Etimologie

Din latină corrumpere (după rupe).

Pronunție

  • AFI: /koˈru.pe/


Verb


Conjugarea verbului
corupe
Infinitiv a corupe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
corup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să corupă
Participiu corupt
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava.
    S-a corupt într-un mediu imoral.
  2. a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica.
    O limbă care s-a corupt sub influență străină.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe