Sezonul de Formula 1 din 1960

Sezonul de Formula 1 din 1960
Durată
7 februarie - 20 noiembrie
Nr. curse
10
Nr. piloți
48
Nr. echipe
35
Campionul la Piloți
Australia Jack Brabham (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Cooper-Climax (Al 2-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1960 a fost cel de-al 14-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 11-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 3-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 7 februarie și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 20 noiembrie. În 1960 s-au desfășurat și alte cinci curse care nu au făcut parte din campionat.

Ultimul an al formulei de 2,5 litri a produs victorii repetate pentru Jack Brabham și Cooper și a văzut Lotus, Porsche și BRM încercând mașini cu motor-spate. Mașinile Scarab ale lui Lance Reventlow, ca și Aston Martin-urile, erau cu motor frontal și surclasate. Rob Walker Lotus, prin Stirling Moss, i-a oferit lui Colin Chapman prima sa victorie în Grand Prix la Monaco, fiind urmată de o victorie în SUA. Toate celelalte Mari Premii au mers la Cooper, cu excepția celui din Italia, care a fost boicotat de constructorii britanici, deoarece italienii foloseau întreaga configurație ovală a circuitului Monza. Jack Brabham a câștigat al doilea titlu consecutiv la piloți, iar Cooper și-a asigurat al doilea campionat consecutiv la constructori.

Sistemul punctaj a fost schimbat, punctul pentru cel mai rapid tur fiind scos, iar locul șase primea și el un punct. Cele mai bune șase rezultate au fost luate în calcul pentru campionat, față de cinci în sezonul precedent. A fost ultimul Campionat Mondial care a inclus cursa Indianapolis 500, și ultimul sezon care a văzut o victorie pentru o mașină cu motor frontal într-o cursă de Campionat Mondial.

Trei piloți au murit în acest sezon în curse de Grand Prix: americanul Harry Schell într-o cursă non-campionat la Silverstone, și britanicii Chris Bristow și Alan Stacey, ambii uciși la Marele Premiu al Belgiei de la Spa-Francorchamps. Stirling Moss a fost grav rănit într-un accident suferit în antrenamentele pentru acest eveniment și nu a concurat în cea mai mare parte a sezonului.

Piloții și echipele înscrise în campionat

modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1960 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1960. Toate echipele au concurat cu pneurile furnizate de Dunlop.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
    David Brown Corporation Aston Martin Aston Martin RB6 2,5 L6 DBR4
DBR5
  Roy Salvadori 4, 7
  Maurice Trintignant 7
  Camoradi International Behra-Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 RSK   Masten Gregory 1
  Fred Gamble 9
    Owen Racing Organisation BRM BRM P25 2,5 L4 P25
P48
  Jo Bonnier 1–2, 4–8, 10
  Graham Hill 1–2, 4–8, 10
  Dan Gurney 2, 4–8, 10
    Cooper Car Company Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51
T53
  Bruce McLaren 1–2, 4–8, 10
  Jack Brabham 1–2, 4–8, 10
  Chuck Daigh 7
  Ron Flockhart 10
    Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 155 2,4 V6
Ferrari 171 2,4 V6
Ferrari 1,5 V6
246 F1
246 P
  Phil Hill 1–2, 4–9
  Wolfgang von Trips 1–2, 4–9
  Cliff Allison 1–2
  José Froilán González 1
  Richie Ginther 2, 4, 9
  Willy Mairesse 5–6, 9
    J.B. Naylor JBW Maserati 250S 2,5 L4 59   Brian Naylor 2, 7, 9–10
    Team Lotus Lotus Climax FPF 2,5 L4 18
16
  Innes Ireland 1–2, 4–8, 10
  Alan Stacey 1–2, 4–5
  Alberto Rodriguez Larreta 1
  John Surtees 2, 7–8, 10
  Jim Clark 4–8, 10
  Ron Flockhart 6
    Giorgio Scarlatti Maserati[a] Maserati 250F1 2,5 L6 250F   Giorgio Scarlatti 1
  Nasif Estéfano   Nasif Estéfano 1
  Antonio Creus   Antonio Creus 1
  Gino Munaron   Gino Munaron 1
  Ettore Chimeri   Ettore Chimeri 1
  H.H. Gould   Horace Gould 9
  Joe Lubin Maserati 250S 2,5 L4   Bob Drake 10
    Dr Ing F. Porsche KG
  Porsche System Engineering
Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718/2   Edgar Barth 9
  Hans Herrmann 9
    Reventlow Automobiles Inc. Scarab Scarab 2,5 L4 F1   Chuck Daigh 2, 4–6, 10
  Lance Reventlow 2, 4–5
  Richie Ginther 6
  Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 11   Tony Brooks 6

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
  Scuderia Centro Sud Cooper Maserati 250S 2,5 L4 T51   Roberto Bonomi 1
  Carlos Menditéguy 1
  Masten Gregory 2, 4, 6–8
  Ian Burgess 2, 6–7, 10
  Maurice Trintignant 2, 4, 6, 10
  Mário de Araújo Cabral 8
  Alfonso Thiele 9
  Wolfgang von Trips 10
  Ecurie Bleue Cooper Climax FPF 2,2 L4 T51   Harry Schell 1
  R.R.C. Walker Racing Team Lotus Climax FPF 2,5 L4 18   Stirling Moss 2, 4–5, 8, 10
Cooper T51 1
  Maurice Trintignant 1
  Lance Reventlow 7
  Fred Tuck Cars Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51   Bruce Halford 2
  Lucien Bianchi 6–7
  High Efficiency Motors
  C.T. Atkins
Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51   Roy Salvadori 2, 10
  Jack Fairman 7
  Yeoman Credit Racing Team Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51   Chris Bristow 2, 4–5
  Tony Brooks 2, 4–5, 7–8, 10
  Henry Taylor 4, 6–8, 10
  Olivier Gendebien 5–8, 10
  Bruce Halford 6
  Phil Hill 10
  Scuderia Eugenio Castellotti Cooper Castellotti 2,5 L4 T51   Gino Munaron 2, 6–7, 9
  Giorgio Scarlatti 2, 9
  Giulio Cabianca 9
  Ecurie Maarsbergen Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51   Carel Godin de Beaufort 4
  Taylor-Crawley Racing Team Lotus Climax FPF 2,5 L4 18   Mike Taylor 5
  Equipe Nationale Belge Cooper Climax FPF 2,5 L4 T45   Lucien Bianchi 5
  Robert Bodle Ltd Lotus Climax FPF 2,5 L4 16   David Piper 6–7
  Gilby Engineering Cooper Maserati 250S 2,5 L4 T45   Keith Greene 7
  Arthur Owen Cooper Climax FPF 2,2 L4 T45   Arthur Owen 9
  Wolfgang Seidel Cooper Climax FPF 1,5 L4 T45   Wolfgang Seidel 9
  Scuderia Colonia Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43   Piero Drogo 9
  Equipe Prideaux/Dick Gibson Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43   Vic Wilson 9
  Jim Hall Lotus Climax FPF 2,5 L4 18   Jim Hall 10
  Fred Armbruster Cooper Ferrari 107 2,5 L4 T51   Pete Lovely 10
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar

modificare

Următoarele nouă Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1960.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
7 februarie
Marele Premiu al Principatului Monaco
29 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Țărilor de Jos
6 iunie
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Monaco (S)
 
Indianapolis (P)
 
Zandvoort (P)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Belgiei
19 iunie
Marele Premiu al Franței
3 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
16 iulie
Marele Premiu al Portugaliei
14 august
 
Spa-Francorchamps (S)
 
Reims-Gueux (S)
 
Silverstone (P)
 
Boavista (S)
9.   10.  
Marele Premiu al Italiei
4 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
20 noiembrie
 
Monza (P)
 
Riverside (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Schimbări la calendar

modificare

Rezultate și clasamente

modificare

Marile Premii

modificare
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Argentinei   Stirling Moss   Stirling Moss   Bruce McLaren   Cooper-Climax
2   Marele Premiu al Principatului Monaco   Stirling Moss   Bruce McLaren   Stirling Moss   Lotus-Climax
3   Indianapolis 500[b]   Eddie Sachs   Jim Rathmann   Jim Rathmann   Watson-Offenhauser
4   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Stirling Moss   Stirling Moss   Jack Brabham   Cooper-Climax
5   Marele Premiu al Belgiei   Jack Brabham   Jack Brabham
  Innes Ireland
  Phil Hill
  Jack Brabham   Cooper-Climax
6   Marele Premiu al Franței   Jack Brabham   Jack Brabham   Jack Brabham   Cooper-Climax
7   Marele Premiu al Marii Britanii   Jack Brabham   Graham Hill   Jack Brabham   Cooper-Climax
8   Marele Premiu al Portugaliei   John Surtees   John Surtees   Jack Brabham   Cooper-Climax
9   Marele Premiu al Italiei   Phil Hill   Phil Hill   Phil Hill   Ferrari
10   Marele Premiu al Statelor Unite   Stirling Moss   Jack Brabham   Stirling Moss   Lotus-Climax

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ARG
 
MCO
 
500
 
NLD
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
PRT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
1   Jack Brabham Ab DSC 1 1P
R
1P
R
1P 1[c] 4R 43
2   Bruce McLaren 1 2R Ab 2 3 (4) 2 3 34 (37)
3   Stirling Moss 3P
R
[d]
1P 4P
R
NS DSC 1P 19
4   Innes Ireland 6 9 2 AbR 7 3 6 2 18
5   Phil Hill 8 3 Ab 4R 12 7 Ab 1P
R
6 16
6   Olivier Gendebien 3 2 9 7 12 10
7   Wolfgang von Trips 5 8 5 Ab 11 6 4 5 9 10
8   Jim Rathmann 1R 8
9   Richie Ginther 6 6 NS 2 8
10   Jim Clark Ab 5 5 16 3 16 8
11   Tony Brooks 4 Ab Ab Ab 5 5 Ab 7
12   John Surtees Ab 2 AbP
R
Ab 6
13   Cliff Allison 2 NSC 6
14   Rodger Ward 2 6
15   Graham Hill Ab 7 3 Ab Ab AbR Ab Ab 4
16   Willy Mairesse Ab Ab 3 4
17   Paul Goldsmith 3 4
18   Jo Bonnier 7 5 Ab Ab Ab Ab Ab 5 4
19   Henry Taylor 7 4 8 NSC 14 3
20   Carlos Menditéguy 4 3
21   Don Branson 4 3
22   Giulio Cabianca 4 3
23   Johnny Thomson 5 2
24   Lucien Bianchi 6 Ab Ab 1
25   Ron Flockhart 6 Ab 1
26   Eddie Johnson 6 1
27   Hans Herrmann 6 1
  Maurice Trintignant 3[d] Ab Ab Ab 11 15 0
  Lloyd Ruby 7 0
  Edgar Barth 7 0
  Jim Hall 7 0
  Roy Salvadori Ab NS Ab 8 0
  Bruce Halford NSC 8 0
  Bob Veith 8 0
  Carel Godin de Beaufort 8 0
  Piero Drogo 8 0
  Masten Gregory 12 NSC NS 9 14 Ab 0
  Alberto Rodriguez Larreta 9 0
  Bud Tingelstad 9 0
  Wolfgang Seidel 9 0
  Dan Gurney NC Ab Ab Ab 10 Ab 0
  Chuck Daigh NSC NS Ab NS Ab 10 0
  Ian Burgess NSC 10 Ab Ab 0
  José Froilán González 10 0
  Bob Christie 10 0
  Fred Gamble 10 0
  Roberto Bonomi 11 0
  Red Amick 11 0
  Pete Lovely 11 0
  David Piper Ab 12 0
  Duane Carter 12 0
  Gino Munaron 13 Ab 15 Ab 0
  Brian Naylor NSC 13 Ab Ab 0
  Bill Homeier 13 0
  Bob Drake 13 0
  Nasif Estéfano 14 0
  Gene Hartley 14 0
  Chuck Stevenson 15 0
  Bobby Grim 16 0
  Alan Stacey Ab Ab Ab Ab[e] 0
  Chris Bristow Ab Ab Ab[e] 0
  Giorgio Scarlatti Ab NSC Ab 0
  Lance Reventlow NSC NS Ab NS 0
  Harry Schell Ab 0
  Ettore Chimeri Ab 0
  Antonio Creus Ab 0
  Shorty Templeman Ab 0
  Jim Hurtubise Ab 0
  Jimmy Bryan Ab 0
  Troy Ruttman Ab 0
  Eddie Sachs AbP 0
  Don Freeland Ab 0
  Tony Bettenhausen Ab 0
  Wayne Weiler Ab 0
  A. J. Foyt Ab 0
  Eddie Russo Ab 0
  Johnny Boyd Ab 0
  Gene Force Ab 0
  Jim McWithey Ab 0
  Len Sutton Ab 0
  Dick Rathmann Ab 0
  Al Herman Ab 0
  Dempsey Wilson Ab 0
  Jack Fairman Ab 0
  Keith Greene Ab 0
  Mario de Araujo Cabral Ab 0
  Alfonso Thiele Ab 0
  Vic Wilson Ab 0
  Arthur Owen Ab 0
  Mike Taylor NS 0
  Horace Gould NS 0
Poz. Pilot ARG
 
MCO
 
500
 
NLD
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
PRT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă (excluzând Indianapolis 500), dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
 
MCO
 
NLD
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
PRT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
1   Cooper-Climax 1 (2) 1 1 1 1[f] 1 8 (3) 48 (58)
2   Lotus-Climax (6) 1 2 5 (5) 2 3 1 34 (37)
3   Ferrari 2 3 5 4 11 (6) 4 1 26 (27)
4   BRM 7 5 3 Ab Ab 10 Ab 5 8
5   Cooper-Maserati 4 Ab Ab 9 14 Ab Ab 9 3
6   Cooper-Castellotti NSC Ab 15 4 3
7   Porsche 6 1
  Behra-Porsche-Porsche 12 10 0
  Scarab NSC NS Ab NS 10 0
  Aston Martin NS 11 0
  Cooper-Ferrari 11 0
  Maserati 13 NS 13 0
  JBW-Maserati NSC 13 Ab Ab 0
  Vanwall Ab 0
Poz. Constructor ARG
 
MCO
 
NLD
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
PRT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse non-campionat

modificare

Alte cinci curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Trofeul Glover VIII Goodwood 18 aprilie   Innes Ireland   Lotus-Climax
  Trofeul Internațional BRDC XII Silverstone 14 mai   Innes Ireland   Lotus-Climax
  Trofeul Silver City V Brands Hatch 1 august   Jack Brabham   Cooper-Climax
  Trofeul Lombank I Snetterton 17 septembrie   Innes Ireland   Lotus-Climax
  Cupa Internațională de Aur VII Oulton Park 24 septembrie   Stirling Moss   Lotus-Climax
  1. ^ Maserati a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis. De asemenea, cursa s-a desfășurat pentru mașinile de USAC, și nu a contat pentru Cupa Internațională a Constructorilor de F1.
  3. ^ Jack Brabham și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Portugaliei.
  4. ^ a b Stirling Moss s-a retras în turul 40 al Marelui Premiu al Argentinei. Coechipierul său, Maurice Trintignant, i-a înmânat mașina sa în turul 46 lui Moss, cu care acesta a reușit să se claseze pe locul 3. Nu a fost acordat niciun punct vreunuia dintre piloți.
  5. ^ a b Alan Stacey și Chris Bristow au decedat în urma unor accidente separate suferite în Marele Premiu al Belgiei din 1960.
  6. ^ Cooper-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Marii Britanii.

Referințe

modificare
  1. ^ FIA Yearbook, 1974 page 119
  2. ^ FIA Yearbook, 1974 page 121
  3. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35.
  4. ^ Posthumus, Cyril (). The German Grand Prix. pp. 104–107. 
  5. ^ „F1 races that never were”. . Accesat în . 
  6. ^ „Grand Prix Cancelled”. Autosport. Accesat în .