șeic

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish شیخ (şeyh).

Noun

șeic m (plural șeici)

1. sheik

Declension

Declension of șeic

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șeic	șeicul	(niște) șeici	șeicii
genitive/dative	(unui) șeic	șeicului	(unor) șeici	șeicilor
vocative	șeicule		șeicilor