Ion Mihalache

Ion Mihalache
Date personale
Născut	3 martie 1882 Topoloveni, România
Decedat	5 februarie 1963 (80 de ani) Râmnicu Sărat, regiunea Ploiești, România
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Ministru al Afacerilor Interne
În funcție 10 octombrie 1930 81 de ani – 17 aprilie 1931
Precedat de	George G. Mironescu
Succedat de	Constantin Argetoianu
Ministru al Agriculturii și Domeniilor
În funcție 1928 – 1930
Premii	Ordinul Mihai Viteazul
Partid politic	Partidul Țărănesc Partidul Național-Țărănesc

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, Argeș, România – d. 5 februarie 1963, Râmnicu Sărat, regiunea Ploiești, România) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte (21 noiembrie 1933 - 23 noiembrie 1937) al Partidului Național-Țărănesc.

Biografie

Afiș electoral din 1937, în care formațiunea lui Octavian Goga îl prezintă pe Mihalache drept aservit comunismului și evreilor (în colțul de sus al stelei lui David).

Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător, funcție pe care a exercitat-o din anul 1901 până în 1916.

Ion Mihalache s-a distins în Primul Război Mondial în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 62/70 Infanterie în Bătălia din zona Bran-Câmpulung.

„Pentru vitejia și avântul cu care a atacat din propria inițiativă trupele vrăjmașe în noaptea de 3/4 octombrie1916, la Plăișorul Mic, îar în noaptea de 7/12 august 1917 la Răchitașul Mic, producând dușmanului pierderi neobișnuit de mari și contribuind de aproape la cucerirea și menținerea pozițiilor.”

Înalt Decret no. 830 din 9 aprilie 1918

A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă. După Primul Război Mondial a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria, împreună cu Barbu A. Știrbey. În acest discurs, regele făgăduia pământ țăranilor, împroprietărirea veteranilor din Primul Război Mondial, și i-a însuflețit să lupte eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz.

După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod. Ion Mihalache a deținut funcția de ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 martie 1920).

O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”) prin care, pentru instruirea elevilor, s-au atribuit școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha, iar celor horticole de 25 de ha.

În anul 1926 Partidul Țărănesc s-a unit cu Partidul Național Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu. Acesta a devenit președintele Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar Mihalache vicepreședinte.

În concepția lui Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare, ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către țăranii împroprietăriți la întoarcerea de pe front. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș să producă rentabil pe suprafețe optime, asociindu-i pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile pe plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.

Între 1928 și 1930, Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de interne, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.

În 1941, a solicitat mobilizarea sa și a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Potrivit memoriilor lui Corneliu Coposu, Mihalache a fost vizitat de patriarhul Justinian Marina în închisoarea de la Râmnicu Sărat, care i-a cerut să se desolidarizeze de Iuliu Maniu.

Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Decorații

• Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 9 aprilie 1918

Legături externe

• Ion Mihalache
• Strada pe care locuim: Ion Mihalache
• In memoriam Iuliu Maniu și Ion Mihalache, 5 februarie 2007, Amos News
• Fișele matricole de penitenciar ale deținutului Ion Mihalache