cenobit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French cénobite.
Noun
[edit]cenobit m (plural cenobiți)
Declension
[edit]Declension of cenobit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cenobit | cenobitul | (niște) cenobiți | cenobiții |
genitive/dative | (unui) cenobit | cenobitului | (unor) cenobiți | cenobiților |
vocative | cenobitule | cenobiților |