distruge

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian distruggere, Latin destruere.

Pronunciation

• IPA^(key): /dis.ˈtɾu.d͡ʒe/

Verb

a distruge (third-person singular present distruge, past participle distrus) 3rd conj.

1. to destroy

Conjugation

    conjugation of distruge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a distruge
gerund			distrugând
past participle			distrus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	distrug	distrugi	distruge	distrugem	distrugeți	distrug
	imperfect	distrugeam	distrugeai	distrugea	distrugeam	distrugeați	distrugeau
	simple perfect	distrusei	distruseși	distruse	distruserăm	distruserăți	distruseră
	pluperfect	distrusesem	distruseseși	distrusese	distruseserăm	distruseserăți	distruseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să distrug	să distrugi	să distrugă	să distrugem	să distrugeți	să distrugă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		distruge			distrugeți
	negative		nu distruge			nu distrugeți

Related terms

• destructibil
• distructiv
• distrucție
• distrucțiune
• distrugător
• distrugere