Ruptura sino-sovietică

Fișier:Nixon Mao 1972-02-29.png

Preşedintele american Nixon se întâlneşte cu Şeful Partidului Comunist Chinez , Mao Ţe-Tung, 29 februarie 1972.

Ruptura chino-sovietică: Statele comuniste din 1980 de partea Uniunii Sovietice (roșu); pro-chineze (galben) și țările ne-aliniate conflictului: Coreea de Nord și Iugoslavia (negru).

Ruptura chino-sovietică a fost agravarea progresivă a relațiilor dintre Republica Populară Chineză (RPC) și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) în timpul războiului rece (1945-1991). Din 1956, țările au avut (în secret) divergente ideologice, și, începând din 1961, comuniștii chinezi în mod oficial a denunțat „Grupul revizionist trădător al conducerii sovietice”. În anii 1960, această divergență intelectuală a devenit critică, continuând până la sfârșitul anilor 1980 - și totuși ea a fost adusă în discuție și la desființarea URSS-ului în 1991. Divergența lor doctrinară s-a datorat mai mult interesului național chinez sau rus de interes național, ca și regimurile interpretative ale ideologiile marxiste.

Vezi și

• Războiul Rece

Referințe

• Ford, Harold P., "Calling the Sino-Soviet Split", Studies in Intelligence, Winter 1998-99.
• Chang, Jung, and Jon Halliday. Mao: The Unknown Story. New York: Alfred A. Knopf, 2005.
• Jian, Chen. Mao’s China & the Cold War. Chapel Hill, NC: The University of North Carolina Press, 2001.

Legături externe

• Colecție de documente CWIHP privind ruptura chino-sovietică