See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/270589698

Comunicarea prin simboluri în arhitectura populară românească

(Communication through symbols in popular Romanian architecture),
Romanian Sociology, vol VII, 3/2009, 121-134

Article · March 2009

CITATIONS READS

0 1,760

1 author:

Andra Jacob Larionescu

Spiru Haret University, Bucharest
28 PUBLICATIONS   12 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

research View project

http://anale-arhitectura.spiruharet.ro/PDF/Anale%20nr%201_2015.pdf View project

All content following this page was uploaded by Andra Jacob Larionescu on 09 January 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Comunicarea prin simboluri
în arhitectura popularã româneascã
Andra Jacob,
Institutul de Arhitectur㠄Ion Mincu”

Motto:
„Simbolul se adreseazã fiinþei umane
în întregul ei, nu doar inteligenþei”
Mircea Eliade*

Abstract: There is a difference between a symbol and a sign. The latter is a convention;
it represents a certain object or a message. But the symbol has a much deeper meaning
and is directly connected to the human soul. The symbol attributes (layers of meaning,
dynamism, affection, lifespan, instrument for knowledge and communication) differentiate
it from the ordinary sign.
The article underlines the main symbolic motifs (geometric, vegetable, anthropomorphic
and cosmic designs) in Romanian traditional architecture and suggests some of their
possible significations. It also shows that, no matter the ethnographic area, there were
some preferential places where the patterns (either carved in wood, painted on wooden
surface, plaster or metal moulded, or shaped by cutting the boards) were positioned.
Those strategic places were the wooden posts of the door, gates and fountains, the door
face, window frames, porch posts and balustrades, the gable and the ridges of the roof
and always the troytsas and crosses.
The age of symbolic patterns enriches the Romanian traditional architecture and hand
over to the future generations its myths, religion and beliefs.

Keywords: symbol, sign, symbolic motifs, traditional architecture, ornamentation

Cuvinte-cheie: simbol, semn, motive simbol, arhitecturã popularã, ornamenticã

Simbolul este mai mult decât un semn. ºi semnificat, în urma cãreia rezultã o
Acesta din urmã poate fi definit ca o moda- îmbogãþire reciprocã. Prin urmare el vorbeºte
litate de comunicare a unui mesaj, altfel mai bine decât cuvântul tipãrit sau exprimat
decât prin limbajul scris sau vorbit, fiind oral ºi poate comunica într-un interval scurt
o întreagã gamã de inþelesuri, cãci se adre-
doar „o convenþie arbitrar㔠care „nu depã- seazã direct spiritului uman ºi nu raþiunii.
ºeºte cadrul reprezentãrii”1. Orice simbol „se recomand㔠prin urmã-
Simbolul, însã, se prezintã ca o fericitã toarele particularitaþi care îl diferenþiazã de
unire între formã ºi conþinut, între semnificant un simplu semn, ºi anume:

* Eliade M. (1992) Sacrul ºi Profanul, Bucureºti: Editura Humanitas, 119.

1. Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Dictionnaire des symboles, Paris, XVIII, (vol. A a
CHE) (trad. rom., Dicþionar de simboluri, Iaºi: Polirom, 2009).
122 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

Pluridimensionalitatea. Simbolul reuneºte „modalitate autonomã de cunoaºtere”5, „reve-

într-o formã concretã diferitele faþete ale leazã anumite aspecte ale realitaþii – cele
trãirii umane pe plan psiho-social, cultural mai profunde – care resping orice alt mijloc
ºi religios. Mai mult, el concentreazã în sine de cunoaºtere”6 (figura 1) pentru cã þine de
o multitudine de idei ºi semnificaþii, diferite „substanþa vieþii spirituale”. Acelaºi autor
de la o culturã la alta ºi de la o epocã la alta. preciza: „Gândirea simbolicã nu este apanajul
Dinamismul. În timp, simbolul poate copilului, al poetului sau al dezechilibratului,
încorpora noi sensuri, pãstrându-le sau pãrã- ea este consubstanþialã fiinþei umane: precedã
sindu-le pe cele vechi, dupã cum acestea din limbajul ºi gândirea discursivã”7. De aici ºi
urmã sunt în acord sau în dezacord cu primele. universalitatea sa, „pentru cã este virtual
În plus, chiar imaginea asociatã simbolului accesibil oricãrei fiinþe umane, fãrã a fi inter-
este generatoare de noi semnificaþii care se mediat de limbajul vorbit sau scris”8.
aºazã în mod natural lângã cele deja existente. Lucrarea de faþã nu-ºi propune o abor-
Astfel, simbolul se prezintã ca un sistem dare exhaustivã a simbolurilor întâlnite în
deschis care interacþioneazã cu contextul în arhitectura popularã româneascã de-a lungul
care se exprimã. secolelor. Ea doreºte, pe de o parte, sã
Afectivitatea. Simbolul este generator de
dezvãluie posibila semnificaþie simbolicã a
sentimente ºi emoþii, dar numai pentru acele
elementelor ornamentale utilizate cu prepon-
persoane, grupuri sau colectivitaþi care îl
derenþã în plastica arhitecturalã specificã
promoveazã ºi decodificã.
zonelor rurale, iar pe de altã parte, sã invite
Viaþa. Dupã cum menþioneaza Jean
Chevalier ºi Alain Gheerbrant în Dicþionar la o reconsiderare a rolului pe care simbolul
de simboluri, putem deosebi simboluri vii ºi îl poate avea în proiectarea de arhitecturã.
simboluri dispãrute. Cele dispãrute „nu mai Element al culturii universale ºi regio-
au ecou nici în conºtiinþa individualã, nici nale, simbolul este prezent ºi în arhitecturã,
în cea colectivã. Ele aparþin doar istoriei îndeosebi în arhitectura popularã, dat fiind
literaturii sau filozofiei” 2. importanþa simbolismului în „gândirea arhaicã”
Dispariþia unui simbol nu-l îndepãrteazã ºi rolul sãu „fundamental în viaþa oricãrei
însã automat din limbajul figurativ utilizat în societãþi tradiþionale”9. În acest sens, putem
mod curent într-o anumitã perioadã istoricã, privi ornamentica tradiþionalã româneascã ca
deoarece „simbolurile se laicizeazã, dar ele „o cheie esenþialã în interpretarea ºi înþele-
nu dispar niciodatã”3. gerea nu numai a artei populare româneºti,
Mai mult, putem întâlni simboluri nere- ci ºi a întregii noastre culturi populare, ea
prezentative pentru un anumit grup sau oferind un bogat ºi sugestiv material capabil
societate ºi semnificative pentru un altul, dat sã decodifice mentalitaþi ºi concepþii ale
fiind faptul cã ele „nu existã decât în planul spiritului popular, ale cãror origini se pierd
subiectului dar pe baza planului obiectului”4. în vremi imemoriale ºi care au dãinuit pânã
Simbolul ca formã de cunoaºtere ºi comu- în zilele noastre sub forma unui adevãrat
nicare. Pentru Mircea Eliade, simbolul, ca alfabet de semne scrise”10.

2. Idem, XXXIII (vol. A a CHE).

3. Eliade, M. (1994), Imagini ºi simboluri, Bucureºti: Editura Humanitas, 31.
4. Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Dictionnaire des symboles, Paris.
5. Eliade, M., op. cit., 15.
6. Ibidem.
7. Ibidem.
8. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., XXXIII, (vol. A a CHE).
9. Eliade, M., op. cit., 11.
10. Stoica, G., Petrescu, P. (1997), Dicþionar de Artã Popularã, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 50.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 123

Dar nu numai ornamentica popularã apãrând casa, biserica de pornirile malefice”12.

ascunde semnificaþii profunde, ci chiar modul De asemenea, torsada ar putea simboliza
în care sunt vãzute anumite componente ale împletirea vieþii cu moartea sau, când este
locuinþei ºi gospodãriei þãrãneºti, ale satului aºezatã vertical, legãtura între spaþiul divin
sau aºezãrilor rurale. ºi cel uman, dobândind în acest caz o
Limbajul plastic al arhitecturii tradiþionale semnificaþie ascensionalã, asemenea scãrii.
româneºti cuprinde atât elemente geometrice
(în cea mai mare parte) – precum: cercul,
rombul, triunghiul, liniile drepte, frânte,
curbe – cât ºi motive vegetale, zoomorfe,
antropomorfe ºi cosmogonice stilizate. La
origine, unele dintre ele nu au fost simple
forme decorative, ci simboluri cu funcþie
magicã ºi religioasã, care astãzi nu mai sunt
înþelese ca atare, datoritã procesului de desa-
cralizare ºi desemantizare survenit în decursul
timpului.
Prezentãm în continuare motivele simbolice
cele mai frecvent intâlnite ºi dispunerea lor
în cadrul construcþiei.

Figura 1. Portiþã sculptatã, Berbeºti –

Motive geometrice Maramureº (Stoica G., Petrescu P., Dicþionar
de Artã Popularã, 319)
Cercul. O posibilã imagine a perfecþiunii,
dar ºi un simbol al protecþiei – sugerate prin
frontierele sale –, aceastã figurã geometricã
este foarte rãspânditã, fiind întâlnitã în toate
zonele etnografice. În Maramureº apare adesea
pe stâlpii porþilor (figura 1), dar îl gãsim ºi
la baza stâlpilor/colonetelor de foiºor (de
exemplu, în Vâlcea).
Torsada (sau frânghia). „Motiv orna-
mental în formã de funie rãsucitã sau de
spiralã, folosit frecvent în arhitecturã ºi în
artele decorative (mai ales în ceramicã ºi
textile)”11, torsada este întâlnitã ºi în voca-
bularul arhitecturii populare ºi culte – laicã
ºi religioas㠖 din România.
Dupã afirmaþia lui G. Bratiloveanu ºi
M. Spânu, „Ca ºi motivul solar, invocat Figura 2. Ancadrament de fereastrã
îndeosebi contra forþelor obscure, frânghia la biserica din Sârbi – Maramureº,
era destinatã aceloraºi practici simbolice, (Nistor, F., Maramureº, Þara lemnului)

11. Ibidem, 169.

12. Bratiloveanu, G., Spânu, M. (1985), Monumente de arhitecturã în lemn din Þinutul Sucevei,
Bucureºti: Editura Meridiane, 27.
124 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

În arhitectura laicã þãrãneascã, motivul apare elemente simbolice, precum: rozeta solarã,
pe ancadramentele unor uºi (Maramureº – pomul vieþii, ºarpele. ªi ancadramentele
ªieu, Rozavlea), ferestre (Maramureº-Sârbi – golurilor de la intrarea în naos sunt realizate
figura 2), pe stâlpii porþilor (figura 3) care uneori în acelaºi mod (Hunedoara – biserica
marcheazã intrarea în gospodãrie (Gorj, din Braznic). Motivul apare chiar ºi „la
Moldova, Bucovina, Maramureº), ºi chiar arcele de sprijin ale bolþilor ºi calotelor”14,
pe poartã (Gorj). Puternic reliefate pe stâlpii pe uºile din lemn (Vaslui) ori la pridvorul
porþilor, torsadele (de exemplu, Maramureº) bisericii, în poziþie orizontal㠖 la partea
au noduri sub formã de cruce sau cerc, chiar superioarã a balustradei (Maramureº) – sau
„ramuri” care se desprind din tulpina prin- vertical㠖 colonete (figura 4) cu fusul în
cipalã, iar „uneori se terminã cu capete de torsadã (Gorj, Argeº – Biserica din Cârceºti,
ºarpe sau balaur”13, îmbrãcând astfel diverse Þinutul Sucevei – Biserica din Bãneºti).
conotaþii simbolice de-a lungul traseului lor.

Figura 3. Torsadã ºi rozetã solarã

pe stâlpul unei porþi din Curtiºoara
(Muzeul Satului, Bucureºti)

Motivul funiei rãsucite este prezent mai

ales în registrul decorativ bisericesc. Astfel, Figura 4. Stâlp de pridvor la biserica
la bisericile de lemn, torsada apare ca un din Mãnãstioara (Bratiloveanu, G.,
brâu ce înconjoarã întreaga construcþie Spânu, M., Monumente de arhitecturã
(Maramureº, Vâlcea, Bihor, Argeº, Bacãu, în lemn din Þinutul Sucevei)
Þara Vrancei – biserica din Vetreºti-Herãstrãu),
pornind de la uºa de intrare ºi desfãºurându-se Steaua. În Biblie, Hristos este numit
pe orizontalã de-a lungul faþadelor clãdirii, „Luceafãrul strãlucitor de dimineaþ㔠(Apo-
întrerupt uneori doar în dreptul golurilor de calipsa 22, 16).
ferestre, ale cãror chenare pot fi împodobite Ciocârlanii acoperiºurilor din zona Gor-
cu acelaºi motiv decorativ (de exemplu, Argeº, jului prezintã, printre numeroase alte motive
Gorj, Valea Bistriþei), aºezat însã în poziþie ornamentale, ºi tãieturi în formã de stea. În
verticalã. La fel, ancadramentele uºilor de acelaºi spaþiu etnografic, decoraþii în formã
intrare – adesea tratate ca un adevãrat portal – de stea apar ºi la fruntarele acoperiºurilor.
prezintã una sau mai multe torsade, simple În Delta Dunãrii, scânduri traforate sub
sau compuse (de exemplu, Bihor, Hunedoara, formã de stea intrã în alcãtuirea frontoanelor
centrul Moldovei), în combinaþie cu alte caselor.

13. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit., 232.

14. Stoica, G. (1989), Arhitectura popularã româneascã, Bucureºti: Editura Meridiane, 104.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 125

Motive vegetale Dunãrii „apar adesea ºi motive vegetale –

plante stilizate sau flori ºi arbuºti în ghivece.
Creanga de brad, bradul, arbori, glastre cu În secolul al XX-lea porþiunile decorate au
flori sau ghivece, spicele de grâu sau secarã, început sã se coloreze în albastru sau roºu-cãrã-
frunzele, toate constituie variante pe aceeaºi miziu”16. În Delta Dunãrii „capetele acoperi-
tem㠖 arborele vieþii, simbol biblic al lui ºului sunt marcate de þepe înalte închipuind
Hristos ºi al nemuririi sau dupã cum afirmã deseori imaginea arborelui vieþii”17. La casa
Jean Danielou „Cristos este pomul vieþii, Olãnescu din Gãieºti (Argeº), pe arcadele
mântuiþii sunt fructele”15. Motivul pomului pridvorului, sunt realizate motive vegetale.
vieþii este preluat în diferite tipare în creaþia
artisticã a numeroase grupuri etnice (figura 5).

Figura 6. Motiv vegetal pe faþada casei din

Sârbova – Timiº (Muzeul Satului, Bucureºti)

Scânduri traforate cu motive vegetale intrã

Figura 5. Uºã pictatã cu motivul în alcãtuirea frontoanelor la cerdacele din
arborelui vieþii la casa din Jurilovca zona Neamþ, la foiºoarele unor locuinþe din
(Muzeul Satului, Bucureºti) zona etnograficã Buzãu sau sunt întâlnite la
balustradele unor prispe (de exemplu, zona
În plus, în tradiþia popularã româneascã, etnograficã Neamþ ºi Trotuº – mãnãstirea
spicele erau ºi simboluri ale bogãþiei, având Caºin). În plus, în zona Neamþ, scânduri
menirea de a asigura prosperitatea casei, iar traforate cu motive vegetale sunt utilizate ca
frunzele pot fi interpretate ca simboluri ale bolduri de acoperiº, la „florile” stâlpilor
nemuririi ºi învierii. (figura 7) sau la porþile de la intrarea în
Executat în relief din tencuialã, motivul gospodãrie (de exemplu, Luminiº, Cândeºti).
arborelui vieþii îl gãsim în Bãrãgan, Bihor, Ornamente traforate reprezentând flori ºi
în Lunca Timiºului (figura 6) ºi în zona ghirlande se utilizeazã ºi în Bucovina iar
etnograficã Fãget pe pereþii exteriori ai ciocârlanii acoperiºului unei porþi din Gorj
caselor sau numai pe fronton. În Câmpia sunt tãiaþi sub formã de brãduþ.

15. Danielou, J. (1998), Simbolurile creºtine primitive, Timiºoara: Editura Amarcord, 38.
16. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit.
17. Stoica, G., op. cit., 198.
126 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

Motive zoomorfe
Cocoºul. Animal solar, cocoºul îndeplinea
probabil o funcþie de protecþie, îndepãrtând
forþele malefice care ar fi acþionat asupra
gospodãriei. Utilizarea acestui motiv orna-
mental ar putea fi legatã de obiceiul sacrificãrii
Figura 7. Motive vegetale la „florile” unui cocoº la construcþia casei, prin zidirea
stâlpilor – Vânãtori (Florescu, E., capului sãu la temelia clãdirii, pentru asi-
Arhitectura popularã din zona Neamþ, 169) gurarea durabilitãþii acesteia. Îl întâlnim în
Maramureº pe o poartã de ºurã, în zona
Motiv întâlnit des ºi în Maramureº, pe Neamþ (figura 9) ºi pe Valea Bistriþei, la
porþi ºi pe stâlpii porþilor, „pomul vieþii Secu – cocoº de bold decupat din tablã.
apare în zone distincte în diferitele subzone
ale Maramureºului, în tiparul traco-dacic ºi
iranian – Cosãu, Mara ºi Iza inferioarã; în
tiparul elenistic pe Iza Mijlocie”18. În þinutul
Sucevei (figura 8), „pomul vieþii ornamen-
teazã atât pereþii caselor, stâlpii porþilor,
piese de mobilier, cât ºi ancadramentele
uºilor principale ale unor biserici de lemn”19.
De asemenea, motive vegetale stilizate apar
în Þara Vrancei, Buzãu (de exemplu, la stâlpii
de poartã ai unei gospodãrii din Chiojdu
Mic), iar în Oltenia pomul vieþii este cioplit
în dulapii locuinþelor semiîngropate.
Figura 9. Cocoº de bold (Florescu, E.,
Arhitectura popularã din zona Neamþ, 177)

Elementul este prezent nu numai în orna-

mentica popularã, ci ºi în poveºtile româneºti,
unde cocoºul „are rolul paznicului de pe
culmea casei sau de dupã uºã. Când vin
diavolii (sau animalele pãdurii), cocoºul îi
loveºte cu aripile peste cap”20.

ªarpele. Este posibil ca acest simbol sã-ºi

fi avut originea în credinþa popularã conform
cãreia orice casã are un spirit protector
denumit „ºarpele casei”. De altfel, se spunea
Figura 8. Vrej stilizat pe ancadramentul uºii de cã nu este bine sã ucizi un ºarpe în apro-
intrare al bisericii din Forãºti (Bratiloveanu, G., pierea locuinþei pentru a nu-þi atrage mânia
Spânu, M., Monumente de arhitecturã în spiritelor. Ca simbol, ºarpele apare frecvent
lemn din Þinutul Sucevei, p. 69) în Biblie, fiind menþionat atât în prima carte

18. Stoica, G., op. cit., 85.

19. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.
20. Bârlea, O. (1976), Micã enciclopedie a poveºtilor româneºti, Bucureºti: Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, 140.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 127

a ei – Geneza – cât ºi în ultima carte – ªarpele, împreunã cu soarele, se aflã ºi

Apocalipsa. Deºi, în general, în context azi pe porþile scheienilor (în Braºov): „De
biblic, el are o conotaþie negativã (ºarpele îndatã ce pãrãsea Cetatea Braºovului, …cãlã-
este acela care a ispitit-o pe Eva, deter- torul avea surpriza ca trecând pe sub Poarta
minând-o sã guste din pomul cunoºtinþei Ecaterinei sã i se înfãþiºeze un peisaj cu totul
binelui ºi rãului, aducând astfel blestemul opus: strãzi înguste, în pantã, erau strãjuite
asupra pãmântului), fiind asociat diavolului de cãsuþe pitoreºti, din bârne, cu porþi din
(figura 10), în cartea Numeri (cap 21), întâl- lemn, din care se ivea nelipsitul ciocan de
nim „ºarpele de aramã”, ca prototip al lui poartã, în formã de ºarpe, îndeplinind funcþia
Hristos care oferã viaþa veºnicã tuturor celor de «sonerie», dar ºi de apãrãtor de rele al
ce cred în El. De asemenea, el poate întru- stãpânilor casei”22. ªerpi tãiaþi adânc în scân-
chipa înþelepciunea ºi prudenþa. durile groase pot fi observaþi în interiorul
locuinþelor semiîngropate din Oltenia. La
casele din Lunca Timiºului s-au realizat în
relief din tencuialã dragoni sau balauri.
Calul. Animal apropiat omului, calul avea
o funcþie apotropaicã, veghind asupra casei.
Astfel se explicã amplasarea de o parte ºi de
alta a intrãrii în bordeiele din Oltenia a douã
capete de cal (figura 11).

Figura 10. Eva ºi ºarpele – motiv cioplit

pe o poartã maramureºeanã
(Muzeul Satului, Bucureºti)
Figura 11. Cap de cal la intrarea
Utilizat ca ornament, ºarpele este întâlnit
în bordeiul din Drãghiceni – Oltenia
frecvent pe stâlpii caselor din zona Gorjului (Muzeul Satului, Bucureºti)
sau la ciocârlanii învelitorilor de ºiþã. În
aceeaºi zonã etnograficã motivul apare figurat În arhitectura locuinþelor, acest motiv
pe cheia de boltã a unui arc dublu la biserica ornamental reprezentat mai ales sub forma a
din Arhouþi – Bãleºti ºi pe ancadramentele douã capete de cal, dispuse în oglindã unul
golurilor, dupã cum noteazã ºi Ioana Cristache faþã de celãlalt, apare în partea superioarã a
Panait: „Pe ancadramente unduieºte imaginea porþilor, tãiat în scândurile groase (de exemplu,
ºarpelui, cu sensurile acum pline de tainã, în Ag㺠– zona etnograficã Trotuº) sau –
pentru care strãmoºii geto-daci îl aleseserã puternic stilizat – sub forma unor console
pentru obiectele de podoabã. Apare în decorul dispuse de o parte ºi de alta a stâlpului porþii
tâmplelor, al arcelor boltirii, ºi chiar al (zona etnograficã Neamþ), precum ºi la
cuierului de cuºme din bisericã”21. „florile” stâlpilor de cerdac (Neamþ, Þinutul

21. Cristache-Panait, I. (2001), Arhitectura de lemn din judeþul Gorj, Bucureºti: Editura
ARC, 19.
22. Cãlin C., Olteanu, F. (1980), Almanahul Luceafãrul, 159.
128 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

Sucevei). De asemenea, fruntarele prispelor Ca motiv ornamental, pãsãrile sunt întâlnite

(în zona etnograficã Gorj ºi în þinutul Sucevei) la ciocârlanii învelitorilor de ºindrilã din
erau cioplite la capete sub formã de cap de Oltenia, dar ºi la boldurile din tabl㠖 sub
cal. În þinutul Sucevei, unele dintre consolele formã de pãsãri cu flori în cioc – de la casele
ce susþineau streaºina largã care proteja noi din zona etnograficã Trotuº ºi la boldurile
prispa aveau terminaþia cioplitã în acelaºi de acoperiº din zona Neamþ. Scânduri traforate
motiv. În zona etnograficã Trotuº, întâlnim în forme avimorfe pot fi observate pe Valea
scânduri traforate sub formã de potcoavã la Bistriþei la paziile acoperiºurilor, precum ºi
balustrada târnaþului. Motivul poate fi obser- în Judeþul Neamþ (figura 12 ºi figura 13)
vat ºi la acoperiºul caselor: bold sub forma unde la „frontoanele acoperiºurilor în douã
unui cãlãreþ decupat în lemn (pe Valea ape de la grajduri ºi la portiþele fânãriilor
Bistriþei) sau ciocârlani având ca model capul s-au traforat cu o deosebitã frecvenþ㠖 pãsã-
de cal (Gorj). rile în zborul lor graþios”27.
Acest simbol pare sã aibã rãdãcini
adânci, care merg pânã la cultura dacicã.
Astfel, Ioana Cristache Panait menþioneazã:
„Reamintim folosirea motivului cap de cal
în confecþionarea podoabelor dacice… Îl
regãsim, astfel, în decorul consolelor (de la
îmbinarea pereþilor, dar ºi a celor pe care Figura 12. Decoruri traforate la portiþe –
reazemã arcul bolþii naosului), în cel al Vânãtori (Florescu, E., Arhitectura
fruntarelor prispei, al temeliei, dar ºi în cel popularã din zona Neamþ, p 186)
al obiectelor cultice (sfeºnice)”23.
Dar calul, ca ºi alte simboluri, are o
bipolaritate: este, în acelaºi timp, purtãtor
al vieþii ºi al morþii (Apocalipsa, 21). Poate
cã tocmai dintr-o astfel de raþiune este
utilizat în vocabularul decorativ al bisericilor
de lemn. Aici, în arhitectura religioasã,
motivul este întâlnit la tãlpile masive pe care Figura 13. Pãsãri traforate la grajdurile
se sprijinã construcþia, la consolele care din Grumãzeºti (Florescu, E., Arhitectura
susþin arcele bolþilor ºi mai ales la îmbinãrile popularã din zona Neamþ, p 159)
de colþ ale bisericii (zona Gorj). Calul este
inclus frecvent ºi în basmele româneºti unde, În zona etnograficã Fãget, pe frontoanele
ca tovaraº al eroului pozitiv, este „un sfã- caselor s-au realizat pãsãri în relief de ten-
tuitor preþios care îi oferã stãpânului soluþia cuialã.
cea mai nimeritã pentru a ieºi din impas”24. Pasãrea (porumbelul) ar putea fi ºi un
Pãsãrile. „Pasãrea se opune ºarpelui aºa simbol al sufletului, aºa cum apare în cre-
cum simbolul lumii celeste se opune celui al dinþele populare legate de moarte – un mijloc
lumii terestre”25. De asemenea, zborul lor de încorporare a sufletului, pentru ca acesta
„le predispune, bineînþeles, sã serveascã de sã-ºi poatã lua zborul cãtre cer. De aici, ampla-
simbol relaþiei între cer ºi pãmânt”26. sarea unui porumbel din lemn la stâlpii funerari

23. Cristache-Panait, I., op. cit., 19.

24. Bârlea, O., op. cit., 140.
25. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 307 (vol. H a PIE).
26. Ibidem, 307.
27. Florescu, E. (1983), Arhitectura popularã din zona Neamþ, Complexul muzeal judeþean
Neamþ, 159.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 129

de la mormintele din sudul Transilvaniei ca

ºi din þinuturile slave de dincolo de Dunãre.

Motive antropomorfe
Siluete umane singulare sau în grup. Sunt
simboluri ale omului care vegheazã asupra
gospodãriei sale. Astfel, în Vaslui, Dolj ºi
în satele de aromâni din Dobrogea, stâlpii Figura 15. Motiv antropomorf pe o troiþã
porþilor sunt ciopliþi uneori sub formã de maramureºanã (Muzeul Satului, Bucureºti)
siluetã umanã sau cap de om (mascã) – stâlpi
antropomorfi. Dupã cum menþioneazã Georgeta Mâna poate fi perceputã ca o barierã în
Stoica, „motivele antropomorfe sunt mai calea forþelor malefice.
rare ºi apar sub formã de mascã, cum este „Mâna exprimã ideile de activitate, în
cazul în decoraþia bordeielor din Oltenia, de acelaºi timp pe cele de putere ºi dominaþie”29.
figuri sugerate sau de elemente bine definite, Apare ca motiv ornamental în Maramureº
ca în cazul stâlpilor de poartã din zona Doljului (figura 16), dar ºi în Oltenia, la locuinþele
sau a Tutovei”28. Figuri antropomorfe sunt semiîngropate – mâna cu 5 sau 6 degete,
întâlnite adesea pe stâlpii porþilor Maramure- motiv cioplit „adânc în scândurile groase
ºene. La gospodãria din Berbeºti (Maramureº), care încadreazã intrarea în gârlici”30.
ele apar pe elementele constitutive ale porþilor,
pe uºi ºi ferestre. Scânduri traforate sub
formã de siluetã umanã intrã în componenþa
balustradelor prispelor din Oltenia, dar pot
fi regãsite ºi în nordul Moldovei (figura 14).

Figura 16. Motiv ornamental pe o poartã

din com. Strâmtura (Nistor, F., Maramureº,
Þara lemnului)

Figura 14. Balustrada prispei la o casã din

Piatra ªoimului (Nordul Moldovei) (Muzeul Motive cosmogonice
Satului, Bucureºti)
Soarele. Fiind considerat un simbol cu funcþie
Dar cele mai multe motive antropomorfe purificatoare, soarele avea menirea de a
apar pe feþele troiþelor din lemn, unde sunt curãþa spaþiul de orice influenþã maleficã.
realizate în tehnica cioplirii (figura 15). Ca ºi alte simboluri cu rol de protecþie,

28. Stoica, G., op. cit., 143.

29. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 166 (vol. H a PIE).
30. Stoica, G., op. cit., 34.
130 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

acesta apare frecvent la porþi, ºi nu întâm-

plãtor: poarta, fiind consideratã un prag
între lumea exterioarã (de unde, conform
credinþelor, puteau veni toate relele) ºi cea
interioarã, trebuia pãzitã.
În legendele româneºti, „soarele lumi-
neazã ºi încãlzeºte pãmântul ºi pentru cã nu
are nici un pic de rãutate, încãlzeºte deopo-
trivã orice vietate” 31. Pierre Canavaggio
menþioneazã c㠄puterea sa este beneficã
pentru toþi cei ce sunt plasaþi sub semnul lui”32. Figura 19. Stâlp ºi fruntar – Gorj, secolul
Pentru Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant, al XIX-lea (Stoica, G., Arhitectura popularã
„dacã nu este un zeu el însuºi, soarele repre- româneascã, 146)
zintã la multe popoare o manifestare a divi-
nitãþii”33. În cultura creºtinã, soarele este un Motivul solar este foarte rãspândit, fiind
simbol al lui Hristos (Apocalipsa 1,16), al prezent în majoritatea zonelor etnografice
lui Dumnezeu (Psalmi 84,11). „atât datoritã semnificaþiei sale ºi asemuirii
Chiar cercul „este adesea o emblemã a motivului cu semnul perfecþiunii, cercul,
soarelui”34. cât ºi multiplelor posibilitãþi ale acestuia de
a crea, geometrizat, elemente decorative”35.
În arhitectura laicã, îl gãsim pe porþi (figu-
ra 17, figura 18) ºi pe stâlpii porþilor (Gorj,
Maramureº, Neamþ, Bucovina, þinutul Sucevei,
Bacãu, Hunedoara, zona etnograficã Trotuº,
Cluj), pe contravântuirile stâlpilor de poartã
(Gorj), pe stâlpii sau colonetele (figura 19)
de pridvor sau cerdac (Gorj, Neamþ, Buco-
vina), pe grinzile caselor (þinutul Sucevei,
Hunedoara), pe ancadramentele uºilor (Mara-
Figura 17. Motiv solar pe poarta ºurii
gospodãriei din Berbeºti – Maramureº
mureº) sau cioplit „adânc în scândurile
(Muzeul Satului, Bucureºti) groase care încadreazã intrarea în gârlici”36,
la locuinþele semiîngropate din Oltenia.
Motivul solar este realizat în relief de tencuialã
pe pereþii locuinþelor din Valea Timiºului
(figura 20), din zona Lãpuºului ºi din zona
etnograficã Fãget. De asemenea, îl gãsim ºi
pe frontonul unei case din Borlova.

Figura 18. Rozete solare cioplite

în scândurile unei porþi maramureºene
(Muzeul Satului, Bucureºti)

31. Bârlea, O., op. cit.

32. Canavaggio, P. (1993), Dictionnaire des superstitions et des croyances, Paris: Ed. Dervy.
33. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 3, 214 (vol. PIE a Z).
34. Cirlot, J.E. (1988), A dictionary of symbols, London and New York: Routledge.
35. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.
36. Stoica, G., op. cit., 34.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 131

biserica din Rãpciuni-Neamþ, biserica din

Broºteni – þinutul Sucevei) sau pe consolele
de la naºterea bolþilor (biserica din Broºteni –
þinutul Sucevei). Rozeta este un motiv preferat
ºi în Þara Vrancei.

Figura 20. Detaliu de rozetã solarã pe faþada

unei case din Sârbova – Herculane (Muzeul
Satului, Bucureºti)

Scânduri traforate sub formã de rozetã

sunt utilizate uneori la alcãtuirea „florilor”
stâlpilor de cerdac (figura 21) sau a frontoa- Figura 22. Rozete solare pe ancadramentul
nelor cerdacelor unor case din zona Neamþ. ferestrei bisericii din Rãchitoasa – Bacãu
(Stoica, G., Petrescu, P., Dicþionar
de Artã Popularã, 82)

Figura 21. „Florile” stâlpilor – Cândeºti

(Florescu, E., Arhitectura popularã
din zona Neamþ, 170) Figura 23. Rozete pe ancadramentul uºii
bisericii din Rãpciuni (Muzeul Satului,
Simbolul solar apare ºi în arhitectura pietrei, Bucureºti)
fiind întâlnit frecvent „pe aproape toþi stâlpii
de porþi ºi de case de la Grozeºti-Trotuº sau Forme stilizate ale soarelui (cerc, rozetã)
Scheia (Vaslui) ºi Tansa (Iaºi), precum ºi pe apar ºi pe troiþe. În opinia lui Andrei Pãnoiu,
marii colaci de fântânㅔ37 sau pe unele troiþele sunt „ornamentate cu motive strã-
cruci cioplite în piatrã. vechi… ce ne trimit mai ales la cultul solar
La bisericile din lemn, motivul apare pe sau la cultul uranic celest” 38.
ancadramentele (figura 22, figura 23) uºilor G. Bratiloveanu ºi M. Spânu vorbesc de
ºi ferestrelor (centrul ºi nordul Moldovei, reprezentãri solare antropomorfizate ºi cele
Bucovina, Hunedoara, Gorj), pe uºi (biserica puternic stilizate. Pentru ei, „rozetele sunt
din Sãlaj, þinutul Sucevei, Gorj), pe terminaþiile geometrizãri ale motivului solar cu un numãr
în consolã ale bârnelor superioare (de exemplu, distinct de braþe, înscrise într-un cerc cu rol

37. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit., 378.

38. Pãnoiu, A. (1996). Arhitectura tradiþionalã gorjeanã, Târgu-Jiu: Editura Centrului Judeþean
al Creaþiei Gorj, XLIII.
132 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

de chenar (coroanã solarã), crestat, simbo-

lizând întotdeauna razele solare. Rozeta cu
cinci braþe este mai puþin întâlnitã, cea mai
frecventã fiind cea cu ºase braþe… Se întâlnesc,
însã, rozete cu ºapte, opt, nouã ºi chiar
optsprezece braþe. Atunci când numãrul
de braþe se multiplicã ºi capãtã o curburã
dinamicã, se formeazã moriºca… Aceasta
este ºi ea întregitã de un chenar circular de
raze (coroana solarã)”39. În Bucovina (figura
24), rozeta obiºnuitã este cea „cu patru ºi
ºase frunze înscrisã în cerc… Întotdeauna Figura 25. Motivul soarelui ºi al lunii pe o
motivul a înclinat mai mult spre rozeta cres- poartã de ºurã de la gospodãria din Berbeºti –
tatã decât spre moriºcã, aceasta din urmã Maramureº (Muzeul Satului, Bucureºti)
fiind întâlnitã numai la unele biserici vechi
(Moldoviþa, Horodnic) ºi în casele orãºeneºti La gospodãria din Berbeºti (Maramureº),
din Suceava”40. soarele ºi luna apar pe elementele consti-
tutive ale porþilor (figura 25), pe uºi ºi
ferestre, la fel, le gãsim pe ancadramentul
uºii de intrare în biserica din Forãºti (þinutul
Sucevei) sau pe o troiþã din Maramureº
(figura 26).

Figura 24. Rozetã solar㠖 Biserica din Bilca

(Bratiloveanu, G., Spânu, M., Monumente
de arhitecturã în lemn din Þinutul Sucevei)

Luna, ca simbol feminin, asigurã ferti-

litatea casei. Ea dirijeazã ºi ciclurile vieþii,
evoluând de la lunã nouã la lunã plinã.
Uneori luna apare împreunã cu soarele,
chiar în ipostaze antropomorfizate (femeie
ºi bãrbat). În basmele româneºti, „cel mai
adesea luna este socotitã femeie. Ea a fost
peþitã de fratele ei, soarele. Dumnezeu a
împiedicat incestul, îndepãrtându-i sã nu se
întâlneascã”41. Totodatã, unele poveºti populare Figura 26. Motivul soarelui ºi al lunii
prezintã soarele ºi luna ca fiind „ochii lui pe o troiþã din Berbeºti (Nistor, F.,
Dumnezeu care lumineazã pãmântul”42. Maramureº, Þara lemnului)

39. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.

40. Cojocaru, N. (1983), Casa veche de lemn din Bucovina, Bucureºti: Editura Meridiane, 92.
41. Bârlea, O., op. cit., 232.
42. Ibidem.
 Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134 133

Motive creºtine la biserici, pe ancadramente, pe consolele

arcelor ºi pe undrele, apare crucea de Malta.
Ochiul. Interpretat ca ochiul lui Dumnezeu, În þinutul Sucevei, crucea este un element
simbolizeazã ocrotirea divinã ºi omniprezenþa des întâlnit pe chenarele uºilor de intrare sau
Sa. De asemenea, poate fi interpretat ºi ca a golurilor de trecere din pronaos în naos.
organ al percepþiei umane, ochiul omului În repertoriul decorativ din Þara Vrancei
care vegheazã sã nu pãtrundã în locuinþã (figura 27), printre ornamentele preferate se
spiritele malefice. numarã ºi crucea „de veche tradiþie în arta
Acest motiv este întâlnit încrustat în lemn, popularã a zonei”44.
pe fruntarele gârliciului locuinþelor semiîn-
gropate din Oltenia. În încheiere putem desprinde câteva con-
Crucea. Principalul simbol al creºti- cluzii:
nismului, crucea aminteºte de moartea ºi • Indiferent de zona etnograficã, motivele
învierea lui Hristos care „a nimicit moartea simbol erau amplasate doar pe anumite
ºi a adus la luminã viaþa ºi nemurirea, prin elemente preferenþiale. Astfel, le întâlnim
Evanghelie” (2 Timotei 1,10) ºi „pentru ca pe stâlpii porþilor ºi fântânilor, pe porþi
prin moarte sã-l surpe pe cel ce are stãpânia sau uºi, pe ancadramentele uºilor ºi feres-
morþii, adicã pa diavolul” (Evrei 2,14). trelor, pe undrele, la colonetele pridvoarelor
Crucifixul este unul din motivele orna- sau cerdacelor, la „florile” stâlpilor ºi
mentale cele mai comune în Bucovina, fiind balustradele pridvoarelor, pe unele grinzi
întâlnit la capitelurile stâlpilor de cerdac din mai importante ale caselor, la frontoanele
zona Humorului ºi în satele din podiºul acoperiºurilor în douã ape sau pe coama
Sucevei. Cruci ºi rozete apar ºi pe grinzile acestora. De asemenea, crucile ºi troiþele
meºter din jud. Hunedoara ºi pe ancadra- sunt ornamentate cu diferite motive sim-
mentele uºilor unor case din Maramureº. bolice.
• Cele mai rãspândite motive simbolice sunt
reprezentãrile stilizate ale soarelui urmate
de funie ºi de motivele vegetale (acestea
din urmã au luat amploare mai ales înce-
pând cu sfârºitul secolului al XIX-lea ºi
începutul secolului XX, odatã cu dezvol-
tarea tehnicii traforajului).
• Utilizarea motivelor simbolice în arhi-
tectura tradiþionalã româneascã conferã
acesteia nu numai o notã aparte de ori-
ginalitate, ci ºi un substrat spiritual care
„vorbeºte” noilor generaþii, peste veacuri,
despre credinþele populare ale vremii,
Figura 27. Capitelul unui stâlp de prispã ajutând astfel la descifrarea înþelesului lor.
la o casã din Nereju Mic
(Muzeul Satului, Bucureºti)
Bibliografie
Descriind ornamentica din judetul Gorj,
Ioana Cristache Panait menþioneazã: „În Bârlea, O. (1976), Micã enciclopedie a poveºtilor
sculptura, neîntrecutã, a prispelor dominã româneºti. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi
motivul mãrului ºi al crucii”43. Tot în Gorj, Enciclopedicã.

43. Cristache-Panait, I., op. cit., 20.

44. Cherciu, I. (2004), Arta popularã din Þara Vrancei, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 67.
 134 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

Bratiloveanu, G., Spânu, M. (1985), Monu- Ichim, D. (1983), Zona etnograficã Trotuº.
mente de arhitecturã în lemn din Þinutul Bucureºti: Editura Sport-Turism.
Sucevei. Bucureºti: Editura Meridiane. Nistor, F. (1983), Maramureº, Þara lemnului.
Cherciu, I. (2004), Arta Popularã din Þara Bucureºti: Editura Sport-Turism.
Vrancei, Bucureºti: Editura Enciclopedicã. Pãnoiu, A. (1996), Arhitectura tradiþionalã
Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Diction- gorjeanã. Târgu Jiu: Editura Centrului
naire des symboles, Paris: Edit. Seghers et Judeþean al Creaþiei Gorj.
Ed Jupiter (trad. rom. Dicþionar de sim- Petrescu, P. (1976), Creaþia plasticã þãrã-
boluri, Iaºi: Polirom, 2009). neascã. Bucureºti: Editura Meridiane.
Cojocaru, N. (1983), Casa veche de lemn din Petrescu, P., Stahl, P.H., Pavel, E., Secoºan, E.,
Bucovina. Bucureºti: Editura Meridiane. Vulcãnescu, R., Florescu, F.B. (1969), Arta
Cristache-Panait, I. (2001), Arhitectura de lemn popularã de pe Valea Bistriþei. Bucureºti:
din judeþul Gorj. Bucureºti: Editura Arc. Editura Academiei.
Cristache-Panait, I. (2000), Arhitectura de lemn Stoica, G. (1989), Arhitectura popularã româ-
din judeþul Hunedoara. Bucureºti: Editura Arc. neascã. Bucureºti: Editura Meridiane.
Datini, 5-6/1994. Stoica, G., Ilie, R. (1990), Zona etnograficã
Dãncuº, M, (1986), Zona etnograficã Maramureº. Câmpia Boianului. Bucureºti: Editura Sport-
Bucureºti: Editura Sport-Turism. -Turism.
Eliade, M. (1994), Imagini ºi simboluri. Bucureºti: Stoica, G., Petrescu, P. (1997), Dicþionar de
Editura Humanitas. Artã Popularã. Bucureºti: Editura Enciclo-
Enache, S., Pleºa, T. (1982), Zona etnograficã pedicã.
Dolj. Bucureºti: Editura Sport-Turism.
Florescu, E. (1983), Arhitectura popularã din zona
Neamþ, Complexul muzeal judeþean Neamþ. Primit la redacþie: iunie, 2009

View publication stats