A TALE RETOLD

I.
NURSERY TIMES: WICKED STEPMOTHER MEETS SNOW WILLS
by Our Court Staff Spinocchio

The heir to the Throne was

sensationally introduced to his future wicked
stepmother yesterday over tea and crumpets in
the Royal Palace.
Prince „Snow‟ Wills, who is known for
his striking good looks (inherited from his late
mother, the Queen of Hearts) was understood at
first to be reluctant to meet the evil Camilla.
However Camilla, an older woman who
is constantly told by her Daily Mirror that she is
the unfairest in the land, reportedly got on
famously with the young prince.
Contrary to expectations, the wicked
future queen did not offer the handsome Prince a
poisoned apple, nor attempt to brush his hair
with a deadly comb. Nor did she send him out
into Highgrove Park to be murdered by the
Royal Huntsman.
Instead the two discussed the relative
merits of the Spice Maidens (a popular
troubadour ensemble) and the All Saints (a
similar minstrel troupe).
Camilla then offered Wills a Rothmans,
and he invited her to a secret party for his father,
Prince Charming-the-Press.
A Royal spokesman concluded: „It
looks like a fairytale ending. Everyone is going
to live happily ever after.‟
(from Private Eye,
Friday, July 24, 1998)
II.
Mid-winter – invincible, immaculate. The Count and his wife go riding, he on a grey mare and she on a black one,
she wrapped in the glittering pelts of black foxes, wearing high, black, shining boots with scarlet heels, and spurs.
Fresh snow is falling on snow already fallen; when it ceases, the whole world is white. „I wish I had a girl as white
as snow,‟ says the Count. They ride on. They come to a hole in the snow; this hole is filled with blood. He says: „I
wish I had a girl as red as blood.‟ So they ride on again; here is a raven, perched on a bare bough. „I wish I had a girl
as black as that bird‟s feather.‟
As soon as he completed her description, there she stood, beside the road, white skin, red mouth, black hair
and stark naked; she was the child of his desire and the Countess hated her; the Count lifted her up and sat her in
front of him on his saddle but the Countess had only one thought: how shall I be rid of her?
The Countess dropped her glove in the snow and told the girl to get down to look for it; she meant to gallop
off and leave her there but the Count said: „I‟ll buy you new gloves.‟ At that, the furs sprang off the Countess‟s
shoulders and twined round the naked girl. Then the Countess threw her diamond brooch through the ice of a frozen
pond: „Dive in and fetch it for me,‟ she said: „Is she a fish, to swim in such cold weather?‟ Then her boots leapt off
the Countess‟s feet to the girl‟s legs. Now the Countess was bare as a bone and the girl furred and booted; the Count
felt sorry for his wife. They came to a bush of roses, all in flower. „Pick me one,‟ said the Countess to the girl. „I
can‟t deny you that,‟ said the Count.
So the girl picks a rose, pricks her finger on the thorn; bleeds; screams; falls.
Weeping, the Count got off his horse, unfastened his breeches and made love to the girl. The Countess
reined in her stamping mare and watched him narrowly; he was soon finished.
Then the girl began to melt. Soon there was nothing left of her but a feather a bird might have dropped; a
bloodstain, like the trace of a fox‟s kill on the snow; and the rose she had pulled off the bush. Now the Countess had
all her clothes on again. With her long hand, she stroked her furs. The Count picked up the rose, bowed and handed
it to his wife; when she touched it, she dropped it.
„It bites!‟ she said. (Angela Carter – The Snow Child, slightly adapted)

A
READING COMPREHENSION

Highgrove Park - Highgrove is the country home of The Prince of

Wales, in Gloucestershire

Camilla - The Duchess of Cornwall (Camilla Rosemary

Mountbatten-Windsor, formerly Parker Bowles, née Shand) is a
member of the British Royal Family. She is the second wife of
Charles, Prince of Wales.

1. Explain the underlined phrases.

2. Identify the cultural references in the first text.
3. Can you perceive any shade of irony in the texts above? Motivate your answer.
4. The texts above are built on a common system of reference. Identify this system and comment on differences in
the manner in which the authors approach it.
5. There is another famous Camilla-like character in the recent history of Great Britain. Choose between: a) Lady
Godiva b) Wally Simpson c) Lady Diana. Motivate your answer.
6. Read the text below. What are the common points and differences it has with the first text above?

Prince Charles to marry Camilla

Prince Charles will marry his long-term partner Camilla Parker Bowles on 8 April, Clarence House says.
Mrs Parker Bowles will take the title HRH Duchess of Cornwall after the civil ceremony at Windsor Castle.
When the Prince of Wales, 56, becomes king, 57-year-old Camilla will not be known as Queen Camilla but as the
Princess Consort, Clarence House added.
Princes William and Harry said they are "very happy" and wish the couple "all the luck in the future".
Charles said he and his wife-to-be are "absolutely delighted".
The move will end years of speculation on a relationship which has spanned the decades since they first met in
1970.The wedding will be a civil ceremony, which will be followed by a service of prayer and dedication in St
George's Chapel at which the Archbishop of Canterbury, Dr Rowan Williams, will preside.
"The Duke of Edinburgh and I are very happy that the Prince of Wales and Mrs Parker Bowles are to marry," said
the Queen, in a statement issued on her behalf by Buckingham Palace.
Charles was married to Diana, Princess of Wales, who died in a car crash in Paris in 1997.
The princess famously referred to Mrs Parker Bowles as one of the contributing factors in the breakdown of her
marriage to Charles.
The couple, who had two sons - princes William and Harry - had divorced when Diana died.
A spokeswoman for Princess Diana's brother, Earl Spencer, said he would not be making any comment on the
wedding announcement.
(from the BBC news, February 2005)

B
VOCABULARY

1. Choose the right word:

1. Surely you know who the father is, don‟t you? It‟s not as if it‟s a case of _______ conception.
Pure white unknown immaculate
2. She often decided to play on the ___________ of the moment.
Spur verge dot brink
3. If you go further, you will see a house ________ on a cliff right above the sea.
Posted perched sprawled climbed
4. Don‟t go to see him, I‟m afraid you‟ll have the shock of your life: he‟s gone ________ raving mad.
Buck stone stark utter
5. A dark ivy plant _______ around the pole.
Twirled clasped wound twined
6. Through his telescope he could see millions of stars that were invisible to the _______ eye.
Spare free bare naked
7. Lifeboat technology has advanced by ________ and bounds.
Blows leaps jumps bonds
8. The room in which he was put had the _______ minimum of furniture.
Bare just sheer right
9. The symptoms of this disease include chapped lips and a __________ tongue.
Furred coated loaded charged
10. Her conscience ________ her as she told her mother that unpardonable lie.
Bit stung scolded pricked
11. He‟s been a _______ in the side of the party leadership for years.
Stitch stab aid thorn
12. One bullet struck his car, _______ missing him.
Hardly easily narrowly sparingly
13. It‟s no bed of _________ teaching secondary school.
Down roses fur feathers
14. The village was quite prosperous and yet many of the neighbouring farms were ________ with debts.
Burdened loaded saddled ridden
15. The glamour and _________ of London was not for him although he liked to be surrounded by lively people.
Glitz sparkle glitter glow
16. Far from being independent, the government and media work hand in ________ .
Palm sleeve glove mitten
17. The dollar ________ against the yen in Tokyo today.
Plunged dived collapsed plummeted
18. She was the kind of woman one should avoid at all costs: butter wouldn‟t ________ in her mouth.
Freeze stay melt stick

2. Fill in the blanks with the appropriate adjective in order to make up a simile:
As _______ as snow As _______ as thieves
As _______ as mustard As _______ as a house
As _______ as a daisy As _______ as a button
As _______ as a berry As _______ as a bell
As _______ as a cucumber As _______ as gold
As _______ as a whistle As _______ as a bone
As _______ as ditchwater As _______ as nails
As _______ as rain As _______ as a fiddle

3. SYNONYMY: bare, naked, nude

a) Fill in the blanks with the appropriate synonym:
1. We all went to a beach where ______ sunbathing is allowed.
2. If you go around with _______ shoulders in this heat you‟ll get them burnt.
3. Do you really want me to believe that you‟ve never seen your wife in the ______?
4. He didn‟t want to lay his heart _____ in front of her.
5. When I opened the door, he was standing there, stark ________, in front of the mirror.
6. Flashers like to _______ themselves in front of unsuspecting passers-by.
7. In the _______ drawings of himself he looks vulnerable and unkempt.
8. When he looked at her, there was _________ desire shining in his eyes.
b) Translate into Romanian:
1. You go inside now! You‟ve got nothing on, you‟ll catch your death! 2. When the Romans saw the Sabine ladies
in the altogether by the riverside, they jumped to kidnap them. 3. Have you seen the movie „The Full Monty‟? 4.
Oops, he doesn‟t have a stitch on! 5. Old Mr. Jones used to go to church buck naked, bowler and cane on the side. 6.
Make yourself decent before he comes in. 7. The lady was taking her breakfast in the buff. 8. He went out of the
bathroom as naked as the day he was born.

C
GRAMMAR: THE SUBJUNCTIVE MOOD

When the Count in our story says „I wish I had a girl as white as snow!‟ he expresses a wish that may be somehow
achieved in the future. And, sure enough, not much later, the snow child appears in front of his covetous eyes. Yet,
there is something that often puzzles us, learners of English, in the kind of sentence our character uses: whenever we
express wishes, we don‟t expect to use „past tenses‟ in order to formulate them. Well, it shouldn‟t be so surprising
for students to find out that in fact „had‟ in our example is no past tense, but a subjunctive form. Consider the
examples below and their translation in Romanian:

(1) I wish I had a dollar (I might get one, after all).

Aş vrea să am un dolar.
(2) I wish I had listened to him (so why didn‟t I?).
Aş vrea să-l fi ascultat.

The underlined structures are in fact subjunctive forms, present and past respectively. The Romanian translation
shows you that the present subjunctive form roughly corresponds to a present „conjunctive‟ one in Romanian, while
the past form matches a perfect „conjunctive‟ one. In the first case, the possibility that the wish will be fulfilled
exists, whereas in the second case, there is no way this wish can be fulfilled any more.

Identifying the Structure

Students find certain aspects related to this mood very puzzling. The most puzzling one is the fact that the forms of
the Subjunctive are not easily identified. For the Subjunctive does not have a face of its own, or at least not one you
would recognize so easily. Take, for instance, the sentences above, which contain subjunctive forms that could be
mistaken for Past or Past Perfect structures. So, how can we tell when we are dealing with a subjunctive form?

Answer: there are three ways in which a subjunctive form can be identified:
a) by looking at the context in which it appears: for instance, in the case of (1) the main verb wish should warn
you that a subjunctive form is required to complete it
b) by looking at the meaning of the structure: if it has a hypothetical meaning, it probably is a subjunctive
c) by translating it: if it can be translated through a conjunctive/conditional form in Romanian, then it is likely to
be a subjunctive (the other option is „conditional‟, but the Conditional is easily identified in English)

The Subjunctive vs. the Indicative

Since we are dealing with a mood that is nothing like the Indicative, let us look at the features that make this mood
stand out. Consider the table below. Discuss it with your teacher:

THE INDICATIVE MOOD THE SUBJUNCTIVE MOOD

 2 tenses (present and perfect)  16 tenses

 descriptive  prescriptive
 factual  hypothetical, counterfactual

! The sequence of tenses operates only within the Indicative. There are no ‘sequence
of tenses’ phenomena between the Indicative and other moods !
Test: Indirect Speech instances
DS: Anne: I wish I had more money.
(Present Subjunctive)
IS: Anne told Bill she wished she had
more money. (Present Subjunctive) DS: Anne: I want to go home. (Present Simple)
IS: Anne told Bill she wanted to go home.
DS: Anne: If you gave me your book, I (Past Simple)
would lend you my bike. (Present
Subjunctive, Present Conditional)
IS: Anne told Bill she would lend him
her bike if he gave her his book.
(Present Conditional, Present
Subjunctive)

This table shows you that the difference of meaning and form that lies at the basis of these two moods makes it
impossible for the sequence of tenses to operate across the boundaries of the Indicative. This fact is checked by
transforming „direct speech‟ instances containing the Subjunctive into „indirect speech‟ ones. Normally, in this
situation the main clause report verb, which is a Past tense form, should trigger „sequence of tenses‟ phenomena. As
you have already seen, this does not happen in the case of the Subjunctive. If it did, the meaning of the indirect
speech sentence would be significantly altered.

The Synthetic/Analytic Opposition

Another reason for which the Subjunctive is difficult to learn and even tougher to teach is the fact that, while it
doesn‟t exhibit more than two tenses, it can have more „types‟. The best known distinction is that between what
grammarians call the „synthetic‟ Subjunctive and the „analytic‟ one. If we are keen on understanding the
Subjunctive, we should first take a few minutes to see what these terms mean. This shouldn‟t be so difficult if we
were aware of the fact that the synthetic/analytic opposition is related to a grammatical phenomenon that is by no
means restricted to the Subjunctive. Indeed, English has pairs of synthetic and analytic forms in other areas, too.
Consider the table below:

SYNTHETIC STRUCTURES ANALYTIC STRUCTURES

(fusion between main item and the (grammatical information is carried
grammatical information) by a separate lexical item)
 Subjunctive: I wish I went to the Subjunctive: I wish it would rain.
party.

Comparative: bigger/est than him Comparative: more interesting than

him

Genitive: Susan’s, father’s car Genitive: the complete works of

Shakespeare

Types of Subjunctive

We have finally reached to the most important part of our discussion: what Subjunctive forms we can identify, how
many types there are and where we can find them. Consider the tables below, which will supply the required
information. The first table will make a distinction between the two main types of Subjunctive that we can speak of,
i.e. the Synthetic and the Analytic ones. The Synthetic type can be further split into two subtypes, the so called „old‟
Subjunctive (or as Quirk used to put it, „the formulaic subjunctive‟, thus named because it is mainly used in stock
phrases) and the „new‟ Subjunctive, which is in fact the most frequently used one:

THE SUBJUNCTIVE

THE „SYNTHETIC‟ SUBJUNCTIVE THE „ANALYTIC‟ SUBJUNCTIVE

Old New

Present: should/could/may/might play

Present: play Present: played E.g. It‟s odd that they should play chess so
E.g. Long live the I wish I played chess well when they are so young.
queen! with you. (I might.)
I‟d rather play
chess than stay
here. (I might)

Perfect*: have Perfect*: should/could/may/might have

played Perfect: had played
played
E.g. I‟d rather I wish I had played
E.g. It‟s odd that they should have played
have played chess chess with you (why
chess so well last week.
with Susie when didn‟t I?)
she visited us
(why didn‟t I?)
! The star (*) indicates that the form is infrequently used in English.

The tables we are proposing below deal with the various contexts that require the presence of the subjunctive types
presented above. Students are advised to memorize these contexts thoroughly:

CONTEXTS FOR THE SYNTHETIC SUBJUNCTIVE

Old New

In independent sentences: Independent sentences:

Long live the Queen. Come what Oh, had I wings!
may, So be it, Grammar be hanged, If only I had known!
 Damn him, Far be it from me…

In subordinate clauses: Subordinate clauses:

 after would rather (the same  after if **and any other item containing
subject for main and subordinate „if‟ (if only, suppose, supposing, what
clauses) if, as if/though, even if/though, say, as
I‟d rather tell you about it./I‟d rather long as, unless):
have told you about it. If Bill got married, he would be miserable./
If Bill had got married, he would have been
 after had better miserable.
You‟d better tell her about it./ You‟d  after wish/ it’s time/would rather
better have told her about it*. I would rather you went there/ I would rather
you had gone there. (here the subject of the
 after verbs of command, wish: main clause is not the same as the subject of
It is important that he behave himself. the subordinate).

! The star (*) indicates that the perfect form is infrequently used in English.
** All these elements can also be followed by Present simple (but with a different shade of
meaning):
E.g. If you go there, I will be very disappointed. / He behaves as if he loves her.

Exercise: Finish the following sentences without changing the meaning of the sentence printed before them:
1. He regrets not seeing that movie. / He wishes...
2. Why did you answer so rudely? / I‟d rather you...
3. I would like you to go there and apologize. / I wish…
4. How could you tell such a thing to your boss? / I‟d rather you...
5. Why did you strike that man, were you out of your mind? / I wish...
6. I wish I hadn‟t laid the table before they arrived. / I‟d rather...
7. She complained that she had to work so hard. / “I wish....
8. Why did she have to lie there and say nothing in her defense? / If only...
9. You shouldn‟t have made that mistake! / I‟d rather....
10. I am so embarrassed at the thought of meeting him again! / Suppose...
11. Why did you have to insult him? / You‟d better...
12. He won‟t like it if you lie to him! / He‟d rather...
13. It would have been better not to meet her at all. / I‟d better...
14. Why did you beat him? / I‟d rather you...
15. I wish you told them the truth. / They‟d better...
16. Why didn‟t you inform me earlier? / I‟d rather...
17. Please, be on time. / You had....
18. I thought you would flee when he attacked you! / I wish you...
19. What a pity she didn‟t wear her new dress at the party! / She‟d rather...
20. You should not have informed them about it. / They‟d rather not...

Now let us look at the possible contexts in which the analytic subjunctive can appear. Unlike the synthetic
subjunctive, the analytic one is now used mainly in its present form:

CONTEXTS FOR THE ANALYTIC SUBJUNCTIVE

Independent sentences Subordinate clauses
 May you live long and have a  after verbs of command, wish:
beautiful life. Dan insisted that she should date him.
May he be happy for as long as he  after copula + evaluative adjectives:
lives. It is advisable/ important/good that he
should meet his teacher soon.
 after purpose/sequence introductory
items: so that, so… that, in order
that, lest*, for fear that, in case
I hid the secret from him for fear/in case
he might want to use it against her.
 after concessive introductory
items**: no matter, how/whatever,
as etc.:
Now matter how much he might know
about her, she still won‟t listen to him.
Smart as he may be, he still can‟t read.
Try as I might, I couldn‟t uncork the
bottle.
* this introductory item is obsolete, no longer used
** all these items can also be followed by an indicative form, with a slightly different
meaning (the speaker assumes that the action of the subordinate is accomplished)
Compare: Smart as he is, I still don’t like him. vs. Smart as he may be, I still don’t like
him. (In the first case, I assume he is indeed smart).

EXERCISES:
1. Translate into English, paying attention to the grammar problems discussed in this section:
1.
Când se lumină de ziuă, Anton se sculă şi se apropie de celălalt pat, unde dormea Vasilică. (...)
- Cine e mic şi prost şi cu bube în cap? întrebă Anton, zâmbind.
- Ce e, tată? zise băiatul flegmatic şi căscă amarnic, şi-i întoarse lui taică-său spatele.
- Când ţi-oi da eu ţie câteva la spate, ţi-arăt eu, Vasilică, cum devine cazul.
- Păi sigur! zise băiatul şi deodată sări drept în picioare şi se arcui în aer ca o pisică, agăţându-se de gâtul lui
Anton.
- Hai şi ajută-i maică-tii să facă pâine, zise el.
- Cum?! strigă Vasilică. Mâncăm pâine?
Sări jos, începu să ţopăie într-un picior, o zbughi afară şi nu mai încetă să strige: „Mâncăm pâine! Mâncăm
pâine!”
Anton se îmbrăcă şi se duse la Bălosu. Nu îmbătrânise prea mult Bălosu, se mai îngrăşase, devenise mai tăcut şi
chiar mai impunător. Văzându-l, Anton îşi spuse că, dacă Bălosu s-ar îmbrăca în haine de maior, nu i-ar sta de loc
rău în ele, cu privirea lui înţepenită şi rece şi cu expresia aceea comună tuturor oamenilor obişnuiţi să comande.
Foarte binevoitor, Bălosu îi explică lui Anton că, în chestiunea cu vaca, l-a pârât cineva, că el n-are absolut nici
o vină, oamenii aceia din comisie aveau la ei o listă făcută după informaţiile cine ştie cui.
- S-o lăsăm moartă! spuse Anton cu gândurile în altă parte. Am venit pentru altceva.
- Ştiu, spuse Bălosu, trebuie să-ţi dau nişte bani. Antoane, tu să nu crezi că aşa şi pe dincolo, continuă el, poţi
să mai întrebi şi pe alţii şi întreab-o şi pe muierea ta, şi ai să vezi c-o să-ţi spună cum ţi-am spus eu. (...)
Anton se ridică.
- Nu beai o ţuică? Ia o ţuică, Antoane, îmi pare bine că ai scăpat sănătos... Ia pune, fă, două ţuici, se adresă el
nepoatei care stătea la tejghea, pune două ţuici din sticla aia de jos... Dacă vorbeai cu mine, te
desconcentrai mai repede, continuă el, ciocnind paharul cu al lui Anton, având în vedere că ai pământ puţin
şi familie fără ajutor, rog să binevoiţi a-mi acorda un concediu de trei luni, si concediul ăla îl aranjam eu la
cercul teritorial cu cine ştiu eu. Ei, dar nu-i nimic, bine că a trecut şi asta, să ne apucăm acuma şi să
muncim şi să ne vedem de treabă. Mai pune, fă, din sticla aia...
Ciocniră iară şi băură. Anton stătea mai departe pe scăunel şi Bălosu se plimba încet, de sus în jos, cu paşi rari şi
neşovăitori.
 - Vaca aia, lasă c-o să-ţi cumperi tu alta, reluă el, mergând cu mâinile la spate şi uitându-se cu privirea lui
rece afară pe drum. Bă, Ilie, ia vino încoace! strigă el, văzând pe cineva.
Cel strigat se abătu din drum şi trecu pragul cârciumii. Era un om subţirel şi înalt, puţin adus din spinare, cu
obrajii traşi, de vreo treizeci şi opt de ani.
- Să trăiţi! Spuse el cu o umilinţă ciudată, inertă, care parcă nu ajuta la nimic.
- Vezi că mâine dimineaţă se duce alde Băltoi la pădure, ia-l pe frate-tău, Stancu, şi duceţi-vă şi voi cu alde
Băltoi, zise Bălosu, uitându-se pe deasupra omului din faţa sa.
- Alde Băltoi ştie? întrebă omul, ca să zică ceva.
- Ştie, am vorbit cu el. Vezi că fierăstraiele le-a luat el, tăiaţi cu grijă, că mai mi-a rupt alde Ilie Nica un
fierăstrău. Vă pun de-l plătiţi!
- Să trăiţi, spuse omul cu aceeaşi umilinţă zadarnică în glas şi îşi duse mâna la pălărie.
Privirea îi rătăci fără însufleţire peste rafturile de sticle şi o clipă asupra necunoscutului care stătea pe scăunel. Îl
recunoscu. A, noroc, Antoane, bine-ai venit!! murmură el absent şi-i strânse mâna lui Anton. Să trăiţi! repetă apoi şi
ieşi lăsând în urma lui ceva ciudat, parcă umbra sa, care, ca orice umbră, poţi să calci pe ea fără grijă şi, dacă te
supără cu ceva, să mişti pe cel care o are încolo sau încoace, după cum îţi convine.
Anton se ridică de pe scăunel.
- Bună ziua, domnule Bălosu, am plecat, spuse el.
- Să fii sănătos, zise Bălosu, cu glasul său dinainte. După ce te mai odihneşti, treci zilele astea pe la mine,
Antoane. Am ceva să vorbesc cu tine.
Anton nu răspunse.
În aceeaşi zi, la masă, în timp ce rupea pâinea, zâmbind senin şi blând, el îi spuse Vochiţii că a primit iar ordin
de concentrare şi că trebuie să plece. Ea se făcu galbenă la faţă şi rămase mută, cu privirea speriată, rătăcită. El o
linişti şi îi explică: nu era de rău, era de bine, pleca în misiune specială. N-avea să stea mult; să n-aibă nici o grijă,
nici una, să stea liniştită la casa ei şi să-şi vadă de treabă. Când o să se întoarcă? Păi, trebuie să plece chiar mâine
dimineaţă, sau... ei, bine, o să mai stea şi mâine, dar poimâine trebuie să fie plecat.

2.
Voichiţa îi scria că se roagă la Dumnezeu să-l apere de glonţ şi îl aşteaptă să se întoarcă oricum ar fi, numai viu să se
întoarcă. Că ea e sănătoasă şi băiatul la fel, şi că Humă e primar şi a pus-o pe listă cu trei pogoane de pământ din
moşia Popa. Ce bine ar fi să se întoarcă el acasă, îi ajunge cât război a făcut, barem să-i scrie mai des, să ştie că e
sănătos şi trăieşte.

3.
Ca soldat, de asemenea, Nang nu se simţea ispitit să se gândească prea stăruitor şi să reţină amănunţit întâmplările
al căror erou era. Dacă ar fi făcut-o, poate că şi-ar fi dat seama că era de mult timpul să moară şi el în luptă cum
muriseră alţii lângă el şi cum omorâse el însuşi cu mâna lui pe foarte mulţi. Dimpotrivă însă, în ciuda numeroaselor
lupte la care luase parte în aceşti opt ani de zile de când era soldat şi de când ţinea războiul, Nang avea sentimentul,
pe care nu şi-l ascundea, că nu prea făcuse mare lucru şi că nu ajunsese niciodată să dea acestui inamic o lovitură ca
lumea.

4.
Dar nici asupra acestora, după cum nici asupra altor întâmplări, el nu avea nici timpul şi nici obiceiul să rumege. În
orele când era silit să aştepte sau să stea la până, dacă trebuia să aştepte dormea, iar dacă trebuia să stea la pândă,
învăţa pe dinafară tot ceea ce îi cădea sub ochi: un drum, un grup de copaci, un râu, poziţia unui sat se înscriau în
memoria lui ca pe o hartă. Şi cum nici o hartă nu e niciodată atât de minuţioasă încât să indice absolut totul, Nang
începu cu timpul să facă parte dintre acele cadre care erau deseori ferite de comandament în încăierările prea
obişnuite în care puteau să moară şi să fie în schimb folosite în acţiuni speciale, mult mai primejdioase, dar în care
şansa de reuşită nu putea fi încercată decât de ele.

5.
Se ridcă deodată în capul oaselor. Stătu nemişcat câtva timp. „Hm! Să mă duc eu să-i iau tutun lui! Ei, nu! Asta nu
se poate! Ei, lasă, gândi. Tu, Voicule, şi tu, Bădârcea, vreţi să conduceţi voi gospodăria? Nu! Dacă e vorba pe-aşa,
mai bine să nu se facă. Aţi fost tari şi mari până acuma, aţi vrea să fiţi şi d-aci înainte şi nu vreţi să vă purtaţi altfel!
Ei, nu! Asta nu se mai poate!”

6.
 Îl lăsă să tragă singur jgheabul de tărâţe, jgheab mare, cu care s-ar fi opintit chiar şi un om voinic.
- Da, e greu, vezi să nu-ţi iasă maţele! Să fie ceva de mâncare în jgheab, cum te-ai mai repezi, n-ar mai fi aşa
de greu!
- E pentru tine, tărâţe, vin‟ încoa şi mănâncă cu vacile, răspunse Ilie şi în această clipă simţise o groază
adâncă, apăsătoare, care îi tăia răsuflarea.
Sandu Enache se dăduse jos de pe prispă şi se apropiase de el, rânjind. (...)
- Ce-ai spus tu, mă? întrebase, bucurându-se vizibil că Ilie nu se putuse stăpâni şi îi răspunsese la batjocură.
Tată, auzi ce zice ăsta, mă? Cică să mănânc tărâţe din troaca vitelor! (...)
- Dă-i mă, dă-i, Sandule! Dă în el, să se înveţe cum să vorbească, strigase cineva dinăuntru, fratele lui Sandu.
Stai, ţine-l acolo, să-i mai dau şi eu!

7.
Îi spuse că afacerea pe care voia s-o facă cu ea nu era lipsită de primejdie, deşi era o afacere cinstită: că tatăl lui l-a
sfătuit – mai mult chiar, i-a dat ordinul sever – să nu-i ascundă nici ei şi nici unui al treilea (fiindcă, după cum are să
se vadă, va fi vorba şi de un al treilea) că pentru ca afacerea să reuşească din plin e nevoie ca toţi cei implicaţi în ea
să ştie dinainte ce-i aşteaptă şi abia după aceea, după ce se vor gândi şi vor cântări totul în linişte, să răspundă dacă
se angajează sau nu. Asupra faptului cât e de cinstită afacerea, să nu existe nici o îndoială: când va afla despre ce e
vorba, nici n-o să se mai discute pe această temă, nu asta era problema. Care era însă problema? Problema cea mai
grea era găsirea acestui al treilea...
(Marin Preda – Nuvele)
8.
Unele lucruri sunt sortite să rămână veşnic neştiute, nu-i de ajuns să vrei să le pătrunzi, trebuie să te vrea şi ele;
uneori se întâmplă să nu afli singurul adevăr pe care ar fi trebuit să-l cunoşti, ca rostul vieţii tale să fie altul.
Să fi ştiut de pildă Ion Constantinescu istoria adevărată a morţii tatălui său. Cum lucra tata odinioară cu
Gheorghe la un atelier mecanic.
Cum s-a îmbătat Gheorghe, omul care trage azi să moară şi l-a lovit pe tatăl lor cu o rangă în cap.
Cum erau ei mici şi au rămas fără tată.
Cum s-a făcut o anchetă şi nimeni n-a spus un cuvânt despre Gheorghe, ca să fie accident de muncă şi să
primească maică-sa pensie, ca să-şi ridice copiii şi să-l ţie pe el, Ion, la şcoală.
Cum a stat Gheorghe în sat, ştiindu-i tot satul fapta.
Cum a făcut el cincizeci de ani de închisoare la ţărani, fără să poată pleca nicăieri. Cum l-au păzit cu toţii să-şi
ispăşească vina acolo.
Cum a ajuns el, Ion, om mare, fără să cunoască nimic din toate acestea.
Cum a trăit el, satul, cu taina aceasta, ca să ajungă Ion om vestit.
Cum au tăcut ei, ca Ion să nu ducă povara unui secret atât de îngrozitor.
Cum a fost viaţa lui ca lacrima şi cum a fost a lor.
Cum Gheorghe e în pat de un an de zile şi nu poate să moară, dacă nu-i iertat de nevasta celui ucis, de mama lor.
Cum umblă sora cea bătrână a lui Gheorghe să-i roage pe fraţii lui să o înduplece pe mama.
Cum se poate trăi o viaţă şi viaţa să aibă un rost.
Cum preţul vieţii a fost întotdeauna altul decât acela pe care l-a cunoscut el.
Cum toate sunt numai cum sunt şi pururea altfel.
(Tudor Octavian – Istoria unui obiect ciudat)
9. L-a tras cu greu de la fundul sacului, ca şi cum l-ar fi ridicat, istovită, de urechi sau de labele mari, din faţă. N-
avea puterea să-l ţină în braţe, să ni-l arate. L-a lăsat să lunece din mâinile ei scheletice, jos, peste gura sacului, unde
părea încă mai gros, îndesat.
Nu putea fi, bineinţeles, decât pentru tata; deşi era parcă prea frumos, sau poate tocmai pentru că ar fi ispitit, din
prima clipă, pe oricine să şi-l ia, pur şi simplu, chiar dacă nu-i fusese destinat. Lumina cu toate culorile, ca şi cum
vrăjitorul ce avea să ne salveze, voia să ne arate ce e în stare. Noaptea sufla în jurul nostru doar fum, frig, întuneric,
nu auzeam decât detunături, urlete, lătratul paznicilor, ciorile şi broaştele -uitasem demult astfel de scânteieri.
(Norman Manea - Puloverul)

2*. Subjunctive and Modals. Translate into English, paying attention to the underlined structures:

a) Altădată, să fi stat ea aşa zile întregi, fără să iasă, i s-ar fi părut că îi cade casa în cap.
b) Da nu mai zicea ca să n-o amărască, ştie ea ce trebuie să zică şi ce nu în lume.
c) Merge printre scaune, clătinându-se, greioaie. E plin de gropi aici, să nu alunece, doamne fereşte, să nu-şi rupă
ceva, uite-un scaun gol lângă fereastră!
Se duce repede-repede, şi se-aşează. A pornit-o cu stângu azi, măcar de-ar fi Ivona acasă...
d) Frumos bărbat, da ce îndrăcit trebe să fi fost, se vedea după cum îi juca ochii în cap...
e) Ceva m-a întărit în acei ani, când nici nu ştiu să fi plâns, ca să nu mă vadă lumea. Trebuia să fiu sănătoasă şi să
am putere să nu mă gândesc la tot ce mi s-a întâmplat, trebuia să nu mă plâng şi să nu-mi amintesc tot ce pierdusem,
pentru că fata mea şi copilul acesta nevinovat erau singuri pe lume...
f) Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mişcă prin hall cu paşi nerăbdători (...). Cum de este posibil ca nimic
să nu mai rămână dintr-un om şi urma mâinii lui să o ai atât de vie sub ochi – ca şi când ţi-ar fi scris acum o oră,
două? Ca şi când ar mai putea să se întoarcă...
g) Îi era atât de urât şi arăta atât de prost în oglindă... simţea că şi nasul trebuie să i se fi umflat şi să i se fi înroşit,
dar în clipa aceasta nu-i mai păsa.
h) Şi Niki, el, în fond atât de sensibil, cu flair-ul lui, nu se poate să nu fi intuit ceva! Sau chiar să-i fi ajuns la
urechi... dar nu s-a manifestat niciodată. Nimeni nu i-ar putea reproşa că s-ar fi abătut de la conduita cuvenită: din
partea lui, niciodată Muti n-a auzit o vorbă rea.
i) Şi ea bineânţeles, îl încuraja, sigur, îi spunea, este foarte normal să te apuci, la talentul tău, la cunoaşterea ta de
oameni... pentru că, odată ieşiţi la pensie, oamenii se deprimă, chiar firea li se schimbă, încep a avea gânduri negre,
bărbaţii mai ales. Însă,de lăsat nu trebuie să te laşi; după o viaţă întreagă în care ai fost tracasat, măcar acum să poţi
şi tu să respiri. Şi, în genere, trebuie să te înveţi să iei din fiecare lucru doar avantajele. Iată, cât de greu îi este fără
Tudor – oh, cât de greu! – se consolează spunându-şi că avantajele sunt mari. S-a putut vedea de ce este în stare
singur: că este în stare să-şi facă o situaţie, un rost, pentru că nici acolo nu este atât de uşor cum cred unii şi alţii!
Dar cel puţin nu va mai răspunde decât pentru vinile lui. Dar cel puţin ştie că este liber. Cel puţin călătoreşte. Cel
puţin are ceea ce aici nici după o viaţă n-ar fi reuşit. Dar cel puţin...
j) – Trăim asemenea vremuri, spunea Muti, încât oricât te-ai simţi de nevinovat, nu se poate să nu-ţi fie frică... aşa că
n-avem decât să răbdăm şi să aşteptăm... (Gabriela Adameşteanu – Dimineaţă pierdută)

D
WRITING
1. SPOOF: Write a spoof inspired by the Grimms‟ fairytale, Snow White and the Seven Dwarves.
2. INTERVIEW: Pretend you are a reporter interviewing Prince Charles. Write an interview for a tabloid
newspaper.