bănui

See also: bàn ủi

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bán (“to regret”).

Pronunciation

• IPA^(key): /bə.nuˈi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: bă‧nu‧i

Verb

a bănui (third-person singular present bănuiește, past participle bănuit) 4th conj.

1. (intransitive) to suppose, to presume, to guess, to suspect

   Bănuiesc că o să întârziem.

   I guess we're going to be late.

2. (transitive) to suspect someone

Conjugation

    conjugation of bănui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a bănui
gerund			bănuind
past participle			bănuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bănuiesc	bănuiești	bănuiește	bănuim	bănuiți	bănuiesc
	imperfect	bănuiam	bănuiai	bănuia	bănuiam	bănuiați	bănuiau
	simple perfect	bănuii	bănuiși	bănui	bănuirăm	bănuirăți	bănuiră
	pluperfect	bănuisem	bănuiseși	bănuise	bănuiserăm	bănuiserăți	bănuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bănuiesc	să bănuiești	să bănuiască	să bănuim	să bănuiți	să bănuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bănuiește			bănuiți
	negative		nu bănui			nu bănuiți

Derived terms

• bănuială

See also

• crede
• presupune

References

• bănui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)