Ion Mihalache
| Ion Mihalache | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Topoloveni, România |
| Decedat | (80 de ani)[3] Râmnicu Sărat, regiunea Ploiești, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Ortodox |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Ministru al Afacerilor Interne | |
| În funcție 10 octombrie 1930 – 17 aprilie 1931 | |
| Precedat de | George G. Mironescu |
| Succedat de | Constantin Argetoianu |
| Ministru al Agriculturii și Domeniilor | |
| În funcție 1928 – 1930 | |
| Premii | Ordinul Mihai Viteazul |
| Partid politic | Partidul Țărănesc Partidul Național-Țărănesc |
Modifică date / text  | |
Ion Mihalache (n. , Topoloveni, Argeș, România – d. , Râmnicu Sărat, regiunea Ploiești, România) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte (21 noiembrie 1933 - 23 noiembrie 1937) al Partidului Național-Țărănesc.
Biografie
Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător.
Ion Mihalache s-a distins în Primul Război Mondial în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 62/70 Infanterie în Bătălia din zona Bran-Câmpulung .
- „Pentru vitejia și avântul cu care a atacat din propria inițiativă trupele vrăjmașe în noaptea de 3/4 octombrie1916, la Plăișorul Mic, îar în noaptea de 7/12 august 1917 la Răchitașul Mic, producând dușmanului pierderi neobișnuit de mari și contribuind de aproape la cucerirea și menținerea pozițiilor.”
- Înalt Decret no. 830 din 9 aprilie 1918[4]:p. 130
A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă. După Primul Război Mondial a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria, împreună cu Barbu A. Știrbey. În acest discurs, regele făgăduia pământ țăranilor, împroprietărirea veteranilor din Primul Război Mondial, și i-a însuflețit să lupte eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz.
După succesul electoral din 1919 partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod. Ion Mihalache deținea funcția de ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 martie 1920).
O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”) prin care, pentru instruirea elevilor, s-au atribuit școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha, iar celor horticole de 25 de ha.
În anul 1926 Partidul Țărănesc s-a unit cu Partidul Național Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu. Acesta a devenit președintele Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar Mihalache vicepreședinte.
În concepția lui Mihalache progresul țării nu consta în industrializare, ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către țăranii împroprietăriți la întoarcerea de pe front. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș să producă rentabil pe suprafețe optime, asociindu-i pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile în plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.
Între 1928 și 1930 Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de interne, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.
În 1941 a solicitat mobilizarea sa și a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu.
După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.
Potrivit memoriilor lui Corneliu Coposu, Mihalache a fost vizitat de patriarhul Justinian Marina în închisoarea de la Râmnicu Sărat, care i-a cerut să se desolidarizeze de Iuliu Maniu.[5]
Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.[6]
Decorații
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 9 aprilie 1918[4]:p. 130
Note
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Ion Mihalache, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Ion Mihalache, Memorialulramnicusarat.ro[*]
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ „A fost nenorocitul de patriarh Marina să mă convingă să mă desolidarizez de Maniu. L-am dat afară!“, adevarul.ro, 9 februarie 2019. Accesat la 20 martie 2019.
- ^ „Râmnicu Sărat » Ion Mihalache”, Memorialulramnicusarat.ro, accesat în
Legături externe
- Ion Mihalache
- Strada pe care locuim: Ion Mihalache
- In memoriam Iuliu Maniu și Ion Mihalache, 5 februarie 2007, Amos News
- Fișele matricole de penitenciar ale deținutului Ion Mihalache
| |||||||||||||||||
