Solid: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
cor limba |
m wl |
||
| (Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 9 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{expert|fizică}} |
{{expert|fizică}}{{referințe|date=iulie 2023}} |
||
{{despre|'''faza solidă a unui corp'''|alte utilizări|Solid (dezambiguizare)}} |
{{despre|'''faza solidă a unui corp'''|alte utilizări|Solid (dezambiguizare)}} |
||
Un obiect '''solid''' este un [[corp (fizică)|corp]] care se găsește într-o [[stare de agregare]] a [[materie]]i (''starea solidă'') caracterizată printr-o structură compactă (formă și volum propriu) și o mare coeziune (rezistență la deformare și la compresiune). |
Un obiect '''solid''' este un [[corp (fizică)|corp]] care se găsește într-o [[stare de agregare]] a [[materie]]i (''starea solidă'') caracterizată printr-o structură compactă (formă și [[Volum (geometrie)|volum]] propriu) și o mare coeziune (rezistență la [[deformare]] și la [[compresiune]]). |
||
La scară microscopică, un corp solid are următoarele trei proprietăți de bază: |
La scară microscopică, un corp solid are următoarele trei proprietăți de bază: |
||
* [[Atom]]ii sau [[Moleculă|moleculele]] care alcătuiesc solidul sunt împachetate compact împreună. Solidul mai poate fi definit ca un asemenea corp, în care distanțele relative dintre punctele sale nu variază în timp. Domeniul |
* [[Atom]]ii sau [[Moleculă|moleculele]] care alcătuiesc solidul sunt împachetate compact împreună. Solidul (de fapt ''[[solid rigid |solidul rigid]]'', spre deosebire de ''solidul deformabil'') mai poate fi definit ca un asemenea corp, în care distanțele relative dintre punctele sale nu variază în timp. Domeniul științei, care cercetează mișcarea de [[translație]] și [[rotație]] a solidului, inclusiv în [[Forță|câmpuri de forță externe]], se numește [[mecanică teoretică]]. |
||
* Aceste elemente constituente (atomi, molecule) au poziții în spațiu bine precizate în raport cu celelalte elemente, caracter ce |
* Aceste elemente constituente (atomi, molecule) au poziții în spațiu bine precizate în raport cu celelalte elemente, caracter ce determină [[rigiditate]]a solidului. În [[mineralogie]] și [[cristalografie]], o [[structură cristalină]] este un aranjament unic de atomi într-un cristal. O structură cristalină este compusă din unități, numite [[cristal]]e, care sunt definite printr-un mod bine determinat de aranjament, cu proprietăți de periodicitate la distanțe mai mari decât așa numita [[Cristal|scară a rețelei cristaline]]. Simetria rețelei cristaline determină majoritatea proprietăților substanței cristaline, cum ar fi cele mecanice, structura benzii de conductibilitate electrică, proprietățile optice care la rândul său sunt caracterizate prin grupul de simetrie specific. |
||
** În cazul aplicării asupra cristalului unei forțe destul de mari are loc deformarea inelastică a lui. |
** În cazul aplicării asupra cristalului unei forțe destul de mari are loc deformarea inelastică a lui. |
||
* Vibrația atomilor cristalini (oscilația atomilor cristalini în jurul poziției de echilibru) determină [[Energie termică|energia termică]] a cristalului, iar intensitatea acestei vibrații determină [[Temperatură|temperatura]] cristalului. Această mișcare nu poate fi observată decât în condiții speciale. Domeniul fizicii, care se ocupă de [[solid]] se numește fizica corpului solid. Știința materialelor este preocupată de cercetarea proprietăților de [[duritate]], |
* Vibrația atomilor cristalini (oscilația atomilor cristalini în jurul poziției de [[echilibru mecanic |echilibru]]) determină [[Energie termică|energia termică]] a cristalului, iar intensitatea acestei vibrații determină [[Temperatură|temperatura]] cristalului. Această mișcare nu poate fi observată decât în condiții speciale. Domeniul fizicii, care se ocupă de [[solid]] se numește [[fizica corpului solid]]. Știința materialelor este preocupată de cercetarea proprietăților de [[duritate]], a tranzițiilor de fază ([[Stare de agregare|stărilor de agregare]])și este într-o anumită suprapunere cu fizica corpului solid. Chimia solidului este ca teorie, tangentă cu amândouă aceste domenii științifice, dar este consacrată îndeosebi sintezei unor materiale noi. Cel mai ușor solid este creat de om (artificial) și se numește [[aerogel]]. |
||
Cel mai ușor aerogel are densitatea de |
Cel mai ușor aerogel are densitatea de 1,9 [[miligram|mg]]/cm³ sau 1,9 [[Kilogram|kg]]/m³ (1/530 din densitatea apei). |
||
== Vezi și == |
|||
* [[Solid rigid]] |
|||
{{Portal|Fizică}} |
|||
<!--Formate--> |
|||
{{Fazele materiei}} |
{{Fazele materiei}} |
||
{{Control de autoritate}} |
|||
<!--Categorii--> |
|||
<!--Interwiki--> |
|||
[[Categorie:Mecanica solidului| ]] |
[[Categorie:Mecanica solidului| ]] |
||
Versiunea curentă din 28 martie 2024 13:13
 | Acest articol are nevoie de atenția unui expert în fizică. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Acest articol se referă la faza solidă a unui corp. Pentru alte utilizări, vedeți Solid (dezambiguizare).
Un obiect solid este un corp care se găsește într-o stare de agregare a materiei (starea solidă) caracterizată printr-o structură compactă (formă și volum propriu) și o mare coeziune (rezistență la deformare și la compresiune).
La scară microscopică, un corp solid are următoarele trei proprietăți de bază:
- Atomii sau moleculele care alcătuiesc solidul sunt împachetate compact împreună. Solidul (de fapt solidul rigid, spre deosebire de solidul deformabil) mai poate fi definit ca un asemenea corp, în care distanțele relative dintre punctele sale nu variază în timp. Domeniul științei, care cercetează mișcarea de translație și rotație a solidului, inclusiv în câmpuri de forță externe, se numește mecanică teoretică.
- Aceste elemente constituente (atomi, molecule) au poziții în spațiu bine precizate în raport cu celelalte elemente, caracter ce determină rigiditatea solidului. În mineralogie și cristalografie, o structură cristalină este un aranjament unic de atomi într-un cristal. O structură cristalină este compusă din unități, numite cristale, care sunt definite printr-un mod bine determinat de aranjament, cu proprietăți de periodicitate la distanțe mai mari decât așa numita scară a rețelei cristaline. Simetria rețelei cristaline determină majoritatea proprietăților substanței cristaline, cum ar fi cele mecanice, structura benzii de conductibilitate electrică, proprietățile optice care la rândul său sunt caracterizate prin grupul de simetrie specific.
- În cazul aplicării asupra cristalului unei forțe destul de mari are loc deformarea inelastică a lui.
- Vibrația atomilor cristalini (oscilația atomilor cristalini în jurul poziției de echilibru) determină energia termică a cristalului, iar intensitatea acestei vibrații determină temperatura cristalului. Această mișcare nu poate fi observată decât în condiții speciale. Domeniul fizicii, care se ocupă de solid se numește fizica corpului solid. Știința materialelor este preocupată de cercetarea proprietăților de duritate, a tranzițiilor de fază (stărilor de agregare)și este într-o anumită suprapunere cu fizica corpului solid. Chimia solidului este ca teorie, tangentă cu amândouă aceste domenii științifice, dar este consacrată îndeosebi sintezei unor materiale noi. Cel mai ușor solid este creat de om (artificial) și se numește aerogel.
Cel mai ușor aerogel are densitatea de 1,9 mg/cm³ sau 1,9 kg/m³ (1/530 din densitatea apei).
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||
