dărâmătură

Romanian

Etymology

From dărâma +‎ -ătură.

Noun

dărâmătură f (plural dărâmături)

1. debris

Declension

Declension of dărâmătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dărâmătură	dărâmătura	(niște) dărâmături	dărâmăturile
genitive/dative	(unei) dărâmături	dărâmăturii	(unor) dărâmături	dărâmăturilor
vocative	dărâmătură, dărâmăturo		dărâmăturilor