit cu	Margareta Theresa a Spaniei Claudia Felicitas de Austria Eleonore-Magdalena de Neuburg
Copii	Maria Antonia, Electoare de Bavaria Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Arhiducesa Maria Elisabeta Maria Anna, regină a Portugaliei Arhiducesa Maria Theresa Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Arhiducesa Maria Magdalena
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	monarh compozitor
Locul desfășurării activității	Viena (1640–1705)^[1]
Limbi vorbite	limba germană^[2] limba latină limba spaniolă limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	conte
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Împărat al Sfântului Imperiu Roman; Rege al Germaniei
Domnie	18 iulie 1658 – 5 mai 1705
Încoronare	1 august 1658, Frankfurt
Predecesor	Ferdinand al III-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Ungariei
Domnie	1655-5 mai 1705
Încoronare	27 iunie 1655, Pressburg
Predecesor	Ferdinand al IV-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Boemiei
Domnie	1656-5 mai 1705
Încoronare	14 septembrie 1656, Praga
Predecesor	Ferdinand al IV-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Croației; Arhiduce de Austria
Domnie	2 aprilie 1657– 5 mai 1705
Predecesor	Ferdinand al III-lea
Succesor	Iosif I
Semnătură

Modifică date / text

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.^[3]^[4]
Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prin Războiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obtinând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior moarții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Originea și studiile

A fost al doilea fiu al împăratului Ferdinand al III-lea și al Mariei Anna de Spania (fiica lui Filip al III-lea al Spaniei și a Margaretei de Austria).

A fost bunicul împărătesei Maria Terezia.

A fost educat și format pentru a urma o carieră bisericească, dar în urma decesului fratelui său mai mare, a devenit moștenitor al tronului.

Cariera politică

În 1655 a fost ales rege al Ungariei, în 1656 rege al Boemiei, în 1657 rege al Croației și în iulie 1658, la mai mult de un an de la decesul tatălui său, a fost ales împărat romano-german la Frankfurt, în ciuda intrigilor cardinalului francez Jules Mazarin care dorea să îl impună pe tronul imperial pe Ferdinand Maria, prinț elector de Bavaria, pentru a opri ascensiunea Habsburgilor.

Politica ecleziastică

Împăratul Leopold I a acordat privilegii deopotrivă creștinilor uniți cu Roma (așa numitele diplome leopoldine), cât și ortodocșilor. Aceștia din urmă au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor privilegii ilirice emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț.^[5]

Note

^ RKDartists, accesat în 19 septembrie 2022
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Titulatura completă, în facsimil (în latină)
^ Titulatura în facsimil (în germană)
^ de Tischler, Ulrike (2000). Die habsburgische Politik gegenüber den Serben und Montenegrinern. München: Oldenbourg. ISBN 978-3-486-56525-6. Pag. 294

Vezi și

[1bb55bb13fb14c57c44411c7328a6061-1] RKDartists, accesat în 19 septembrie 2022

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-2] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[3] Titulatura completă, în facsimil (în latină)

[4] Titulatura în facsimil (în germană)

[5] Tischler, Ulrike (2000). Die habsburgische Politik gegenüber den Serben und Montenegrinern. München: Oldenbourg. ISBN 978-3-486-56525-6. Pag. 294

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]