urmări
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ur.məˈri/
Verb
Conjugarea verbului urmări | |
Infinitiv | a urmări |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
urmăresc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să urmărească |
Participiu | urmărit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
- (v.tranz.) a ține pe cineva sub observație; a supraveghea.
- (v.tranz.) a face demersuri judiciare împotriva cuiva.
- (v.tranz.) a se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
- (v.tranz.) a însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
- (v.tranz.) a privi ceva în mișcare, în desfășurare.
- (v.tranz.) (fig.) a obseda, a chinui, a tortura.
- (v.tranz.) a studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
- (v.tranz.) a asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
- (v.tranz.) a avea drept scop, a tinde la...
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online