Metale platinice: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 14 august 2010 18:07

Metale Platinice, denumire folosită pentru elementele Ruteniu (Ru), Rodiu (Rh), Paladiu (Pd), Osmiu (Os), Iridiu (Ir) șiPlatină (Pt) din a doua și a treia triadă a grupei a VIII-a. În natură se găsesc împreună în cantități mici în stare nativă, cel mai abundent fiind platina, iar cel mai puțin abundent fiind ruteniul.Extragerea și separarea metalelor platinice reprezintă un proces complicat și laborios, din cauza comportării chimice asemănătoare a acestor elemente. Metalele platinice prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor.Sunt metale greu fuzibile, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din aceasttă cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (N₂H₄), hidroxilamină, (NH₂OH), etc. sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacați de nici un acid, nici chiar de apa regală, care dizolvă doar pe Pt, Pd și pe Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul.Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO₄) valența maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeași coloană verticală și anume:Ru-OS; Rh-Ir; Pd-Pt. Metalele platinice formează un număr imens de combinații complexe încât se poate spune că în multe cazuri ionii complecși reprezintă forma de existență a acestor elemente în soluție. Au multiple întrebuințări; dintre acestea poate fi menționată folosirea lor la confecționarea de ustensile și diverse accesorii pentru aparate de laborator. Unele ca atare sau sub formă de combinații complexe, au proprietăți catalitice deosebite în cele mai variate tipuri de procese chimice.

,

,

,

,

,

,

Bibliografie

Mică Enciclopedie de Chimie

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{necat}}{{wikizare}}
-'''Metale Platinice''', denumire folosită pentru elementele [[Ruteniu]] (Ru), [[Rodiu]] (Rh), [[Paladiu]] (Pd), [[Osmiu]] (Os), [[Iridiu]] (Ir) şi[[Platină]] (Pt) din a doua şi a treia triadă a grupei a VIII-a. În natură se găsesc împreună în cantităţi mici în stare nativă, cel mai abundent fiind platina, iar cel mai puţin abundent fiind ruteniul.Extragerea şi separarea metalelor platinice reprezintă un proces complicat şi laborios, din cauza comportării chimice asemănătoare a acestor elemente. Metalele platinice prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor.Sunt [[metale]] greu [[fuzibil]]e, au densităţi neobişnuit de mari (în special Os, Ir şi Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din aceasttă cauză se obţin deosebit de uşor din soluţiile sărurilor lor prin acţiunea unor agenţi reducători ca hidrazina, (N<sub>2</sub>H<sub>4</sub>), hidroxilamină, (NH<sub>2</sub>OH), etc. sau a altor metale. Prezintă o rezistenţă foarte mare faţă de mulţi agenţi chimici, în special faţă de acizi. Astfel Ru, Os şi Ir nu sunt atacaţi de nici un acid, nici chiar de [[apa regală]], care dizolvă doar pe Pt, Pd şi pe Rh. Cu excepţia platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh şi Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd şi Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacţionează cu clorul şi fluorul.Metalele platinice formează combinaţii în mai multe stări de oxidare; numai Ru şi Os ating însă în unele dintre combinaţiile lor (de exemplu MO<sub>4</sub>) [[valenţă|valenţa]] maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeaşi coloană verticală şi anume:Ru-OS; Rh-Ir; Pd-Pt. Metalele platinice formează un număr imens de combinaţii complexe încât se poate spune că în multe cazuri ionii complecşi reprezintă forma de existenţă a acestor elemente în soluţie. Au multiple întrebuinţări; dintre acestea poate fi menţionată folosirea lor la confecţionarea de ustensile şi diverse accesorii pentru aparate de laborator. Unele ca atare sau sub formă de combinaţii complexe, au proprietăţi catalitice deosebite în cele mai variate tipuri de procese chimice.
+'''Metale Platinice''', denumire folosită pentru elementele [[Ruteniu]] (Ru), [[Rodiu]] (Rh), [[Paladiu]] (Pd), [[Osmiu]] (Os), [[Iridiu]] (Ir) și[[Platină]] (Pt) din a doua și a treia triadă a grupei a VIII-a. În natură se găsesc împreună în cantități mici în stare nativă, cel mai abundent fiind platina, iar cel mai puțin abundent fiind ruteniul.Extragerea și separarea metalelor platinice reprezintă un proces complicat și laborios, din cauza comportării chimice asemănătoare a acestor elemente. Metalele platinice prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor.Sunt [[metale]] greu [[fuzibil]]e, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din aceasttă cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (N<sub>2</sub>H<sub>4</sub>), hidroxilamină, (NH<sub>2</sub>OH), etc. sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacați de nici un acid, nici chiar de [[apa regală]], care dizolvă doar pe Pt, Pd și pe Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul.Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO<sub>4</sub>) [[valență|valența]] maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeași coloană verticală și anume:Ru-OS; Rh-Ir; Pd-Pt. Metalele platinice formează un număr imens de combinații complexe încât se poate spune că în multe cazuri ionii complecși reprezintă forma de existență a acestor elemente în soluție. Au multiple întrebuințări; dintre acestea poate fi menționată folosirea lor la confecționarea de ustensile și diverse accesorii pentru aparate de laborator. Unele ca atare sau sub formă de combinații complexe, au proprietăți catalitice deosebite în cele mai variate tipuri de procese chimice.
 [[Imagine:Pt,78.jpg|right|400x125px|platină]],[[Imagine:Pt-TableImage.png|left|400x125px|platină]]
 [[Imagine:Ir,77.jpg|right|400x125px|iridiu]],[[Imagine:Ir-TableImage.png|left|400x125px|iridiu]]
@@ Linia 11: / Linia 11: @@
 *Mică Enciclopedie de Chimie
-[[Categorie:Metale preţioase]]
+[[Categorie:Metale prețioase]]
 [[be:Плацінавыя металы]]