Sari la conținut

Avangardă (artă): Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
(Nu s-au afișat 43 de versiuni intermediare efectuate de alți 31 de utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{altesensuri|Avangardă (dezambiguizare)}}
⚫
'''Avangarda''' sau '''avangardismul''' (conform termenului din [[Limba franceză|franceză]], '''avant-garde''') reprezintă tendinţele de maximă actualitate aplicate în [[artă]] la un moment considerat. Fără menţionarea unor indicaţii [[Timp|temporale]], se subînţeleg de regulă două variante: fie pionieratele artistice ale momentului în care se discută, fie [[Artă experimentală|experimentele]] abundente desfăşurate de-a lungul [[Perioada interbelică|perioadei interbelice]].
[[File:Чёрный супрематический квадрат. 1915. ГТГ.png|thumb|right|280px|Simbol al avangardei mondiale — «Pătrat negru» (1915) [[Kazimir Malevici]]]]
⚫
'''Avangarda''' sau '''avangardismul''' (conform termenului din [[Limba franceză|franceză]], '''avant-garde''') reprezintă tendințele de maximă actualitate aplicate în [[artă]] la un moment considerat. Fără menționarea unor indicații [[Timp|temporale]], se subînțeleg de regulă două variante: fie pionieratele artistice ale momentului în care se discută, fie [[Artă experimentală|experimentele]] abundente desfășurate de-a lungul [[Perioada interbelică|perioadei interbelice]].


== Terminologie ==
== Terminologie ==


Termenul îşi are originea în [[jargon]]ul [[Militari|militar]] din [[limba franceză]], desemnând [[detaşament]]ul care explorează terenul necunoscut pentru a pregăti înaintarea grosului trupei. [[Antonim]]ul termenului avangardă, folosit de asemenea în [[Terminologie|terminologia]] militară, este [[ariergardă]].
Termenul își are originea în [[jargon]]ul [[Militari|militar]] din [[limba franceză]], desemnând [[detașament]]ul care explorează terenul necunoscut pentru a pregăti înaintarea grosului trupei. [[Antonim]]ul termenului avangardă, folosit de asemenea în [[Terminologie|terminologia]] militară, este [[ariergardă]].


== Trăsături ==
== Trăsături ==


Avangardismul este caracterizat prin spiritul de frondă, prin negarea violentă a formelor de [[artă]] consacrate, căutând proclamarea noului. Artiştii avangardei dau dovada unui [[activism]] susţinut şi se concentrează asupra creaţiei ca proces, neinteresându-se de rezultatul ei (opera). Acţiune de [[şoc]], avangarda are funcţie regeneratoare şi deschizătoare de drum în arte.
Avangardismul este caracterizat prin spiritul de frondă, prin negarea violentă a formelor de [[artă]] consacrate, căutând proclamarea noului. Artiștii avangardei dau dovada unui [[activism]] susținut și se concentrează asupra creației ca proces, neinteresându-se de rezultatul ei (opera). Acțiune de [[șoc]], avangarda are funcție regeneratoare și deschizătoare de drum în arte.


Avangarda acţionează energic în momentele de criză [[politică]] sau [[Societate|socială]], asociindu-se adeseori cu manifestări [[Extremism|extremiste]]. Avangarda corespunzătoare crizei înfăptuieşte gesturi [[Anarhie|anarhice]] şi [[Revoltă|revolte]] spectaculoase.
Avangarda acționează energic în momentele de criză [[politică]] sau [[societate (dezambiguizare)|socială]], asociindu-se adeseori cu manifestări [[radicalism|extremiste]]. Avangarda corespunzătoare crizei înfăptuiește gesturi [[Anarhie|anarhice]] și [[Revoltă|revolte]] spectaculoase.


== Avangarda interbelică ==
== Avangarda interbelică ==


Dintre reprezentanţii cei mai cunoscuţiai avangardei din literatura universală au fost [[Tristan Tzara]], [[Hans Arp]], Marinetti, [[André Breton]].
Dintre reprezentanții cei mai cunoscuți ai avangardei din literatura universală au fost [[Tristan Tzara]], [[Hans (Jean) Arp|Hans Arp]], Marinetti, [[André Breton]].
Mai mulți scriitori au încercat să stabilească parametrii activității avangardiste.

==Teorii==
Mai mulți scriitori au încercat să stabilească parametrii activității avangardiste. Renato Poggioli, eseistul italian, oferă una dintre cele mai vechi analize ale avangardismului ca fenomen cultural în cartea sa ''"Teoria dell'arte d'avanguardia"'' (Teoria artei de avangardă) din 1962.<ref>Sascha Bru and Gunther Martens, ''[https://books.google.com/books?id=suPzDQAAQBAJ&pg=PA21 The Invention of Politics in the European Avant-Garde (1906–1940)]'' (Amsterdam: Rodopi, 2006), p. 21. {{ISBN|9042019093}}.</ref> Studiind aspectele istorice, sociale, psihologice și filozofice ale avangardismului, Poggioli ajunge dincolo de exemple individuale de artă, poezie și muzică, pentru a arăta că avangardistii pot împărtăși anumite idealuri sau valori care se manifestă în stilurile de viață neconformiste pe care le adoptă: El vede cultura avangardă ca o varietate sau subcategorie a [[Boemă|boemiei]].<ref>{{Cite book|author=Renato Poggioli|title=The Theory of the Avant-Garde |publisher=Belknap Press of [[Harvard University Press]]| year = 1968 | isbn = 0-674-88216-4 |page=11}}, translated from the Italian by Gerald Fitzgerald</ref> Alți autori au încercat să clarifice și să extindă studiul lui Poggioli. ''Teoria avangardei'' a criticului literar [[Germani|german]] Petru Bürger (1974) se referă la îmbrățișarea [[Establishment]]-ului, operelor de artă critice din punct de vedere social și sugerează că, în complicitate cu capitalismul, "arta ca instituție neutralizează conținutul politic al operei individuale".<ref>{{Cite book|author=Peter Bürger|title=Theorie der Avantgarde|publisher=Suhrkamp Verlag|year=1974}} English translation (University of Minnesota Press) 1984: 90.</ref>


=== În România ===
=== În România ===


{{Articol principal|Avangarda literară în România}}
⚫
În [[literatura română]] se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales în anii 1922-1932, prin intermediul [[Revistă|revistelor]] [[Contemporanul]], [[Urmuz (revistă)|Urmuz]], [[Alge (revistă)|Alge]]. Un precursor al avangardei literare poate fi socotit [[Urmuz]], care anunţă [[absurd]]ul [[Suprarealism|suprarealist]] prin [[Proză|prozele]] sale.


⚫
În [[literatura română]] se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales în anii 1922-1932, prin intermediul [[Revistă|revistelor]] [[Contemporanul]], [[Urmuz (revistă)|Urmuz]], [[unu (revistă)|unu]], [[Alge (revistă)|Alge]]. Un precursor al avangardei literare poate fi socotit [[Urmuz]], care anunță [[absurd]]ul [[Suprarealism|suprarealist]] prin [[Proză|prozele]] sale.
Printre reprezentanţii din literatura română se pot menţiona [[Tudor Arghezi]], [[Alexandru Macedonski]], [[Nicolae Davidescu]], [[Felix Aderca]].suka blea naxui


Printre reprezentanții din literatura română se pot menționa [[Ion Vinea]], [[Tristan Tzara]], [[Ilarie Voronca]], [[Stephan Roll]], [[Sașa Pană]], [[Geo Bogza]], [[Gellu Naum]], [[Gherasim Luca]].


==Note==
<references />


== Bibliografie ==
<!-- Formate -->
* Adrian Marino, ''Dicționar de idei literare'', I (A – G), București, Editura Eminescu, 1973.
<!-- Categorii -->
* Ion Pachia Tatomirescu, ''Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației''..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003.
<!-- Interwiki -->
* Ion Hangiu, ''Dicționar al presei literare românești'' (1790 – 1982), Buc., Editura Științifică și Enciclopedică, 1987.
* M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, Zoe Dumi-trescu-Bușulenga, Gh. Ceaușescu, M. Duță, R. Hîncu, A. Mi-tescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. Săndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, ''Dicționar de termeni literari'' (coordonator: Al. Săndulescu), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976.
* M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, M. Bucur, B. Cioculescu, M. Duță, R. Florea, D. Grăsoiu, S. Ilin, E. Manu, N. Mecu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, C. Popescu, D. Popescu, R. Sorescu, C. Ștefănescu, M. Vasile, I. Verzea, M. Vornicu, ''Literatura română contemporană – I – Poezia'' (coordonator: Marin Bucur), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980.
* Constantin Schifirneț, ''Generație și cultură'', București, Editura Albatros, 1985.
* Ioana Vlasiu, ''Culorile avangardei. Arta în România 1910-1950'', Editura Institutului Cultural Român, București, 2007



⚫
<!--{{Avantgarde}}-->
⚫
{{Avangarda rusă}}
{{Mișcările artistice occidentale}}
{{Avangarda artistică românească}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Artă modernă]]
[[Categorie:Artă modernă]]
[[Categorie:Filozofie socială]]
[[Categorie:Filozofie socială]]
[[Categorie:Modernism]]
[[Categorie:Împrumuturi lingvistice din franceză]]
[[Categorie:Termeni franţuzeşti]]
[[Categorie:Modernism|^ ]]
[[Categorie:Termeni franțuzești]]

[[be:Авангард]]
[[ca:Literatura avantguardista]]
[[cs:Avantgarda]]
⚫
[[da:Avantgarde]]
[[de:Avantgarde]]
[[el:Αβάν-γκαρντ]]
[[en:Avant-garde]]
[[es:Vanguardismo]]
[[fa:آوانگارد]]
[[fi:Avantgarde]]
[[fr:Avant-garde (art)]]
[[gl:Vangardas]]
[[he:אוונגרד]]
⚫
[[hr:Avangarda]]
[[hu:Avantgárd]]
[[io:Avantgarde]]
[[it:Avanguardia]]
[[ja:アバンギャルド]]
[[ka:ავანგარდიზმი]]
[[ko:전위 예술]]
[[la:Prima acies (artis)]]
[[lt:Avangardas]]
[[lv:Avangards (māksla)]]
[[nl:Avant-garde]]
[[no:Avant-garde]]
[[pl:Awangarda (sztuka)]]
[[pt:Vanguarda]]
[[ru:Авангард (искусство)]]
[[simple:Avant-garde]]
[[sl:Avantgarda]]
[[sr:Авангарда]]
[[sv:Avantgarde]]
[[th:อาวองการ์ด]]
[[tk:Awangardizm]]
[[tr:Avangart]]
[[uk:Авангардизм]]
[[zh:前衛]]

Versiunea de la 24 martie 2024 02:20

Pentru alte sensuri, vedeți Avangardă (dezambiguizare).
Simbol al avangardei mondiale — «Pătrat negru» (1915) Kazimir Malevici

Avangarda sau avangardismul (conform termenului din franceză, avant-garde) reprezintă tendințele de maximă actualitate aplicate în artă la un moment considerat. Fără menționarea unor indicații temporale, se subînțeleg de regulă două variante: fie pionieratele artistice ale momentului în care se discută, fie experimentele abundente desfășurate de-a lungul perioadei interbelice.

Terminologie

Termenul își are originea în jargonul militar din limba franceză, desemnând detașamentul care explorează terenul necunoscut pentru a pregăti înaintarea grosului trupei. Antonimul termenului avangardă, folosit de asemenea în terminologia militară, este ariergardă.

Trăsături

Avangardismul este caracterizat prin spiritul de frondă, prin negarea violentă a formelor de artă consacrate, căutând proclamarea noului. Artiștii avangardei dau dovada unui activism susținut și se concentrează asupra creației ca proces, neinteresându-se de rezultatul ei (opera). Acțiune de șoc, avangarda are funcție regeneratoare și deschizătoare de drum în arte.

Avangarda acționează energic în momentele de criză politică sau socială, asociindu-se adeseori cu manifestări extremiste. Avangarda corespunzătoare crizei înfăptuiește gesturi anarhice și revolte spectaculoase.

Avangarda interbelică

Dintre reprezentanții cei mai cunoscuți ai avangardei din literatura universală au fost Tristan Tzara, Hans Arp, Marinetti, André Breton. Mai mulți scriitori au încercat să stabilească parametrii activității avangardiste.

Teorii

Mai mulți scriitori au încercat să stabilească parametrii activității avangardiste. Renato Poggioli, eseistul italian, oferă una dintre cele mai vechi analize ale avangardismului ca fenomen cultural în cartea sa "Teoria dell'arte d'avanguardia" (Teoria artei de avangardă) din 1962.[1] Studiind aspectele istorice, sociale, psihologice și filozofice ale avangardismului, Poggioli ajunge dincolo de exemple individuale de artă, poezie și muzică, pentru a arăta că avangardistii pot împărtăși anumite idealuri sau valori care se manifestă în stilurile de viață neconformiste pe care le adoptă: El vede cultura avangardă ca o varietate sau subcategorie a boemiei.[2] Alți autori au încercat să clarifice și să extindă studiul lui Poggioli. Teoria avangardei a criticului literar german Petru Bürger (1974) se referă la îmbrățișarea Establishment-ului, operelor de artă critice din punct de vedere social și sugerează că, în complicitate cu capitalismul, "arta ca instituție neutralizează conținutul politic al operei individuale".[3]

În România

Articol principal: Avangarda literară în România.

În literatura română se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales în anii 1922-1932, prin intermediul revistelor Contemporanul, Urmuz, unu, Alge. Un precursor al avangardei literare poate fi socotit Urmuz, care anunță absurdul suprarealist prin prozele sale.

Printre reprezentanții din literatura română se pot menționa Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, Gherasim Luca.

Note

  1. ^ Sascha Bru and Gunther Martens, The Invention of Politics in the European Avant-Garde (1906–1940) (Amsterdam: Rodopi, 2006), p. 21. ISBN: 9042019093.
  2. ^ Renato Poggioli (). The Theory of the Avant-Garde. Belknap Press of Harvard University Press. p. 11. ISBN 0-674-88216-4. , translated from the Italian by Gerald Fitzgerald
  3. ^ Peter Bürger (). Theorie der Avantgarde. Suhrkamp Verlag.  English translation (University of Minnesota Press) 1984: 90.

Bibliografie

  • Adrian Marino, Dicționar de idei literare, I (A – G), București, Editura Eminescu, 1973.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003.
  • Ion Hangiu, Dicționar al presei literare românești (1790 – 1982), Buc., Editura Științifică și Enciclopedică, 1987.
  • M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, Zoe Dumi-trescu-Bușulenga, Gh. Ceaușescu, M. Duță, R. Hîncu, A. Mi-tescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. Săndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, Dicționar de termeni literari (coordonator: Al. Săndulescu), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976.
  • M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balotă, M. Bucur, B. Cioculescu, M. Duță, R. Florea, D. Grăsoiu, S. Ilin, E. Manu, N. Mecu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, C. Popescu, D. Popescu, R. Sorescu, C. Ștefănescu, M. Vasile, I. Verzea, M. Vornicu, Literatura română contemporană – I – Poezia (coordonator: Marin Bucur), București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980.
  • Constantin Schifirneț, Generație și cultură, București, Editura Albatros, 1985.
  • Ioana Vlasiu, Culorile avangardei. Arta în România 1910-1950, Editura Institutului Cultural Român, București, 2007


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Avangardă_(artă)&oldid=16181188