pretinde
Etimologie
Din franceză prétendre (după întinde).
Pronunție
- AFI: /pre'tin.de/
Verb
Conjugarea verbului (se) pretinde | |
Infinitiv | a (se) pretinde |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pretind |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pretindă |
Participiu | pretins |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a cere insistent un lucru.
- Pretind ajutor.
- (v.tranz. și intranz.) a susține, a afirma ceva cu tărie.
- (v.refl.) a-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are.
- (v.tranz.) (despre acțiuni, realizări) a avea nevoie de..., a impune ca o necesitate.
- Rezultatele bune pretind muncă asiduă.
- (v.intranz.) a considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis.
- Nu pretinde să fie un geniu.
Sinonime
- 1: cere, (înv. și pop.) apuca; reclama, revendica, vrea
- 2: susține
- 3: -și aroga
- 4: necesita
- 5: aspira, dori, jindui, năzui, pofti, râvni, tinde, ținti, urmări, visa, viza, (rar) stărui, (înv. și reg.) năsli, (reg.) năduli, (prin Transilv. și Mold.) bărăni, (înv.) aținti, bate, jelui, nădăjdui
Cuvinte derivate
- pretendent, pretendentă; pretendant
- pretendator
- pretendă
- pretendelui, pretenderisi, pretendui
- pretendeluire, pretenderisire
- pretendeluit, pretenderisit
- pretenderimă
- pretensiv
- pretenție, pretențiune
- pretențios
- pretențiozitate
- pretindă
- pretindere
- pretins
Cuvinte apropiate
Traduceri
a solicita într-o formă categorică
|
|
a-și da aere de...
|
|
a necesita
|
|