învățat

Romanian

Etymology

From învăța +‎ -at.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.vəˈt͡sat/
• Rhymes: -at
• Hyphenation: în‧vă‧țat

Participle

învățat

1. past participle of învăța

Adjective

învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine and neuter plural învățate)

1. (now literary) learned, cultured, erudite, scholarly
2. accustomed (to something)

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	învățat		învățată		învățați	învățate
	definite	învățatul		învățata		învățații	învățatele
genitive/ dative	indefinite	învățat		învățate		învățați	învățate
	definite	învățatului		învățatei		învățaților	învățatelor

Noun

învățat m (plural învățați)

1. (now literary) scholar

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	învățat	învățatul		învățați	învățații
genitive-dative	învățat	învățatului		învățați	învățaților
vocative	învățatule			învățaților

Further reading

• învățat in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)