Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr.

3 [ISSN 1584 – 9341]

TRATAMENTUL ENDOSCOPIC AL PSEUDOCHISTURILOR DE

PANCREAS
D.C. Hîrţan¹, E. Târcoveanu²
1. Spitalul Municipal Roman, Secţia Chirurgie
2. Clinica I Chirurgie, „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu”
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

ENDOSCOPIC TREATMENT OF PANCREATIC PSEUDOCYSTS (Abstract): Pancreatic

pseudocysts may appear as sequellae of acute or chronic pancreatitis or pancreatic trauma. Endoscopic
drainage of pancreatic pseudocysts was introduced in the nineteen eighties. Three different types of
drainage can be performed: transpapillary, transmural, and rendezvous techniques. Classic transgastric or
transduodenal drainage of pseudocysts can be performed only when a bulging lesion is seen on
endoscopy. Endosonography (EUS) provides essential information prior to endoscopic drainage of
pancreatic pseudocysts, leading to a change in therapy in one third of patients. With diagnostic EUS,
interposed vessels, too large distance between pseudocyst and digestive lumen, and suspicion of neoplasic
lesions can be identified, leading to a change in management. To increase the success rate of endoscopic
drainage of pancreatic pseudocysts, interventional EUS seems to be very helpful. Interventional EUS
offers the possibility to drain non-bulging pseudocysts and abscesses. Various methods to drain
pancreatic pseudocysts by using EUS guidance have been reported in the literature. The first generation
of interventional echo endoscopes provided only a 2 mm working channel and required reintroduction of
a therapeutic duodenoscope over the guide wire to place the catheter. Today, several echo-endoscopes
with working channels of at least 2.8 mm allow one step cyst drainage procedures with placement of 8.5
and 10 French stents or nose-cystic catheters. Endoscopic ultrasound guided pseudocyst drainage can
have complications such as bleeding, perforation, infection, and stent migration. Haemorrhage, which is
the main complication of endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts, occurs in 6-15% of cases. The
use of colour Doppler ultrasonography and balloon dilation of the drainage site may minimize the risk of
vascular perforation during puncture. Bleeding at the puncture site is usually mild and rarely requires
surgical intervention. Perforation of the peritoneal cavity is uncommon and usually responds well to
conservative treatment. The placement of multiple stents and routine use of prophylactic antibiotics
minimize the risk of infection. Difficulty in obtaining a specimen of the cyst wall is a limitation of the
endoscopic procedure.

KEY WORDS: PANCREATIC PSEUDOCYST, ENDOSCOPIC DRAINAGE, ENDOSCOPIC

ULTRASOUND

Corespondenţă: Dr. Dragoş Hîrţan, Secţia Chirurgie, Spitalul Municipal Roman, Str. Tineretului 28,
611027, Roman, jud. Neamţ; e-mail: [email protected]*.

INTRODUCERE
Tratamentul pseudochistului de pancreas, la început chirurgical, a intrat treptat
în aria de interes a tehnicilor intervenţionale miniinvazive: iniţial radiologia
intervenţională, ulterior, odată cu dezvoltarea tehnologiei, endoscopia intervenţională.
Principiile de realizare a intervenţiilor endoscopice sunt proprii sau împrumutate din
chirurgia clasică. Relansarea chirurgiei în competiţia cu tehnicile endoscopice şi de

*
received date: 06.05.2010
accepted date: 28.06.2010

243
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

radiologie intervenţională s-a produs, în fapt, odată cu introducerea laparoscopiei în

terapia pseudochisturilor pancreatice.

SCURT ISTORIC
Progrese remarcabile în abordul endoscopic al pseudochisturilor de pancreas s-
au făcut după apariţia ecoendoscopiei. Ecoendoscopia (EUS) a fost iniţial un instrument
folosit pentru explorarea mai bună a pancreasului. Cu ecoendoscopul radiar se putea
realiza o stadializare mai bună a neoplasmelor digestive şi diagnosticul leziunilor
submucoase. La începutul anilor 1990 a fost creat ecoendoscopul liniar pentru puncţia-
aspiraţie ghidată ecoendoscopic. Odată cu perfecţionarea metodelor neinvazive de
explorare (CT, RMN) şi dispariţia interesului pentru mijloacele invazive de diagnostic,
puncţia-aspiraţie ghidată EUS a fost motorul care a impulsionat dezvoltarea
ecoendoscopiei, având aplicaţii atât în neoplaziile digestive cât şi în cele pulmonare şi
mediastinale. Apariţia ecoendoscopiei intervenţionale a reprezentat următorul pas
pentru dezvoltarea acestei ramuri a endoscopiei terapeutice [1].
Primele drenaje endoscopice au fost comunicate de Kozarek [2], Sahel şi
colab.[3], Cremer şi colab. [4] la sfârşitul anilor 1980. Drenajul endoscopic reprezintă o
alternativă minim invazivă a chirurgiei şi are la bază aceleaşi principii ca şi chirurgia
clasică. Ecoendoscopia, chiar diagnostică, efectuată de rutină schimbă managementul în
multe situaţii. La începutul anilor 1990, Pentax Corporation a dezvoltat un ecoendoscop
cu imagine în lungul axului, cu un canal de lucru de 20 mm prin care se puteau realiza
biopsii cu ac (fine needle biopsy - FNB) sub ghidaj EUS. Primul drenaj ghidat
ecoendoscopic al pseudochistului de pancreas a fost realizat în 1992 [5]. Utilizarea
acestui tip de endoscop pentru drenajul pseudochisturilor de pancreas necesita
schimbarea ecoendoscopului cu un duodenoscop terapeutic pentru introducerea unui
stent sau a unui dren nazo-chistic. Pentru a evita acest lucru, au apărut ecoendoscoapele
terapeutice dezvoltate de Pentax (canale de lucru de 3,2 mm. – FG38X sau 3,8 mm. –
EG38EUT prin care pot fi introduse stenturi de 8,5F respectiv 10F) sau Olympus
(GFUC30P – 2,8 mm. sau GFUCT30 – 3,7 mm. pentru stenturi de 7F, respectiv 10F)
[6]. Wiersema în 1996 a comunicat primul caz de pseudochist pancreatic drenat cu un
ecoendoscop intervenţional [7], iar Vilmann în 1998 a comunicat primul drenaj efectuat
într-o singură etapă.

METODE
Există trei metode de tratament endoscopic al pseudochisturilor de pancreas:
transpapilar, transmural sau o metodă care combină cele două abordări. Alegerea
metodei se bazează pe următoarele criterii:
- relaţiile anatomice ale pseudochistului cu stomacul sau duodenul ;
- mărimea colecţiei
- comunicarea cu ductul pancreatic.
1. Drenajul transpapilar
Dacă există o comunicare a colecţiei cu ductul pancreatic iar aceasta se află la
nivelul capului sau corpului pancreatic, drenajul transpapilar pare a fi soluţia optimă.
Acesta constă în plasarea unei endoproteze însoţită sau nu de sfincterotomie. Capătul
proximal al stentului poate fi plasat în interiorul colecţiei sau poate fi trecut dincolo de
zona de ruptură a ductului pancreatic; există şi varianta în care stentul este plasat la
nivelul zonei papilare scăzând presiunea intraductală dacă există un obstacol la acest
nivel (fig.1).

244
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Datele recente sugerează că plasarea stentului până dincolo de zona de ruptură

este însoţită de cele mai bune rezultate [8,9].
Realizarea unei colangio-pancreatografii retrograde endoscopice (CPRE)
permite endoscopistului să aprecieze posibilitatea realizării acestui tip de drenaj;
indicaţia certă o constituie pseudochisturile care prezintă o comunicare certă cu ductul
pancreatic. Aceasta comunicare apare în 60% - 70% din cazuri în pancreatita cronică
[10,11].
Avantajul drenajului transpapilar este acela că nu este necesară existenţa unei
apropieri între pseudochist şi un organ cavitar (stomac, duoden), grosimea peretelui
pseudochistului nu are importanţă, iar riscul perforaţiilor digestive sau leziunilor
vasculare este minim. Dezavantajul este reprezentat de faptul că nu poate fi plasat decât
un stent de dimensiuni mici comparative cu drenajul transmural, astfel încât conţinutul
trebuie să fie puţin vâscos şi nu trebuie să conţină detritusuri necrotice [12,13].
Se utilizează un fir ghid şi un cateter pentru fir ghid pentru a obţine o canulare
selectivă. Cateterul are proprietăţi hidrofile, în sensul că este acoperit cu un polimer care
îl face mai alunecos când este umed. Firul este umezit injectând apă prin teaca care îl
conţine.

Fig. 1 Reprezentare schematică a drenajului endoscopic transpapilar al unui pseudochist

pancreatic cronic
A. Formarea unui pseudochist pancreatic cronic la nivelul unei rupturi ductale situată în
amonte faţă de o strictură a ductului pancreatic principal. B. Plasarea endoscopică a firului ghid
dincolo de strictură. C. Dilatarea stricturii cu un cateter cu balonaş. D. Plasarea unui stent dincolo de
ruptura ductului Wirsung contribuie la drenarea sucului pancreatic în duoden şi vindecarea
pseudochistului.

245
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Odată umezit, cateterul are un coeficient redus de frecare, pătrunzând cu

uşurinţă prin ductul pancreatic. Se foloseşte un fir ghid de 0,8 mm. cu o lungime de 260
cm. şi un vârf modelat în formă de “J” [8,14].
Drenajul transpapilar este deosebit de util în cazul pseudochisturilor multiple,
ascitei şi pleureziei de origine pancreatică; uneori este utilă folosirea unui cateter nazo-
biliar prin care poate fi urmărită vindecarea ductului prin injectarea substanţei de
contrast, desfundarea acestuia în cazul colmatării. Acesta este retras foarte simplu în
cazul vindecării fără a fi nevoie de repetarea CPRE [15].
Uneori, când firul ghid nu poate fi trecut în canalul Wirsung dincolo de ruptură,
stentul poate fi trecut în pseudochist.
2. Drenajul transmural constă în plasarea unuia sau mai multor stenturi prin
peretele gastric sau duodenal care să asigure o comunicare între pseudochist şi lumenul
digestiv. Tehnica se bazează pe principiul aderenţei pseudochistului la peretele gastric
sau duodenal. Pentru a crea o comunicare patentă trebuie introduse minimum două
stenturi (drenajul de fapt se realizează printre cele două stenturi). Diferitele tehnici
descrise sunt legate de folosirea ecoendoscopiei şi a diferitelor accesorii care să
realizeze drenajul prin cât mai puţine treceri (instrumentarea repetată poate duce la
pierderea accesului).
Evaluarea EUS înainte de drenaj contribuie la evitarea complicaţiilor; EUS poate
fi folosită atât pentru evaluarea şi marcajul înainte de drenaj al locului puncţiei (metoda
EUS asistată), cât şi pentru ghidarea în timp real a procedurii folosind un ecoendoscop
terapeutic (metoda EUS ghidată). Lipsa EUS nu contraindică drenajul transmural decât
în următoarele situaţii: lipsa compresiunii pseudochistului asupra organului cavitar,
existenţa hipertensiunii portale, raporturi dificile documentate CT.
Tehnica drenajului fără EUS
Explorările necesare înaintea intervenţiei sunt ecografia, CT şi endoscopia
digestivă superioară şi au drept scop stabilirea localizării şi rapoartelor pseudochistului.
ERCP este necesară pentru stabilirea comunicării pseudochistului cu ductul Wirsung şi
identificarea posibilelor cauze de recidivă. Este utilă puncţia percutană înaintea
intervenţiei cu extragerea de lichid pentru analiză biochimică, citologică, bacteriologică
şi marcheri tumorali.
Tehnica clasică de drenaj se efectuează sub sedare conştientă în fluoroscopie cu
pacientul în decubit lateral stâng sau decubit ventral. Profilaxie cu antibiotice cu spectru
larg înainte şi după intervenţie pentru a reduce riscul de suprainfecţie. Examinare
ecografică transabdominală înainte de intervenţie pentru a stabili ultimele detalii
anatomice.
Puncţia şi drenajul transmural al pseudochistului se fac cu un duodenoscop
terapeutic cu un canal de lucru de 4,2mm şi se bazează pe tehnica Seldinger. Vederea
laterală favorizează abordul frontal al leziunii şi elevatorul favorizează plasarea
stentului. Pentru drenajul fără ajutorul EUS este nevoie ca pseudochistul să bombeze
evident în pseudochist şi să lipsească semnele imagistice sugestive pentru o tromboză
segmentară de venă splenică cu circulaţie colaterală. Mucoasa din zona de bombare este
lipsită de pliuri şi prezintă un aspect caracteristic.
Puncţia se face cu un ac diatermic în locul de maximă compresiune; aplicarea
curentului electric face ca acul să penetreze cu uşurinţă în pseudochist fapt perceput de
endoscopist ca o bruscă pierdere a rezistenţei. Pătrunderea acului în chist este indicată
de aspirarea lichidului caracteristic şi confirmată de injectarea substanţei de contrast în
fluoroscopie. Este introdus un fir ghid de 0,9 mm. şi este retrasă teaca acului diatermic.

246
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Dilatarea traiectului se poate face cu un cateter cu balonaş de 6 mm. sau cu ajutorul unui
sfincterotom cu dublu lumen. Dilatarea cu ajutorul cateterului cu balonaş este cea mai
sigură, lipsită de riscul sângerării sau perforaţiei; folosirea sfincterotomului este
rezervată cazurilor cu perete extrem de dur. Stentul este introdus cu ajutorul unui
împingător.
Tehnica EUS asistată
Folosirea EUS poate schimba conduita terapeutică în mai mult de o treime dintre
cazuri. Într-o primă etapă este măsurată distanţa dintre pseudochist şi lumenul digestiv
care trebuie să fie mai mică de 1 cm., iar prin folosirea Dopplerului sunt identificate
vasele sangvine din perete, lucru deosebit de util la bolnavii cu hipertensiune portală.
Locul ales pentru puncţie este marcat cu tuş de India sau printr-o biopsie. În acest
moment ecoendoscopul este schimbat cu un duodenoscop terapeutic iar timpii ulteriori
sunt identici cu drenajul fără folosirea EUS.
Tehnica EUS ghidată (fig. 2) presupune folosirea unui ecoendoscop liniar
terapeutic cu un canal de lucru de 3,7 mm. Locul puncţiei este ales cu grijă ţinând cont
de zona de apoziţie maximă a pseudochistului la lumenul digestiv, vascularizaţie şi
posibilitatea de a executa manevrele intervenţionale într-o poziţie confortabilă şi stabilă.
Folosirea electrocauterului pentru crearea şi lărgirea pseudochisto-gastrostomiei este
preferabil de efectuat în direcţia pătrunderii în pseudochist şi mai puţin prin secţiune
liniară a peretelui.

Fig.2 Reprezentare schematică a drenajului unui pseudochist de pancreas prin metoda EUS
ghidată
A. Puncţia pseudochistului cu acul de EUS-FNA de 19G; B. Introducerea firului ghid de 0,9 mm
vizibil ecografic(EUS) sau fluoroscopic; C. Dilatarea traiectului cu un balon de 8-10 mm.; D. După
introducerea stentului 10Fr un al doilea stent poate fi introdus recanulând orificiul de chisto-
enterostomie pe care se introduce un alt fir ghid şi se repetă etapele.
247
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Se pătrunde în pseudochist cu un ac de puncţie de 19G. Se extrage o cantitate de

lichid pentru analiză(biochimie, bacteriologie, markeri). Prin acest ac este introdus un
fir ghid de 0,9 mm. vizualizabil EUS sau în fluoroscopie. Firul ghid este introdus astfel
încât să formeze mai multe bucle în pseudochist. Toate aceste manevre se fac cu
vizualizarea dispozitivelor în endosonografie. Ulterior este introdus un balon de dilatare
de 8-10 mm. pentru a lărgi traiectul. Acesta poate fi vizualizat atât endosonografic, cât
şi în fluoroscopie folosind substanţă de contrast pentru umflarea balonului. Atunci când
peretele pseudochistului este foarte tare şi nu poate fi dilatat cu ajutorul balonului, pe
firul ghid este introdus un sfincterotom (needle knife) pentru lărgirea iniţială a
traiectului, folosind electrocauterul. Un stent dublu de 10F este introdus pe firul ghid.
Acesta prezintă marcaje care arată începerea cudurii distale; stentul este trecut până
când marcajul arată poziţionarea în interiorul pseudochistului şi este retras firul ghid.
Poziţia finală poate fi confirmată endoscopic şi fluoroscopic.
Importanţa folosirii EUS în drenajul pseudochisturilor pancreatice
Există numeroase discuţii cu privire la importanţa folosirii EUS în drenajul
colecţiilor pancreatice. Acestea sunt determinate de folosirea încă restrânsă a
ecoendoscopiei terapeutice în lume şi de faptul că nu toţi ecoendoscopiştii sunt şi
intervenţionişti.
Superioritatea folosirii EUS în cazul drenajului endoscopic a fost demonstrată
prin trei studii prospective [18-20]. Este demonstrată utilitatea drenajului ghidat EUS
mai ales în cazul pseudochisturilor care nu bombează în lumenul digestiv.
Rezultatele la distanţă sunt similare prin ambele tehnici dacă cateterizarea
pseudochistului a fost realizată cu succes.
Superioritatea EUS a fost demonstrată şi în cazul diagnosticului, existând cazuri
în care examinarea ultrasonografică a evidenţiat tumori chistice pancreatice în cazuri la
care explorările paraclinice premergătoare stabiliseră diagnosticul de pseudochist.
O altă entitate identificată EUS, dar greu vizualizabilă CT este necroza
pancreatică (walled-off pancreatic necrosis) [21].
Rata complicaţiilor este mai scăzută în cazul drenajului ghidat ecoendoscopic, în
special în cazul complicaţiilor hemoragice majore; EUS este capabilă să identifice
circulaţia colaterală şi să găsească o fereastră sigură pentru puncţia transmurală.
3. Drenajul combinat (transparietal şi transductal) este utilizat atunci când este
vorba de pacienţi cu pseudochist pancreatic şi pancreatită cronică cu modificări ale
ductului pancreatic; după drenajul transparietal, se încearcă corectarea endoscopică a
oricăror obstrucţii ductale care ar putea determina recidivă.
Evaluarea predrenaj [22] are ca scop:
- Diagnosticul diferenţial al altor formaţiuni chistice pancreatice şi
peripancreatice. De o importanţă deosebită este diferenţierea de neoplasmele
chistice pancreatice pe baza antecedentelor (lipsa episodului de pancreatită
acută), CT, RMN şi ecoendoscopiei asociată cu FNA.
- Identificarea în interiorul colecţiei a detritusurilor de mari dimensiuni;
- Stabilirea rapoartelor colecţiei cu structurile vecine vasculare şi cavitare;
- Identificarea unor cauze mai rare ca neoplasmul pancreatic, pancreatita
autoimună, neoplasmele intraductale mucinoase pancreatice.
Materiale necesare
Ecoendoscopul liniar prezintă un transductor ecografic de mici dimensiuni
convex situat la capătul unui endoscop standard. Acesta poate urmări acul de puncţie

248
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

încă de la ieşirea din canalul de biopsie şi ghidarea lui în interiorul pseudochistului.

Puncţia se efectuează după examinarea ecoendoscopică Doppler pentru identificarea
structurilor vasculare care se pot interpune şi măsurarea distanţei între lumenul digestiv
şi pseudochist. Ecoendoscopul terapeutic este similar cu un duodenoscop terapeutic şi
foloseşte aceleaşi accesorii utilizate în endoscopia biliară (fig. 3).

Fig.3 Puncţie ghidată cu ajutorul ecoendoscopului liniar cu vedere oblică

Accesorii utilizate în drenajul endoscopic al pseudochisturilor de pancreas.

- Acul diatermic pentru puncţia transmurală a pseudochistului. Acul constă
dintr-un miez retractabil conţinut într-o teacă de teflon. Curentul este aplicat pe
ac (1,5cm. lungime, 0,9 mm. grosime) printr-un fir diatermic care trece prin
interiorul cateterului. Vârful tecii externe se îngustează de la 6 la 4 Fr, permiţând
pasajul uşor în interiorul pseudochistului. Un fir ghid de 0,9 mm. poate fi trecut
prin interiorul tecii [21].
- Sfincterotomul (needle–knife catheter)
După puncţia pseudochistului cu un ac de 19G pentru FNA, pe firul ghid este
introdus sfincterotomul şi traiectul este dilatat cu ajutorul electrocauterului.
Acest lucru este avantajos în cazul pseudochistului datorită peretelui gros al
acestuia, greu de dilatat cu mijloacele convenţionale [35]. Folosirea acestui
dispozitiv este însoţită de o rată crescută a complicaţiilor deoarece este dificil
uneori să păstrezi direcţia de tăiere, în special în localizările atipice (cardia,
joncţiunea eso-gastrică). Acul are tendinţa de a urma o direcţie tangenţială, şi are
o vizibilitate redusă în EUS.
Unii folosesc un sfincterotom modificat (Fig.4C.) prin îndoirea vârfului pentru a
minimaliza complicaţiile [23]. Folosirea acestui dispozitiv asigură o coagulare şi
secţiune controlate la nivelul orificiului de drenaj.
- Fire ghid hidrofilice 0,9 mm.
- Firele ghid trebuie să aibă următoarele calităţi: acoperire hidrofilă pentru o
cateterizare uşoară, vizibilitate în fluoroscopie, marcaje pentru a identifica corect
poziţia, rezistenţă la îndoire.
- Balonul de dilataţie are rolul de a lărgi accesul iniţial pentru a facilita
introducerea stentului. Folosirea dilataţiei gradate fără a utiliza electrocauterul
(canulă CPRE – balon de dilataţie) este însoţită de o rată redusă a complicaţiilor
(sângerare, perforaţie) comparativ cu folosirea sfincterotomului [11]; peretele
dur al pseudochistului nu poate fi însă penetrat întotdeauna de canula CPRE
[21].

249
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

- Stenturi dublu J (pigtail) 10Fr : canalul de lucru al ecoendoscoapelor

terapeutice permite introducerea unor stenturi cu dimensiuni maxime de 8,5 sau
10Fr. Utilizarea unor stenturi mai subţiri se însoţeşte de colmatarea precoce a
acestora şi eşecul procedurii.
- Electrocauterul este folosit în unele tehnici pentru puncţia pseudochistului şi la
o putere de coagulare de 25-30W şi tăiere de 80-100W [27]. Unii autori nu
utilizează electrocauterul în drenajul pseudochisturilor de pancreas pentru a evita
sângerarea sau perforaţia [23].
- Aparatul de fluoroscopie echipat cu braţ în formă de C: După puncţia
pseudochistului se injectează substanţă de contrast pentru stabilirea topografiei
(mărimea şi rapoartele) şi siguranţa procedurii [25]. De asemeni, poate fi
vizualizată fluoroscopic comunicarea pseudochistului cu ductul pancreatic.
Majoritatea dispozitivelor folosite în procedura de drenaj endoscopic sunt
radioopace şi pot fi vizualizate fluoroscopic. A fost descris drenajul endoscopic
al pseudochisturilor pancreatice cu ajutorul EUS în lipsa fluoroscopiei, fără
consecinţe asupra siguranţei intervenţiei [26].

Fig.4 Reprezentare schematică a unui sfincterotom tip «needle-knife»

A. Reprezentare schematică a vârfului unui sfincterotom tip « needle-knife » ;B. Secţiune la nivelul
sfincterotomului pentru a evidenţia structura acestuia; C. (Cartuş) Sfincterotom « modificat » prin
îndoirea acului de tăiere pentru o secţiune controlată.

Anestezia
Procedurile de drenaj endoscopic se efectuează sub sedare moderată şi
analgezie, procedeu cunoscut în practică sub numele de sedare conştientă (statusul
vascular şi ventilator se menţin) prin administrarea unei benzodiazepine şi a unui
narcotic. Uneori este necesară sedarea profundă (propofol), ce necesită asistenţă
respiratorie.
Procedura necesită prezenţa unui anestezist şi aparatura adecvată (oxigen,
monitorizare EKG, pulsoximetru, asistenţă ventilatorie, etc.) [28]. Este necesară
evaluarea pentru afecţiuni cardiace, pulmonare, ale căilor aeriene superioare şi alte

250
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

afecţiuni cronice şi încadrarea în scorul ASA. Sunt discuţii cu privire la utilizarea

sedării profunde de către non-anestezişti în acord cu legislaţia din fiecare ţară şi ţinând
cont de raportul cost-eficienţă.
Oricum, personalul care administrează această medicaţie trebuie să fie instruit în
tehnicile de resuscitare avansată, pacientul trebuie să fie monitorizat (linie venoasă,
EKG continuă, pulsoximetrie, capnometru, oxigen, aparat de ventilaţie), iar prezenţa
anestezistului este necesară ori de câte ori este anticipată o durată mare a procedurii,
comorbidităţi severe, variante anatomice).
După procedură, pacienţii trebuie urmăriţi în serviciul de endoscopie până la
trezire. În ziua procedurii şi sedării pacientul nu are permisiunea de a conduce
autovehicule.
Complicaţiile cardiorespiratorii uzual atribuite sedării se întâlnesc cu o frecvenţă
de 2-5/1000 proceduri, 10% dintre acestea determinând decesul pacientului.
Complicaţiile respiratorii se datorează hipoventilaţiei, monitorizarea
pulsoximetrică fiind esenţială pentru recunoaşterea rapidă a acestora şi resuscitarea
pacientului. Reacţiile vaso-vagale reprezintă cea mai comună cauză de aritmie cardiacă
în cursul endoscopiei; reducerea stimulilor dureroşi şi administrarea de atropină sunt
manevre suficiente pentru corectarea bradicardiei (American Society of Gastrointestinal
Endoscopy) [29].
Variante tehnice
Variantele tehnice încearcă să soluţioneze principalele dificultăţi care pot apare
în procesul de drenaj endoscopic:
- Pierderea accesului în cavitatea pseudochistului datorită manevrelor multiple pe
care le presupune tehnica Seldinger. Pentru a evita această complicaţie au apărut
numeroase dispozitive capabile să execute drenajul pseudochistului într-o
singură etapă : chistotomul, acul Giovannini;
- Suprainfecţia cavităţii apare în cazul folosirii unui singur stent în prezenţa
detritusurilor necrotice. Pentru a evita această complicaţie au fost folosite mai
multe stenturi; drenajul cavităţii se face printre acestea în cazul colmatării lor.
Au fost imaginate dispozitive pentru introducerea simultană a două fire ghid
pentru a uşura introducerea celor două stenturi;
- Folosirea ecoendoscopului liniar terapeutic cu vedere oblică este însoţită de
apariţia unor dificultăţi legate de axul tangenţial al puncţiei care scade forţa de
introducere a diferitelor dispozitive în pseudochist. Au apărut astfel
ecoendoscoapele cu vedere frontală care încearcă să evite aceste neajunsuri;
- Prezenţa detritusurilor necrotice în interiorul pseudochistului impune un abord
agresiv. Acest lucru poate fi făcut prin introducerea unui endoscop pediatric în
interiorul pseudochistului şi înlăturarea acestora la vedere cu ajutorul sondei
Dormia; au fost descrise şi alte tehnici, printre care şi cea laparo-endoscopică cu
triplu abord.
A. Accesorii endoscopice dedicate pentru drenajul pseudochistului într-o
singură etapă:
Chistotomul este un dispozitiv destinat puncţiei şi drenajului transgastric sau
transduodenal al pseudochisturilor care bombează în lumenul digestiv. Este alcătuit
dintr-o porţiune internă cu un dispozitiv de tip needle knife, un cateter intern de 5Fr şi
un cateter extern de 10Fr echipat cu un inel diatermic la capătul distal. Capătul proximal
al dispozitivului este echipat cu un mâner, conectori pentru electrocauter şi pentru
injectarea substanţei de contrast [27].

251
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Incizie iniţială cu un ac de 1 mm. introdus într-un cateter de 5Fr. Incizia este

lărgită folosind inelul diatermic şi este introdus cateterul extern de 10Fr.
Dispozitivul este compatibil cu firul ghid de 0,9 mm. pentru menţinerea poziţiei
şi introducerea unor stenturi sau altor chituri de drenaj. Acest dispozitiv care combină
acul de puncţie cu inelul diatermic reduce necesitatea schimbării instrumentelor
reducând timpul intervenţiei.
Acul Giovannini este un dispozitiv dezvoltat de Wilson Cook pentru drenajul
într-un singur pas al pseudochisturilor de pancreas. Dispozitivul este compus din trei
părţi: un fir ghid pentru administrarea curentului de tăiere, un dilatator de 5,5Fr şi un
stent de 8,5/10Fr cu împingător, toate asamblate într-un singur dispozitiv – „Needle-
Wire Oasis System”.
Accesotomul cu balon transluminal (transluminal balloon accesotome) este
format dintr-un sfincterotom de 7,5Fr cu un ac diatermic de 1 cm. la capăt şi un balon
de 10 cm. lungime şi grosimi variabile (12-18mm.) situat la 2 cm. de vârf. După
retragerea acului diatermic poate fi trecut un fir ghid de 0,9 mm. Dispozitivul poate fi
trecut prin canalul de lucru de 3,7 mm. al unui ecoendoscop.
După puncţia diatermică a pseudochistului, sfincterotomul este retras împreună
cu mânerul şi este introdus firul ghid. După dilatarea traiectului cu ajutorul balonului,
dispozitivul este retras şi pe firul ghid este introdus stentul [30].
Deşi nu există studii randomizate care să compare cele două tipuri de drenaj
(dilatarea progresivă pe fir ghid/drenajul într-un singur pas), acestea par a avea rezultate
similare în mâini specializate.
B. Tehnica inserţiei simultane a două fire ghid
Tehnica inserţiei secvenţiale a unor fire ghid multiple poate fi dificilă datorită
axului tangenţial al puncţiei, colabarea cavităţii chistului sau vizibilităţii reduse cauzate
de evacuarea lichidului din pseudochist [60]. Pentru a evita recanularea cavităţii
pseudochistului după plasarea primului stent, a fost imaginat un chit de puncţie care să
introducă două fire ghid odată cu puncţia iniţială.
Kitul de puncţie conţine un cateter intern de 5Fr, un altul extern de 8,5Fr şi un ac
de FNA de 22G situate în interiorul primului cateter. Pseudochistul este puncţionat cu
acul utilizând electrocauterul, ulterior cele două catetere concentrice sunt introduce în
cavitatea pseudochistului.
După ce este confirmată pătrunderea în pseudochist şi aspirarea fluidului, acul
de FNA şi cateterul de 5Fr sunt retrase şi prin interiorul cateterului de 8,5Fr sunt
introduse două fire ghid de 0,9 mm. pe care ulterior sunt introduse două stenturi de
8,5Fr sau un stent şi un dren nazo-chistic de 7Fr. Atunci când este folosită tehnica
introducerii simultane a două fire ghid, prin canalul de lucru de 3,7 mm. al
ecoendoscopului nu poate fi introdus decât un stent de 8,5Fr datorită spaţiului ocupat de
celălalt fir ghid [31].
Pentru introducerea unui stent de 10 mm. este necesară schimbarea
ecoendoscopului cu un duodenoscop terapeutic cu canal de lucru de 4,2 mm. Alți autori
au descris inserţia iniţială a unui chistotom sau a unui dilatator biliar de 10Fr Soehendra,
ulterior fiind introduse două fire ghid prin interiorul acestuia [32].
Tehnică: după puncţia cu acul de 19G sub ghidaj ecoendoscopic şi inserţia unui
fir ghid, ecoendoscopul (canal de lucru de 3,7 mm.) este scos şi este introdus un
duodenoscop terapeutic (canal de lucru de 4,2 mm.). Prin canalul de lucru al acestuia
este introdus dilatatorul de 10Fr Soehendra şi, după dilatarea traiectului, sunt introduse
două fire ghid de 0,9 mm. pe care sunt introduse două stenturi [33].

252
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

C. Ecoendoscopul terapeutic cu vedere frontală

Un alt tip de ecoendoscop utilizat în practică este cel cu vedere frontală şi canal
larg terapeutic (dezvoltat de firma Olympus). Avantajul acestuia este reprezentat de
unghiul sub care se execută manevrele terapeutice (forţa aplicată sub un unghi de 45˚ ca
în cazul endoscopului precedent nu se exercită asupra vârfului instrumentului) (fig. 5).
Ecoendoscopul cu vedere directă prezintă avantajul abordului facil al colecţiilor
care sunt în raport cu peretele gastric, uneori dificil de abordat cu ecoendoscopul cu
vedere laterală, dar nu şi pentru colecţiile din vecinătatea duodenului, datorită poziţiei
relative fixe a endoscopului în interiorul acestuia [34,59].

Fig.5 Ecoendoscop cu vedere frontală;

reprezentare schematică a puncţiei cu ajutorul ecoendoscopului liniar cu vedere frontală.

D. Tehnici folosite pentru abordul colecţiilor ce conţin detritusuri necrotice

Drenajul naso-chistic presupune introducerea unui cateter de 7Fr pentru lavajul
continuu; cavitatea este spălată cu 1,5 litri de soluţie salină pe zi pentru a preveni
acumularea de puroi şi detritusuri (fig. 6).
Dacă pseudochistul este deja drenat, se introduce un fir ghid printr-un cateter de
CPRE pe lângă stent în chist. Un cateter de 7Fr este trecut pe firul ghid şi încolăcit în
interiorul pseudochistului. Se verifică funcţionalitatea prin injectarea de ser fiziologic
prin cateterul nazo-chistic şi ieşirea lui prin stentul de 10Fr. Folosirea drenajului nazo-
chistic este însoţită de unele avantaje (lavajul şi controlul radiologic facil), dar se
însoţeşte şi de inconveniente: disconfort, se dislocă uşor, imobilizează pacientul [25].
Tehnica combinată laparoendoscopică
Pseudochisturile care conţin detritusuri necrotice beneficiază de o metodă de
tratament miniinvaziv combinată care are drept scop crearea unei comunicări largi între
cavitatea pseudochistului şi stomac comparabilă cu cea obţinută prin chirurgia clasică.
Tehnica începe cu plasarea unui tub de gastrostomie (20Fr) pe cale endoscopică
şi fixarea acestuia la peretele anterior abdominal pentru a evita trecerea aerului în
cavitatea peritoneală. Prin gastrostomă este introdus un trocar special (Gastrokar-
Stortz). Puncţia chistului se face cu ajutorul unui ac de laparoscopie (3mm) prin
gastrostomă [43].

253
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Pseudochisturile care conţin detritusuri necrotice pot beneficia de un triplu

abord:
1. drenajul transparietal cu două stenturi sau un stent şi un tub nazo-chistic prin
care este introdus lichidul de spălătură (1500 ml soluţie salină zilnic);
2. dilatarea traiectului şi necrozectomia folosind un endoscop pediatric sau o sondă
Dormia;
3. închiderea comunicării între pseudochist şi ductul pancreatic cu cianacrilat
(Histoacryl, BraunMelsungen,Germany) [37].

Fig.6 Irigarea unui pseudochist suprainfectat:

Aspectul final al drenajului unui pseudochist suprainfectat cu un cateter nazo-chistic de 7Fr
şi un stent dublu pigtail de 10Fr. La nivelul extremităţii cefalice este prezentat artificial prin care
drenajul este trecut din gură în nas.

Folosirea stenturilor autoexpandabile

A fost descrisă folosirea unui stent metalic autoexpandabil pentru drenarea unui
pseudochist pancreatic suprainfectat cu detritusuri necrotice care nu a fost rezolvat după
plasarea unui stent de 10Fr şi a unui dren naso-cistic de 8Fr. Stentul autoexpandabil de
40x10 mm. a fost plasat transduodenal şi a permis evacuarea detritusurilor necrotice.
Rezoluţia pseudochistului a fost demonstrată imagistic după 10 zile, iar acesta a fost
extras după 4 săptămâni. Procedura nu este recomandată de rutină din cauza costului
ridicat al protezei, marginilor ascuţite care pot determina sângerări la nivelul pereţilor şi
posibilităţilor de migrare cu închiderea traiectului şi capturarea stentului în interiorul
cavităţii [38].

254
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Drenajul endoscopic al pseudochistului de pancreas utilizând laser

Nd:YAG
Prima chisto-gastrostomie endoscopică cu Nd:YAG Laser a fost efectuată de
Buchi şi colaboratorii în 1986. Coagularea profundă indusă de unda laser ajută la
solidarizarea celor doi pereţi (pseudochist şi stomac), împiedicând apariţia fistulelor. De
asemenea, scade riscul de sângerare şi este utilă în special în cazul pseudochisturilor cu
perete gros, care este mai greu de incizat cu mijloacele clasice. Se folosesc endoscoape
terapeutice cu canal de lucru capabil să permită trecerea fibrei optice care conduce unda
laser. Pacientul în poziţie laterală stângă, conştient sau sedare cu midazolam. Au fost
descrise mai multe tehnici de drenaj endoscopic utilizând laser Nd:YAG:
1.Tehnica clasică care presupune crearea primei comunicări între stomac şi
pseudochist utilizând unda laser; fibra laser se află într-un cateter de plastic; după
crearea breşei dintre stomac şi pseudochist fibra este retrasă şi este introdus firul ghid,
pe care este avansat stentul (10Fr) până în interiorul pseudochistului. După aceasta, firul
ghid este retras lăsând pe loc stentul [41,42].
2.Se practică o gastro-chistostomie cu ajutorul undei laser în zona de bombare
maximă a pseudochistului în stomac. Ulterior, alte 5-10 orificii sunt practicate într-o
manieră asemănătoare pentru a forma un cerc cu diametrul de aproximativ 5 cm. Zona
de necroză dintre acestea se elimină singură formându-se o chistogastrostomie largă ce
poate fi confirmată endoscopic după 2-3 zile [42].
Urmărirea bolnavilor
Durata de păstrare a drenajului este de aproximativ 6 săptămâni şi rămâne un
subiect controversat. Prelungirea acestei durate este indicată la pacienţii cu rupturi ale
ductului pancreatic principal. La aceşti pacienţi este indicat abordul combinat
(transparietal şi transpapilar). La pacienţii cu pancreatită cronică poate fi considerată
menţinerea stentului o durată nedefinită [39]. Există studii randomizate care arată că
retragerea stenturilor în cazul pseudochisturilor de pancreas cu ruptură la nivelul
ductului principal se însoţesc de refacerea pseudochistului, mult mai greu de manageriat
endoscopic [82].
Alegerea procedeului
Există multiple încercări de stabilire a unui algoritm de tratament endoscopic în
pseudochistul de pancreas (Baillie – 2004, Vosoghi -2002 [74], Will – 2006, Barthet –
2008 [43]) (fig. 7).
Regulile drenajului endoscopic în pseudochistul de pancreas[44].
Ce să faci:
1.Fii sigur că leziunea este un pseudochist;
2.Colaborează cu colegii radiologi şi chirurgi;
3.Informează pacientul asupra tuturor riscurilor;
4.Foloseşte ecoendoscopia dacă o ai;
5.Fă un orificiu mic de puncţie şi lărgeşte-l cu un balon; menţine accesul cu un
fir ghid;foloseşte stenturi dublu pigtail largi;
6.Spitalizează pacientul peste noapte pentru supraveghere;
7.Repetă endoscopia pentru a scoate stenturile după dispariţia pseudochistului.
Ce să nu faci:
1.Nu efectua procedura dacă nu ai experienţă în ERCP şi proceduri
intervenţionale; nu evacua chisturile ce conţin material necrotic;
2.Nu efectua drenaj endoscopic pentru pseudochisturile multiple pentru că există
un risc important de suprainfecţie;

255
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

3.Nu drena endoscopic pseudochisturile asimptomatice, la bolnavii bătrâni,

fragili: ”Priveşte şi aşteaptă”;
4.Nu fă un orificiu mare în stomac sau duoden cu un sfincterotom (needle-knife);
fă un orificiu mic de puncţie şi dilată-l cu un balon pentru a scădea riscul de sângerare;
5.Nu ezita să te opreşti dacă apar probleme în cursul procedurii. Nu fă puncţii
oarbe;
6.Cheamă pacienţii la control regulat;
7.Nu uita că un pseudochist poate fi un neoplasm chistic. Fii sigur de diagnostic
înainte de drenaj.

Fig.7 Algoritm de tratament endoscopic în pseudochistul de pancreas: Barthet-2008 [43]

Complicaţii
Cele mai frecvente complicaţii ale drenajului endoscopic al pseudochisturilor de
pancreas sunt: sângerarea (cea mai frecventă), infecţia, perforaţia retroperitoneală,
ocluzia stentului şi migrarea acestuia. Au fost raportate şi complicaţii rare cum ar fi
crearea unei fistule gastro-duodenale prin perforarea peretelui duodenal de către stent
sau perforarea peretelui gastric de către un stent introdus transpapilar.
Hemoragia
Hemoragia poate fi minoră când este autolimitată, nu necesită transfuzie de
sânge şi se rezolvă spontan fără a necesita manevre endoscopice sau chirurgicale.
Sângerarea este majoră atunci când necesită tratament endoscopic (hemoclipuri,
injectări perilezionale) sau chirurgical şi susţinere volemică.
Există două cauze majore de sângerare: una dintre ele este determinată de
sângerarea din perete la locul de pătrundere şi poate fi prevenită prin folosirea EUS iar
cealaltă este determinată de vasele din interiorul pseudochistului care sunt tamponate
temporar prin presiunea crescută din interiorul acestuia; folosirea EUS nu permite
vizualizarea acestora [45].

256
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Perforaţia
Au fost descrise perforaţii şi în cazurile ghidate ecoendoscopic atunci când a fost
folosită tehnica „needle–knife”. Este uneori dificil de controlat direcţia de tăiere a
cateterului de acest tip în special în cazul localizărilor atipice (cardiale), acesta luând o
direcţie tangenţială. Chiar şi vizualizarea cateterelor de acest tip este dificilă în EUS.
Diagnosticul se stabileşte prin prezenţa pneumoperitoneului
(pneumomediastinului) şi a semnelor de iritaţie peritoneală.
Pentru a minimaliza complicaţiile hemoragice unii autori recomandă dilatarea
treptată a traiectului de drenaj folosind canula ERCP şi baloanele de dilataţie [24] după
aşa numita intrare „rece”(fără utilizarea electrocauterului) şi utilizarea restrânsă a
secţionării cu ajutorul sfincterotomului; utilizarea ecoendoscopiei cu vizualizarea
vascularizaţiei a redus mult incidenţa acestor complicaţii. Perforaţia gastrică poate apare
în cazul pseudochisturilor care nu aderă la peretele gastric şi poate fi tratată conservator
dacă este diagnosticată în timp util. Rezolvarea acelor complicaţii care nu pot fi tratate
conservator este chirurgicală.
Ocluzia stentului şi infecţia pot apare în cazul folosirii unor catetere
neadaptate conţinutului pseudochistului(puroi, detritusuri).Introducerea a două sau mai
multe stenturi favorizează drenajul chiar în condiţiile ocluzionării acestora.
Ocluzia stentului este mai frecventă pentru stenturile dublu J decât pentru
stenturile drepte [46].
Pancreatita acută poate fi determinată de drenajul transpapilar. Mecanismul de
producere pare a fi ocluzia ramurilor secundare de către stentul plasat în interiorul
ductului[47].Nu au fost comunicate cazuri de pancreatită acută severă secundare
drenajului pseudochistului.
Migrarea stentului poate fi prevenită prin monitorizare adecvată şi extragerea
stentului odată cu dispariţia pseudochistului [50-52]. Ea este mai des întâlnită în cazul
stenturilor drepte [46]. Tratamentul este endoscopic [48] şi constă în dilatarea orificiului
şi pătrunderea în interiorul pseudochistului cu un gastrofibroscop cu ajutorul căruia
stentul este reperat şi „agăţat” cu unul dintre accesoriile folosite în endoscopie (pense,
coşuleţe).
Drenajul transpapilar, deşi evită unele complicaţii (hemoragia, perforaţia) se
poate însoţi de ocluzia stentului, migraţia acestuia sau modificări ale ductului
pancreatic. Modificările apar după 3 luni (36-83%) şi nu sunt reversibile după
extragerea stentului.
Modificările care apar pot fi explicate prin două mecanisme: orificiile laterale
ale stentului nu oferă drenaj corespunzător canalelor pancreatice secundare, iar
compresiunea exercitată de stent asupra ductului principal induce modificări fibrotice la
nivelul acestuia. De aceea nu este recomandată folosirea drenajului transpapilar în cazul
pseudochisturilor cu duct principal integru, fără modificări de pancreatită cronică [49].
Rezultate
A fost descrisă utilizarea drenajului ghidat ecoendoscopic la patul pacientului,în
unităţi de terapie intensivă, în cazuri grave, care nu permiteau transportul pacientului în
sala de endoscopie (EUS 2) [53]; această ecoendoscopie intervenţională „la pat” este
extrem de importantă la bolnavii cu pseudochisturi suprainfectate, în stare gravă.
A fost descrisă cu succes atât utilizarea drenajului transpapilar cât şi a celui
endoscopic transmural în drenajul pseudochisturilor multiple [54].

257
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

Există multipli factori care influenţează succesul drenajului endoscopic fără

ghidaj EUS. Unul dintre cei mai importanţi este reprezentat de localizarea
pseudochistului.

Fig.8. Succesul drenajului endoscopic fără ghidaj EUS în diferitele localizări ale pseudochistului
pancreatic [19].

Rata de succes a drenajului endoscopic variază după diferiţi autori şi este între
75 şi 100%; complicaţiile sunt cuprinse între 5 şi 10% iar rata de recurenţă între 5-20%.
Mortalitatea asociată procedurii este de 0-2% [56]. Recurenţa pseudochistului după
tratamentul endoscopic poate fi tratată printr-o nouă procedură endoscopică; evaluarea
comunicării acestuia cu ductul poate fi salutară [57].
Există autori care consideră că drenajul endoscopic repetat în cazul unor
pseudochisturi recidivante pe fondul unei pancreatite cronice este nerezonabil, în
condiţiile în care se poate opta pentru o intervenţie chirurgicală cu caracter definitiv
[61,62].
Există un studiu care arată faptul că tratamentul chirurgical al pseudochisturilor
de pancreas la pacienţii la care endoscopia intervenţională a eşuat este însoţit de
complicaţii şi mortalitate mai mari decât la pacienţii la care s-a optat de la început
pentru tratament chirurgical [55].

BIBLIOGRAFIE
1. Hawes RH, Van Dam J, Varadarajulu S. EUS 2008 Working Group document: interventional
EUS – a road map for the future. Gastrointest Endosc 2009; 69(2 Suppl): S1-2.
2. Kozarek RA, Brayko CM, Harlan J, Sanowski RA, Cintora I, Kovac A. Endoscopic drainage of
pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 1985; 31(5): 322-327.
3. Sahel J, Bastid C, Pellat B, et al. Endoscopic cystoduodenostomy of cysts of chronic calcifying
pancreatitis: a report of 20 cases. Pancreas 1987; 2(4): 447-453.
4. Cremer M, Deviere J, Engelholm L. Endoscopic management of cysts and pseudocysts in
chronic pancreatitis: long-term follow-up after 7 years of experience. Gastrointest Endosc 1989;
35(1): 1-9.
5. Grimm H, Binmoeller KF, Soehendra N: Endosonography-guided drainage of a pancreatic
pseudocyst.Gastrointest Endosc 1992; 38(2): 170-171.
6. Brand B,Penaloza-Ramirez A,Gupta R,Akaraviputh T,Seewald S,Bohnacke S,Xikun H,
Soehendra N:New mechanical puncture videoechoendoscope:one-step transmural drainage of a
pseudocyst;Digest Liver Dis 2002; 34(2): 133-136.
7. Wiersema MJ. Endosonography-guided cystoduodenostomy with a therapeutic ultrasound
endoscope. Gastrointest Endosc. 1996: 44(5): 614-617.

258
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

8. Telford JJ, Farell JJ, Saltzman JR, Shields SJ, Banks PA, Lichtenstein DR, Johannes RS, Kelsez
PB, Carr-Locke DL. Pancreatic stent placement for duct disruption; Gastrointest Endosc 2002;
56(1): 18-24.
9. Brennan PM, Stefaniak T, Palmer KR, Parks RW. Endoscopic transpapilary stenting of
pancreatic duct disruption;Dig Surg 2006; 23(4): 250-254.
10. Varadarajulu S. EUS followed by endoscopic pancreatic pseudocyst drainage or all-in-one
procedure:a review of basic techniques Gastrointest Endosc 2009; 69(2 Suppl): S176-181.
11. Varadarajulu S, Tamhane A, Blakely J. Graded dilation technique for EUS-guided drainage of
pancreatic fluid collections: an assessment of outcomes and complications and technical
proficiency; Gastrointest Endosc 2008; 68(4): 656-666.
12. Kozarek RA,Patterson DJ,Ball TJ, Traverso LW. Endoscopic placement of pancreatic stents and
drains in the management of pancreatitis;Ann Surg 1989; 209(3): 261-266.
13. Shinozuka N, Okada K, Torii T, Hirooka E, Tabuchi S, Aikawa K, Tawara H, Ozawa S, Ogawa
N, Miyazawa M, Takeda A, Otani Y, Koyama I. Endoscopic pancreatic duct drainage and
stenting for acute pancreatitis and pancreatic cyst and abcess; J Hepatobiliary Pancreat Surg
2007;14(6):569–574.
14. Catalano MF, Geenen JE, Schmalz MJ, Johnson GK, Dean RS, Hogan WJ. Treatment of
pancreatic pseudocysts with ductal comunication by transpapillary pancreatic duct
endoprosthesis. Gastrointest Endosc 1995; 42(3): 214-218.
15. Bhasin DK, Rana SS, Singh K. Clinical usefulness of a treatment algorithm for pancreatic
pseudocysts – letter to the editor Gastrointest Endosc 2008; 68(3): 612.
16. Baron TD,Morgan DE: Endoscopic therapy of pseudocysts in chronic pancreatitis; Gastrointest
Endosc 1999; 1(4):162-167;
17. Piraka C, Chen YK. Pseudocyst drainage:ERCP and EUS approaches; Techniques in
Gastrointestinal Endoscopy 2007, 9(3): 169-175.
18. Kahaleh M, Shami VM, Conaway MR, et al. Endoscopic ultrasound drainage of pancreatic
pseudocyst: a prospective comparison with conventional endoscopic drainage. Endoscopy 2006;
38(4): 355-359.
19. Varadarajulu S, Wilcox CM, Tamhane A, et al. Role of EUS for drainage of peripancreatic fluid
collections not amenable for endoscopic transmural drainage. Gastrointest Endosc 2007; 66(6):
1107-1119.
20. Varadarajulu S, Christein JD, Tamhane A, Drelichman ER, Wilcox CM. Prospective randomized
trial comparing EUS and EGD for transmural drainage of pancreatic pseudocysts (with videos)
Gastrointest Endosc 2008; 68(6): 1102-1111.
21. Soehendra N, Binmoeller KF. Therapeutic Endoscopy-Color Atlas of Operative Techniques for
the Gastrointestinal Tract. Georg Thieme Verlag Stuttgart, Germany, 2005.
22. Baron TH. Endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts. J Gastrointest Surg 2008; 12(2):
369-372.
23. Azar RR, Oh YS, Janec EM, Early DS, Jonnalagadda SS, Edmundowicz SA. Wire-guided
pancreatic pseudocysts drainage by using a modified needle knife and therapeutic
echoendoscope. Gastrointest Endosc 2006; 63(4): 688-692.
24. Roeder BE, Pfau PR. Endoscopic pancreatic pseudocyst drainage. Techniques in
Gastrointestinal Endoscopy 2005, 7(4): 211-218.
25. Giovannini M. Ultrasound – guided endoscopic surgery. Best Pract Res Clin Gastroenterol.
2004; 18(1): 183-200.
26. Ayub K, Patterson D, Irani S, Schembre D, Gluck M, Brandabur J, Jiranek G, Ross A, Lin O,
Kozarek R. Endoscopic ultrasound directed pseudocyst drainage without the use of fluoroscopy:
a case series. Gastrointest Endosc 2009; 69(2): S234.
27. Ahlawat SK, Pishvaian-Charabaty A, Jackson PG, Haddad NG. Single-Step EUS-Guided
Pancreatic Pseudocyst Drainage Using a Large Channel Linear Array Echoendoscope and
Cystotome:Results in 11 Patients. JOP. 2006; 7(6): 616-624.
28. American Society For Gastrointestinal Endoscopy:Training guideline for use of propofol in
gastrointestinal endoscopy. Gastrointest Endosc 2004; 60(2): 167-172.
29. American Society for Gastrointestinal endoscopy(ASGE):Guidelines for conscious sedation and
monitoring during gastrointestinal endoscopy. Gastrointest Endosc. 2003; 58(3): 317-320.
30. Reddy DN, Gupta R, Lakhtakia S, Jalal PK, Rao GV: Use of a novel transluminal balloon
accessotome in transmural drainage of pancreatic pseudocyst. Gastrointest Endosc 2008; 68(2):
362-365.

259
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

31. Seewald S, Thonke F, Ang TL, Omar S, Seitz U, Groth S, Zhong Z, Yekebas E, Izbicki J,
Soehendra N. One step, simultaneous double-wire technique facilitates pancreatic pseudocyst
and abcess drainage. Gastrointest Endosc 2006; 64(5): 805-808.
32. Seewald S, Ang TL, Kida M, Teng KYK, Soehendra N. EUS 2008 Working Group document:
evaluation of EUS-guided drainage of pancreatic-fluid collections. Gastrointest Endosc 2009;
69(2): S13-S21.
33. EUS-guided drainage of infected pancreatic pseudocyst: use of a 10F Soehendra dilator to
facilitate a double-wire technique for initial transgastric access. Gastrointest Endosc 2008;
68(1): 192-194.
34. Voermans RP, Eisendrath P, Bruno MJ, Le Moine O, Devière J, Fockens P, ARCADE group.
Initial evaluation of a novel prototzpe forward-viewing US endoscope in transmural drainage of
pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 2007; 66(5): 1013-1017.
35. Seewald S, Ang TL, Soehendra N. Advanced techniques for drainage of peripancreatic fluid
collections. Gastrointest Endosc 2009; 69(2): S182-185.
36. Fischer A, Schrag HJ, Keck T, Hopt UT, Utzolino S: Debridment and drainage of walled-of
pancreatic necrosis by a novel laparoendoscopic rendezvous maneuver: experience with 6 cases.
Gastrointest Endosc 2008; 67(6): 871-878.
37. Giovannini M. EUS–guided pancreatic pseudocyst drainage. Gastrointest Endosc Clin N Am.
2005; 15(1): 179-188.
38. Tarantino I, Barresi L, Fazio V,Di Pisa M, Traina M. EUS-guided self-expandable stent
placement in 1 step: a new method to treat pancreatic abcess. Gastrointest Endosc 2009; 69(7):
1401-1403.
39. Voermans RP, Fockens P. Endoscopic treatment of pancreatic fluid collections in 2008 and
beyond. Gastrointest Endosc 2009; 69(2): S186-191.
40. Baron TH. Drainage of pancreatic fluid collections: is EUS really necessary? Gastrointest
Endosc 2007; 66(6): 1123-1124.
41. Shinchi H, Takao S, Maemura K, Baba M, Tamotsu K, Aikou T. Endoscopic transgastric
drainage of pancreatic pseudocyst with the use of Nd:YAG Laser. Surg Laparosc Endosc
Percutan Tech 2005; 15(6): 351–354.
42. Irvine CD, Javaid S, Kapadia CR. Endoscopic laser pancreatic cystogastrostomy – an alternative
for internal drainage of pancreatic pseudocysts. Surg Endosc 1994; 8(12): 1431-1433.
43. Barthet M, Lamblin G, Gasmi M, Vitton V, Desjeux A, Grimaud JC. Clinical usefulness of a
treatment algorithm for pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 2008; 67(2): 245-252.
44. Byrne MF, Baillie J. Pancreatic fluid collections and pseudocysts in patients with acute
pancreatitis in Forsmark CE ed., Pancreatitis and its complications, Humana Press, Totowa,
New Jersey, 2005.
45. Fockens P. EUS in drainage of pancreatic pseudocysts: Gastrointest Endosc 2002; 56(4): S93-
97.
46. Smits ME,Rauws EAJ,Tytgat GNJ, Huibregtse K. The efficacy of endoscopic treatment of
pancreatic pseudocysts; Gastrointest Endosc 1995; 42(3): 202-207.
47. Kozarek RA. Endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts. J Hep Bil Pancr Surg 1997; 4(1):
36-43;
48. Lin LF, Tung JN. Difficult endoscopic retrieval of a migrated stent inside a`pseudocyst; Case
Rep Gastroenterol 2008; 2(2): 199-202.
49. Testoni PA. Endoscopic stenting in benign pancreatic diseases. JOP 2007; 8(1 Suppl): 141-150.
50. Vinod J, Palance A, Haber G: An unusual complication of a gastrocystic stent in the
management of pancreatic pseudocyst; Gastrointest Endosc 2008; 67(7):1199-1201
51. Kakutani H, Imazu H, Uchiyama Y, et al. Unusual migration of pancreaticstent used for
transpapillary drainage of pancreatic pseudocyst. Gastrointest Endosc 2006; 64(2): 275-276.
52. Cahen D, Rauws E, Fockens P, et al. Endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts: long-term
outcome and procedural factors associated with safe and successful treatment. Endoscopy 2005;
37(10): 977-983.
53. Varadarajulu S, Eloubeidi MA, Wilcox M. The concept of bedside EUS. Gastrointest Endosc
2008; 67(7): 1180-1184.
54. Lee TH, Park DH, Lee SH, Park JH, Park JY, Kim HS, Park SH, Chung IK, Kim SJ.
Simultaneous multigastric drainage for large and noncontagious pancreatic pseudocysts.
Gastrointest Endosc 2007; 66(7): 1237-1238.

260
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

55. Ito K, Perez A, Ito H, Whang EE. Pancreatic pseudocysts: Is delayed surgical intervention
associated with adverse outcomes? J Gastrointest Surg 2007; 11(10): 1317-1321.
56. Chak A. Endosonographic-guided therapy of pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 2000;
52(6 Suppl): S23-27.
57. Lopes CV, Pesenti C, Bories E, Caillol F, Giovannini M. Endoscopic ultrasound-guided
endoscopic transmural drainage of pancreatic pseudocysts; Arq Gastroenterol 2008; 45(1): 17-
21.
58. Beckingham IJ, Krige JE, Bornman PC, Terblanche J. Long term outcome of endoscopic
drainage of pancreatic pseudocysts. Am J Gastroenterol 1999; 94(1): 71–74.
59. Trevino JM, Varadarajulu S. Initial experience with the prototype forward-viewing
echoendoscope for therapeutic interventions other than pancreatic pseudocyst drainage.
Gastrointest Endosc 2009; 69(2): 361-365.
60. Jansen JM, Hanrath A, Rauws EA, Bruno MJ, Fockens P. Intracystic wire exchange facilitating
insertion of multiple stents during endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts. Gastrointest
Endosc 2007; 66(1): 157-161.
61. Weckman L, Kylänpää ML, Puolakkainen P, Halttunen J. Endoscopic treatment of pancreatic
pseudocysts. Surg Endosc 2006; 20(4): 603-607.
62. Nealon WH, Walser E. Duct drainage alone is sufficient in the operative management of
pancreatic pseudocyst in patients with chronic pancreatitis. Ann Surg 2003; 237(5): 614-622.
63. Hookey LC, Debroux S, Delhaye M, Arvanitakis M, Le Moine O, Devière J. Endoscopic
drainage of pancreatic-fluid collections în 116 patients: a comparison of etiologies, drainage
techniques, and outcomes. Gastrointest Endosc 2006; 63(5): 635-643.
64. ASGE guideline: the role of endoscopy in the diagnosis and the management of cystic lesions
and inflammatory fluid collections of the pancreas. Gastrointest Endosc 2005; 61(3): 363-370.
65. Loveday BP, Mittal A, Phillips A, Windsor JA. Minimally invasive Management of pancreatic
abcess, pseudocyst and necrosis:a systematic review of current guidelines. World J Surg 2008;
32(11): 2383-2394.
66. Bhasin DK, Rana SS, Singh K. Clinical usefulness of a treatment algorithm for pancreatic
pseudocysts – letter to the editor Gastrointest Endosc 2008; 68(3): 612.
67. Hookey LC, Devière J. Role of EUS in drainage of peripancreatic fluid collections not amenable
for endoscopic transmural drainage letter to the editor - Gastrointest Endosc 2008; 68(6): 1242-
1243.
68. Krüger M, Schneider AS, Manns MP, Meier PN. Endoscopic management of pancreatic
pseudocysts or abcesses after an EUS-guided 1-step procedure for initial access. Gastrointest
Endosc 2006; 63(3): 409-416.
69. Chahal P, Papachristou GI, Baron TH. Endoscopic transmural entry into pancreatic fluid
collections using a dedicated aspiration needle without endoscopic ultrasound guidance: success
and complication rates. Surg Endosc 2007; 21(10): 1726-1732.
70. Dohmoto M, Rupp KD. Endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts. Surg Endosc 1992;
6(3): 118-124.
71. Rout S, Rahman SH, Sheridan MB, Guillou PJ, Menon KV. Endoscopic ultrasound guided
transgastric stenting of traumatic pancreatic pseudocyst. JOP 2006; 7(4): 423-426.
72. Norton ID, Clain JE, Wiersema MJ, Dimagno EP, Petersen BT, Gostout CJ. Utility of
endoscopic ultrasonography in endoscopic drainage of pancreatic pseudocysts in selected
patients. Mayo Clin Proc. 2001; 76(8):794-798.
73. Will U, Wegener C, Graf KI, Wanzar I, Manger T, Mezer F. Differential treatment and early
outcome in the interventional endoscopic management of pancreatic pseudocysts in 27 patients.
World J Gastroenterol 2006; 12(26): 4175-4178.
74. Vosoghi M, Sial S, Garrett B, Lee T, Stabile BE. EUS-Guided pancreatic pseudocyst
drainage:review and experience at harbuor UCLA medical center. MedGenMed. 2002; 4(3): 2.
75. Vitale GC, Lawhon JC, Larson GM, Harrell DJ, Reed DN, MacLeod S. Endoscopic drainage of
the pancreatic pseudocyst. Surgery 1999; 126(4): 616-623.
76. Espinel J, Jorquera F, Fernández-Gundin MJ, Muñoz F, Herrera A, Olcoz JL. Endoscopic
transpapillary drainage of an infected pancreatic fluid collection in pancreas divisum. Digestive
Diseases and Sciences 2000, 45(2): 237–241;
77. Shinchi H, Takao S, Maemura K, Baba M, Tamotsu K, Aikou T. Endoscopic transgastric
drainage of pancreatic pseudocyst with the use of Nd:YAG Laser. Surg Laparosc Endosc
Percutan Tech 2005; 15(6): 351–354.

261
Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 3 [ISSN 1584 – 9341]

78. Barthet M, Sahel J, Bodlou – Bertei C, Bernard JP. Endoscopic transpapillary drainage of
pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 1995; 42(3): 208-213.
79. Binmoeller KF, Seifert H, Walter A, Soehendra N. Transpapillary and transmural drainage of
pancreatic pseudocysts. Gastrointest Endosc 1995; 42(3): 219-224.
80. Tringali A, Boskoski I, Costamagna G. The role of endoscopy in the therapy of chronic
pancreatitis. Best Pract Res Clin Gastroenterol 2008; 22(1): 145-165.
81. Heyries L, Sahel J. Traitement endoscopique de la pancréatite chronique - Endoscopic
management of chronic pancreatitis. EMC-Hepato-gastroentérologie 2 2005; 201-213.
82. Giovannini M. What is the best endoscopic treatment for pancreatic pseudocysts? Gastrointest
Endosc 2007; 65(4): 620-623.
83. Inui K, Yoshino J, Okushima K, Miyoshi H, Nakamura Y, Watanabe S, Takashima T, Nakazawa
S, Hattori T. EUS-guided one step drainage of pancreatic pseudocysts:experience in 3 patients.
Gastrointest Endosc 2001; 54(1):87-89.
84. Lopes CV, Pesenti C, Bories E, Caillol F, Giovannini M. Endoscopic ultrasound-guided
endoscopic transmural drainage of pancreatic pseudocysts. Arq.Gastroenterol.2008; 45(1): 17-
21.

262