Jean Baudrillard

Jean Baudrillard
Date personale
Născut[3] Modificați la Wikidata
Reims, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLucile Baudrillard[*][[Lucile Baudrillard |​]] ()
Marine Dupuis[*][[Marine Dupuis |​]] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
fotograf
traducător
sociolog[*]
profesor universitar[*]
critic literar[*]
antropolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10][11] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Paris
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarpoststructuralism[*][1], degrowth[*][[degrowth (economic thinking questioning the benefits and sustainability of economic growth)|​]], Western philosophy[*][[Western philosophy (scholarly tradition of humanities in the Western world)|​]]  Modificați la Wikidata
PatronajEuropean Graduate School[*][[European Graduate School (Swiss private university)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeOublier Foucault[*][[Oublier Foucault |​]]  Modificați la Wikidata

Jean Baudrillard (n. , Reims, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un autor, critic literar eseist, sociolog și scriitor francez, teoretician al postmodernismului.

Jean Baudrillard, European Graduate School, 2004

Biografie

S-a născut la Reims, în Franța, fiind descendentul unei familii de fermieri. În tinerețe, Baudrillard a predat limba germană la liceu, după care și-a dat teza de doctorat în sociologie, sub conducerea lui Henri Lefevre iar în perioada anilor 1950-60, războiul algerian l-a influențat puternic.

A fost marcat de scrierile lui Roland Barthes privind analiza semiotică a culturii și de cele ale lui Marshall McLuhan, care a demonstrat importanța studierii mass media în orice analiză sociologică.

În perioada revoltei studențești de la Universitatea Nanterre (1968), Baudrillard scrie articole pentru revista „Utopie“, tipică pentru acea perioadă. Este influențat de marxism și în articolele sale face o critică a tehnologiei.

Filosofia lui Baudrillard se centrează pe conceptele-gemene de „hiper-realitate“ și „simulare“, care se referă la natura virtuală (nereală) a culturii actuale, în epoca dominată de comunicarea și de consumul de masă.

Operele publicate

„Strategiile fatale“ (1983), „Sistemul obiectelor“ (1968), „Societatea de consum“ (1970) sau „În umbra majorităților tăcute“ (1983), se preocupă de problema psihologică a consumului în societățile capitaliste, de problema obsesiei pentru consum.

În „Oglinda producției“ (1973) și „Pentru o critică a economiei politice a semnului“ (1972), Baudrillard anunță faptul că semnul prevalează în fața economicului și socialului.

Cea mai celebră scriere a sa este însă „America“; aici el prezintă o nouă metodă de analiză a societății, descriind ceea ce el consideră a fi irealitatea culturii americane. Pentru sociolog, America este un deșert în care irealul și realul se contopesc atât de bine, încât granița dintre ele practic nici nu mai este vizibilă.

Unul dintre ultimele sale volume, „Crima perfectă“ (1996) prezintă „uciderea“ realității de către noile medii tehnologice.

Lista eseurilor publicate

  • La Societe de Consommation, Denoel, 1970 (Societatea de consum);
  • Pour une critique de l economie politique du signe, Gallimard, 1972 (Pentru o critică a economiei politice a semnului);
  • Le Miroir de la production, Casterman, 1973 (Oglinda producției);
  • L'Echange symbolique et la mort, Gallimard, 1976 (Schimbul simbolic și moartea);
  • Oublier Foucault, Galilee, 1977 (Să-l uităm pe Foucault);
  • L'effet Beaubourg, Galilee, 1977 (Efectul Beaubourg);
  • A l ombre des majorites silencieuses, Cahiers d'Utopie, 1978 (În umbra majorității tăcute);
  • Le P.C. ou les paradis artificiels du politique, Cahiers d'Utopie, 1978 (Partidul comunist sau paradisul artificial al politicii);
  • De la seduction, Galilee, 1979 (Despre seducție);
  • Simulacres et simulation, Galilee, 1981 (Simulacre și simulare);
  • Les Strategies fatales, Grasset, 1983 (Strategiile fatale);
  • La Gauche divine, Grasset, 1984 (Divina stîngă);
  • Amerique, Grasset, 1986 (America);
  • L'autre par lui-meme, Galilee, 1987 (Celălalt văzut de el însuși);
  • Cool memories, Galilee, 1987 (Amintiri formidabile);
  • Cool memories II, Galilee, 1990;
  • La transparence du mal, Galilee, 1990 (Transparența răului);
  • La Guerre du Golfe n'a pas eu lieu, Galilee, 1991 (Războiul Golfului nu a avut loc);
  • L'Illusion de la fin, Galilee, 1992 (Iluzia sfîrșitului);
  • Le crime parfait, Galilee, 1995 (Crima perfectă)

Note

  1. ^ a b c Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (1996 ed.)[*][[Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (1996 ed.) (1996 edition of a biographical dictionary published by Routledge)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Claude Lévi-Strauss 
  3. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ „Jean Baudrillard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Jean Baudrillard, Munzinger Personen, accesat în  
  6. ^ Jean Baudrillard, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  7. ^ Jean Baudrillard, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Jean Baudrillard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Jean Baudrillard (în engleză), RKDartists 
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean Baudrillard
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Jean Baudrillard.