ALGEBRA LINIARA.

GEOMETRIE ANALITICA SI
DIFERENTIALA
Lector univ. dr. Cristina Flaut
SPATII VECTORIALE
Fie (R , +, ) un corp, 1 ,= 0, si (M, +) grup abelian. Spunem ca M este
Rspatiu vectorial daca este denit a o operat ie algebrica extern a pe M,
notat a tot multiplicativ:
: RM M, (, x) = x, astfel ncat s a endeplinite urm atoarele
condit ii:
i)( + )v = v + v, , R , v M;
ii)( )v = (v), , R , v M;
iii) (v
1
+ v
2
) = v
1
+ v
2
, R , v
1
, v
2
M;
iv)1 v = v, v V.
Elementele din M se numesc vectori iar elementele din R se numesc
scalari.
EXEMPLE.
1) Fie R
2
= (a, b)[a, b R. Lu and K = R si V = R
2
, atunci R
2
este un
spat iu vectorial peste R n raport cu operat iile:
,,+ (a
1
, b
1
) + (a
2
, b
2
) = (a
1
+ a
2
, b
1
+ b
2
) - adunarea vectorilor;
,, (a, b) = (a, b) , R - nmult irea cu scalari.
2) Fie R
n
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [x
i
R, i = 1, n. Lu and K = R si V = R
n
,
R
n
devine R- spat iu vectorial n raport cu operat iile:
1
,,+ (x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = (x
1
+ y
1
, x
2
+ y
2
, ..., x
n
+ y
n
) ,
,, (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) , R.
3) Fie K un corp comutativ, m, n N

si
/
mn
(K) =
_
(a
ij
)
j=1,n
,
i=1,m
/a
ij
K
_
mult imea matricelor de tip mn peste K.
Denim adunarea matricelor:
,,+ : /
mn
(K) /
mn
(K) /
mn
(K)
_
(a
ij
)
j=1,n
,
i=1,m
, (b
ij
)
j=1,n
,
i=1,m
_
(a
ij
+ b
ij
)
j=1,n
,
i=1,m
si nmult irea cu scalari:
,, : K /
mn
(K) /
mn
(K)
_
, (a
ij
)
j=1,n
, i = 1, m
_
(a
ij
)
j=1,n,i=1,m.
Atunci /
mn
(K) devine spat iu vectorial peste corpul K, numit K-spat iul
vectorial al matricelor de tip mn peste K.

In particular avem:
K
n
= /
1n
(K) =
_
(a
j
)
j=1,n
[a
j
K, j = 1, n
_
care se numeste K - spat iul vectorial standard de ordin n ce are drept elemente
matrice linii.
K
m
= /
m1
(K) =

a
11
a
21
...
a
m1

[a
i
K, i = 1, n

care se numeste K spat iul vectorial standard de ordin m ce are drept elemente
matrice coloana.
OBSERVATIE.
Daca M este un Rspatiu vectorial , atunci:
i) Pentru orice element x M, avem 0x = 0.
ii) Pentru orice scalar R, avem 0 = 0.
iii) Pentru orice element x M,avem (1)x = x.
iv) Pentru orice scalar R si orice element x M, avem ()x =
(x) = x.
2
v) Pentru orice scalar R si orice vector x M avem ca x = 0 dac a
si numai dac a = 0 sau x = 0.
Fie M un Rspatiu vectorial si M

M o submult ime nevida a sa.

Denit ie. M

se numeste subspatiu vectorial al lui M , notat M

M,daca sunt ndeplinite condit iile:
i)x, y M

x y M

,
ii) R, x M

x M

.
Denit ie. Fie M un Rspatiu vectorial si S = x
1
, x
2
, ..., x
n
un sistem
de elemente din M.
i) Spunem ca S este un sistem liniar independent daca din orice relat ie de
forma a
1
x
1
+a
2
x
2
+...+a
n
x
n
= 0 rezult a a
i
= 0, i 1, 2, ..., n. Suma a
1
x
1
+
a
2
x
2
+... +a
n
x
n
se numeste combinat ie liniara a elementelor x
1
, x
2
, ..., x
n
cu
coecient i din corpul R.
ii ) Dac a exist a a
1
, a
2
, ..., a
n
R nu toate nule astfel ncat a
1
x
1
+ a
2
x
2
+
... + a
n
x
n
= 0 spunem c a sistemul S este liniar dependent.
iii ) Sistemul S formeaza un sistem de generatori daca pentru orice x
M, exista scalarii a
1
, a
2
, ..., a
n
R astfel incat x = a
1
x
1
+ a
2
x
2
+ ... + a
n
x
n
.
Denit ie. Fie M un Rspatiu vectorial si B M, o submult ime nevida
a sa, astfel ncat s a e ndeplinite condit iile:
i ) B este un sistem de generatori pentru M;
ii ) B este sistem liniar independent.
Spunem, atunci, ca B este o baz a pentru R spatiul vectorial M.
Fie V un spat iu vectorial peste un corp comutativ K, dim
K
V = n si
e B = e
1
, e
2
, .., e
n
o baz a n V. Atunci orice vector v V admite o expri-
mare unica de forma v =
n

i=1
x
i
e
i
(numit a descompunerea lui v dup a vectorii
bazei). Elementele x
i
g asite mai sus se numesc coordonatele vectorului v n
raport cu baza B, iar biject ia f : V K
n
, denit a prin f(v) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
se numeste sistem de coordonate. Datorit a acestei biject ii identicam uneori
un vector cu sistemul de coordonate corespunzator ntr-o baza dat a.
Fie V un K spat iu vectorial de dimensiune n si baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
n V.
3
Dac a f
1
, f
2
, ..., f
q
V, atunci
f
1
=
n

i=1
a
i
1
e
i
, f
2
=
n

i=1
a
i
2
e
i
, ..., f
q
=
n

i=1
a
iq
e
i
.
Acestor relat ii li se ataseaza matricea:
A =

a
11
a
12
... a
1q
a
21
a
22
... a
2q

a
n1
a
n2
... a
nq

numit a matricea de trecere de la sistemul de vectori e

1
, e
2
, ..., e
n
la sistemul
de vectori f
1
, f
2
, ..., f
q
.
Fie V un spat iu vectorial peste corpul comutativ K, dim
K
V = n, iar
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
si B = e

1
, e

2
, ..., e

n
doua baze n V.

In continuare vom vedea cum se modic a coordonatele n baza B ale unui

vector x V atunci c and aceasta se schimb a cu baza B

.
Not am cu C = (c
ij
)
i,j=1,n
matricea patratica ale c arei coloane sunt coor-
donatele vectorilor bazei B

n raport cu baza B (adica matricea de trecere

de la baza B la baza B

).
Vom nota cu x
i
, respectiv x

i
, i = 1, n coordonatele vectorului x V n
raport cu baza B, respectiv B

. Deci avem:
x =
n

i=1
x
i
e
i
si x =
n

j=1
x

j
e

j
cu e

j
=
n

k=1
c
kj
e
k
.
Rezult a atunci c a
x =
n

j=1
x

j
e

j
=
n

j=1
x

j
_
n

k=1
c
kj
e
k
_
=
n

k=1
_
n

j=1
c
kj
x

j
_
e
k
.
Deci avem x
k
=
n

j=1
c
kj
x

j
cu k = 1, n.
Aceste relat ii caracterizeaza transformarea coordonatelor la o schimbare
a bazei. Matriceal putem scrie
X = CX

, unde X =

x
1
x
2
.
.
.
x
n

, X

1
x

2
.
.
.
x

.
4
EXERCITII REZOLVATE
Exercit iul 1.
i) S a se arate c a vectorii:
v
1
= (1, 5, 2) , v
2
= (1, 1, 0) , v
3
= (2, 1, 5) formeaz a o baz a n R
3
.
ii) S a se determine coordonatele vectorului v = (3, 6, 1) n raport cu
aceast a baz a.
Solut ie:
i) Veric am liniar independent a vectorilor v
1
, v
2
, v
3
. Form am combinat ia
liniar a v
1
+v
2
+v
3
= 0. Aceasta relat ie este echivalenta cu sistemul liniar
si omogen:

+ 2 = 0
5 + + = 0
2 + 5 = 0
Deoarece sistemul are determinantul 24, deci nenul, vectorii v
1
, v
2
, v
3
sunt
liniar independent i.
Arat am c a formeaz a si sistem de generatori( cu toate c a nu mai este nece-
sar, deoarece sunt liniar independent i si numarul lor, ind egal cu dimensi-
unea spat iului, este maxim, deci formeaza o baz a). Consideram v = (a, b, c)
un vector arbitrar din R
3
si demonstram c a exist a scalarii x, y, z R astfel
ncat v = xv
1
+ yv
2
+ zv
3
. Aceasta relat ie este echivalenta cu sistemul:

x y + 2z = a
5x + y + z = b
2x + 5z = c
care admite solut ie, ind de tip Cramer. Obt inem ca sistemul v
1
, v
2
, v
3

formeaza o baz a n R
3
.
ii) Dac a , si sunt coordonatele vectorului v n baza de mai sus, atunci
sunt solut ii ale sistemului:

+ 2 = 3
5 + + = 6
2 + 5 = 1
Rezolv andu-l, obt inem = 2, = 3, = 1.
Exercit iul 2. Fie V = R
3
, B = e
1
, e
2
, e
3
si B

= f
1
, f
2
, f
3
doua
baze n R
3
cu

e
1
= (1, 2, 3)
e
2
= (1, 0, 1)
e
3
= (1, 1, 1)
,

f
1
= (1, 1, 2)
f
2
= (1, 1, 0)
f
3
= (2, 0, 1)
si v = (1, 1, 4) V.
5
S a se scrie matricea C de trecere de la baza B la baza B

si sa se de-
termine formula schimb arii de coordonate pentru vectorul v la schimbarea
bazei.
Solut ie. Determin am mai nt ai coordonatele vectorului v n bazele B si
B

.
v = a
1
e
1
+ a
2
e
2
+ a
3
e
3

a
1
+ a
2
+ a
3
= 1
2a
1
+ a
3
= 1
3a
1
+ a
2
+ a
3
= 4
, rezulta

a
1
=
3
2
a
2
=
7
2
a
3
= 4
Deci v =
3
2
e
1
+
7
2
e
2
4e
3
.
v = b
1
f
1
+ b
2
f
2
+ b
3
f
3
.

b
1
+ b
2
+ 2b
3
= 1
b
1
+ b
2
= 1
2b
1
+ b
3
= 4
Rezult a c a

b
1
= 3
b
2
= 2
b
3
= 2
, deci v = 3f
1
+ 2f
2
2f
3
.
Determinam matricea de trecere de la baza B la B

.
f
1
=
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3

1
+
2
+
3
= 1
2
1
+
3
= 1
3
1
+
2
+
3
= 2
rezulta c a

1
=
1
2

2
=
5
2

3
= 2
Deci f
1
=
1
2
e
1
+
5
2
e
2
2e
3
.
f
2
=
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3

1
+
2
+
3
= 1
2
1
+
3
= 1
3
1
+
2
+
3
= 0
, rezulta c a

1
=
1
2

2
=
1
2

3
= 2
.
Deci f
2
=
1
2
e
1

1
2
e
2
+ 2e
3
.
f
3
=
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
6

1
+
2
+
3
= 2
2
1
+
3
= 0
3
1
+
2
+
3
= 1
rezulta c a

1
=
1
2

2
=
3
2

3
= 1
.
Deci f
3
=
1
2
e
1
+
3
2
e
2
+ e
3
.
Obt inem astfel matricea C =

1
2

1
2

1
2
5
2

1
2
3
2
2 2 1

Cum v = 3f
1
+ 2f
2
2f
3
avem:
a
1
=
3

j=1
c
1j
b
j
=
1
2
3
1
2
2 +
1
2
2 =
3
2
2 + 2 =
3
2
.
a
2
=
3

j=1
c
2
b
j
=
5
2
3
1
2
2
3
2
2 =
15
2
1 3 =
7
2
.
a
3
=
3

j=1
c
3
b
j
= 2 3 + 2 2 2 1 = 6 + 4 2 = 4
si astfel am reg asit coordonatele vectorului v n baza B.
EXERCITII PROPUSE
1. Fie spat iul vectorial real R
3
. Care dintre urmatoarele mult imi de
vectori formeaz a subspat ii vectoriale n R
3
? Pentru subspat iile vectoriale
g asite s a se determine dimensiunea lor si cate o baz a.
a) V
1
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
= x
2
= x
3

b) V
2
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ 2x
1
+ 3x
2
= x
3

c) V
3
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
= x
2
+ x
3

d) V
4
= (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ x
2
= 0 .
2. Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
. Fie mult imile:
a) V
1
= x R
3
/ x
1
= x
2
= x
3
;
b) V
2
= x R
3
/ x
2
= 0;
c) V
3
= x R
3
/ x
3
= 4;
d) V
4
= x R
3
/ x
1
= x
2
+ x
3
;
7
e) V
5
= x R
3
/ x
3
= 2k + 1, k Z;
Care dintre urm atoarele mult imi de vectori formeaza subspat ii vectoriale
n R
3
? Sa se g aseasc a o baz a n aceste subspat ii vectoriale.
3. Care din urm atoarele mult imi de vectori din R
4
sunt liniar indepen-
dente:
a) v
1
=(2, 0, 0, 0) , v
2
=(0, 2, 0, 0) , v
3
=(0, 0, 0, 3) , v
4
=(2, 2, 2, 2) ,
v
5
=(0, 0, 4, 0) ;
b) v
1
= (5, 9, 2, 1) , v
2
= (2, 0, 3, 4) , v
3
= (0, 0, 3, 1) , v
4
= (0, 0, 0, 6) ;
c) v
1
=(2, 0, 0, 5) , v
1
=(4, 1, 2, 6) , v
3
=(2, 1, 2, 1) , v
4
=(0, 3, 4, 0) ;
d) v
1
= (1, 1, 1, 0) , v
2
= (0, 3, 2, 1) , v
3
= (1, 4, 0, 4) ;
e) v
1
= (2, 1, 0, 3) , v
2
= (4, 2, 0, 6) ?
4. S a se stabileasca formulele de transformare ale coordonatelor cand se
trece de la baza B la baza B

n urmatoarele cazuri:
a) B = (2, 3) , (0, 1) , B

= (6, 4) , (4, 8) n R
2
;
b) B = (1, 1, 1) , (1, 1, 0) , (1, 0, 0) , B

= (2, 0, 3) , (1, 4, 1) , (3, 2, 5)

n R
3
.
c) B = (1, 0, 0, 0) , (0, 1, 0, 0) , (0, 0, 1, 0) , (0, 0, 0, 1) ,
B

= (1, 1, 0, 0) , (1, 0, 1, 0) , (1, 0, 0, 1) , (1, 1, 1, 1) n R

4
d) B = (1, 2, 1, 0) , (1, 1, 1, 1) , (1, 2, 1, 1) , (1, 1, 0, 1) ,
B

= (2, 1, 0, 1) , (0, 1, 2, 2) , (2, 1, 1, 2) , (1, 3, 1, 2) n R

4
.
5. Fie spat iul vectorial real R
4
si v
1
, v
2
, v
3
, v
4
R
4
. S a se verice daca
vectorul v este o combinat ie liniar a de vectorii v
1
, v
2
, v
3
pentru:
a) v = (2, 5, 7, 14) , v
1
= (2, 1, 1, 2) , v
2
= (1, 3, 1, 3) , v
3
= (1, 1, 5, 3) ;
b) v = (1, 1, 3, 1) , v
1
= (1, 2, 1, 1) , v
2
= (1, 1, 1, 2) , v
3
= (3, 2, 1, 3) ;
c) v=(3, 0, 3, 6) , v
1
=(2, 3, 4, 1) , v
2
=(1, 1, 1, 3) , v
3
=(3, 5, 1, 13) ;
d) v = (22, 14, 7, 15) , v
1
= (3, 1, 2, 3) , v
2
= (2, 2, 3, 1) ,
v
3
= (8, 4, 1, 9) .
6.

In R
3
se dau vectorii x
1
= (1, 3, 5) , x
2
= (6, 3, 2) si x
3
= (3, 1, 0).
Ar atat i ca acesti vectori formeaz a o baz a n R
3
si determinat i coordonatele
vectorilor x = (1, 1, 1) si y = (2, 2, 2) n aceast a baz a.
7.

In R
3
consideram vectorii v
1
= (1, 2, 1) , v
2
= (1, 2, 1) ,
v
3
= (1, 1, 1) , v = (1, 2, 3) , u = (1, 2, 3). Demonstrat i ca v
1
, v
2
, v
3

este o baz a n R
3
si calculat i coordonatele vectorilor v, u n aceast a baz a.
8.

In R
2
consideram vectorii v
1
= (1, 1) si v
2
= (2, 3) . Ar atat i ca
v
1
, v
2
este o baz a n R
2
si determinat i coordonatele vectorului v = (4, 5)
n aceast a baz a.
8
9. Fie x = (1, 1, 0) R
3
, reprezentat n baza e
1
, e
2
, e
3
,
e
1
= (1, 1, 1) , e
2
= (1, 1, 0) , e
3
= (1, 0, 0). Determinat i componentele vec-
torului x n baza f
1
, f
2
, f
3
, f
1
= (0, 0, 1) , f
2
= (3, 1, 2) , f
3
= (1, 2, 5) .
APLICAT II LINIARE
Denit ie. Fie M si N doua spatii vectoriale peste corpul comutativ R.
O funct ie f : M N se numeste aplicat ie liniara sau morsm de R-spatii
vectoriale, dac a sunt ndeplinite condit iile:
i) f(x + y) = f(x) + f(y), x, y M
ii) f(ax) = af(x), a R, x M.
Denit ie. Fie f : M N o aplicat ie liniar a.
i) Mult imea Ker f = x M / f(x) = 0
N
M se numeste nucleul
aplicat iei liniare f si este subspatiu al R-modului M
ii) Mult imea Imf = f(M) N se numeste imaginea modului M prin
morsmul f si este subspatiu al R-modului N
iii) dim
K
Imf se numeste rangul lui f ;
iv) dim
K
Kerf se numeste defectul lui f.
Propozit ie. Fie f : V W o aplicat ie liniara, cu V si W doua
K-spat ii vectoriale. Dac a V este un Kspat iu vectorial nit dimensional,
atunci si spat iul vectorial Imf este nit dimensional si avem c a:
dim
K
Ker f + dim
K
Imf = dim
K
V.

In cele ce urmeaza V si W vor dou a spat ii vectoriale peste acelasi corp

comutativ K.
Propozit ie Daca e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a a lui V iar
f
1
, f
2
,..., f
m
este o baz a a lui W, atunci exist a o unica matrice
A = (a
ij
) /
mn
(K) astfel nc at f(e
i
) =
m

j=1
a
ji
f
j
. Daca elementul
x V, x =
n

i=1
x
i
e
i
, este dus de f n y = f(x) cu f(x) =
n

i=1
y
i
f
i
, atunci
y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
, j = 1, m.
9
Din aceast a propozit ie, rezulta c a o aplicat ie liniar a f este unic determi-
nat a de valorile f(e
i
) W. Dar cum f(e
i
) W, avem c a f(e
i
) =
m

j=1
a
ji
f
j
cu
i = 1, n,
iar matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
are ca elemente pe coloane coordonatele vecto-
rilor f(e
1
), f(e
2
), ...., f(e
n
)n baza f
1
, f
2
, ..., f
m
, care sunt unic determinate.
Fie x =
n

j=1
x
j
e
j
V. Rezult a:
f(x) =
n

j=1
x
j
f(e
j
) =
n

j=1
x
j
_
m

i=1
a
ij
f
i
_
=
m

i=1
_
n

j=1
x
j
a
ij
_
f
i
.
Dar f(x) =
m

i=1
y
i
f
i
, deci y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
, i = 1, m, relat ii echivalente cu
scrierea matriceala Y = AX, unde X = (x
1,
x
2
, ..., x
n
)
t
K
n
si
Y = (y
1,
y
2
, ..., y
m
)
t
K
m
.
Matricea A se numeste matricea asociat a aplicat iei liniare f n raport cu
perechea de baze considerate.
Propozit ie. Fie f : V V o aplicat ie liniara, dim
K
V =n si e
1
, e
2
, ..., e
n
,
f
1
, f
2
, ..., f
n
doua baze n V. Fie A matricea atasat a aplicat iei f n raport
cu prima baz a si B matricea atasat a aplicat iei f n raport cu a doua baz a,
atunci exist a L matrice nesingular a astfel nc at B = L
1
AL (matricea L
ind matricea de trecere de la prima baz a la a doua baz a). Deci A si B
reprezint a aceeasi aplicat ie liniara dac a exist a L matrice nesingular a astfel
nc at B = L
1
AL.
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial, de dimensiune n peste corpul K,
si e
1
, e
2
, ..., e
n
, f
1
, f
2
, ..., f
n
baze n V , iar f : V V o aplicat ie liniara.
Atunci f este aplicat ie liniara bijectiv a (automorsm) dac a si numai dac a
matricea asociat a lui f n raport cu bazele date este inversabil a.
Denit ie. Matricele A, B /
n
(K) se numesc asemenea daca exist
EXERCIT IU REZOLVAT
1. Fie T : R
5
R
4
.
10
T (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
) = (2x
1
x
2
x
3
+x
4
+x
5
, x
1
+4x
2
2x
3
x
4
+x
5
,
x
1
2x
2
+2x
3
+2x
4
x
5
, 2x
1
+2x
2
+x
4
) o aplicat ie liniara. s a se determine
KerT si ImT.
Rezolvare:
Fie x R
5
cu x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
) astfel ca T(x) = 0.
Rezult a atunci c a
()

2x
1
x
2
x
3
+ x
4
+ x
5
= 0
x
1
+ 4x
2
2x
3
x
4
+ x
5
= 0
x
1
2x
2
+ 2x
3
+ 2x
4
x
5
= 0
2x
1
+ 2x
2
+ +x
4
= 0
Fie A =

2 1 1 1 1
1 4 2 1 1
1 2 2 2 1
2 2 0 1 0

Se observ a c a rangA = 3 iar minorul principal este

d
1
=

2 1 1
1 4 2
1 2 2

= 18 ,= 0 si x
4
, x
5
necunoscute secundare. Atunci
punand x
4
= a, x
5
= b sistemul devine

2x
1
x
2
x
3
= a b
x
1
+ 4x
2
2x
3
= a b
x
1
2x
2
+ 2x
3
= 2a + b
cu solut iile

x
1
=
12a2b
18
x
2
=
3a+2b
18
x
3
=
9a+12b
18
x
4
= a
x
5
= b
, a, b R.
Deci KerT = x R
5
[x =
_
12a2b
18
,
3a+2b
18
,
9a+12b
18
, a, b
_
, a, b R =
=
_
x R
5
[x = a
_

12
18
,
3
18
,
9
18
, 1, 0
_
+ b
_
2
18
,
2
18
,
12
18
, 0, 1
__
.
Fie e
1
=
_
12
18
,
3
18
,
9
18
, 1, 0
_
, e
2
=
_
2
18
,
2
18
,
12
18
, 0, 1
_
, e
1
, e
2
formeaza un sistem
de generatori pentru subspat iul KerT. Sa ar at am c a e
1
, e
2
sunt si liniar
independent i. Pentru aceasta e
1
,
2
R astfel ca
1
e
1
+
2
e
2
= 0

1
_

12
18
,
3
18
,
9
18
, 1, 0
_
+
2
_
2
18
,
2
18
,
12
18
, 0, 1
_
= 0.
Vom avea urm atorul sistem

12
18

1

2
18

2
= 0
3
18

1
+
2
18

2
= 0
9
18

1
+
12
18

2
= 0

1
= 0

2
= 0
11
Matricea acestui sistem este B =

12
18
2
18
3
18
2
18
9
18
12
18
1 0
0 1

si are rangul doi,

minorul principal ind

1 0
0 1

= 1 ,= 0, deci sistemul omogen admite o unica

solut ie, anume cea banal a:
1
=
2
= 0. Rezult a c a vectorii e
1
, e
2
sunt liniar
independent i, formand astfel o baz a. Obt inem dim
R
KerT = 2.
Vom determina acum dim
R
ImT :
ImT = y R
4
[x R
5
astfel ca T(x) = y,
Rezult a c a x
i
, i = 1, 5 trebuie s a satisfac a sistemul de ecuat ii liniare:

y
1
= 2x
1
x
2
x
3
+ x
4
+ x
5
y
2
= x
1
+ 4x
2
2x
3
x
4
+ x
5
y
3
= x
1
2x
2
+ 2x
3
+ 2x
4
x
5
y
4
= 2x
1
+ 2x
2
+ x
4
. Rezult a c a
ImT = y R
4
[y = (2x
1
x
2
x
3
+ x
4
+ x
5
, x
1
+ 4x
2
2x
3
x
4
+ x
5
,
x
1
2x
2
+ 2x
3
+ 2x
4
x
5
, 2x
1
+ 2x
2
+ x
4
) =
= y R
4
[y = x
1
(2, 1, 1, 2) + x
2
(1, 4, 2, 2) + x
3
(1, 2, 2, 0)+
+x
4
(1, 1, 2, 1) + x
5
(1, 1, 1, 0) .
Not am f
1
= (2, 1, 1, 2) ; f
2
= (1, 4, 2, 2) ; f
3
= (1, 2, 2, 0) ;
f
4
= (1, 1, 2, 1) ; f
5
= (1, 1, 1, 0) si vom avea c a f
1
, f
2
, f
3
, f
4
, f
5
formeaza un sistem de generatori pentru ImT. S a vedem cat i dintre ei sunt
liniar independent i. Fie
1
,
2
,
3
,
4
,
5
R astfel ca
1
f
1
+
2
f
2
+
3
f
3
+

4
f
4
+
5
f
5
= 0.
Rezult a sistemul () cu matricea A care are rangul 3. Atunci trei dintre
acesti vectori sunt liniar independent i (de exemplu f
1
, f
2
, f
3
pentru ca d
1
,= 0
este minor principal). Deci dim
R
ImT = 3.
EXERCITII PROPUSE
12
1. Sa se verice care dintre urmatoarele aplicat ii f : R
2
R
2
este liniar a:
a) f (x
1
, x
2
) = (x
1
, x
1
x
2
) .
b) f (x
1
, x
2
) = (x
2
1
+ x
2
2
, 0) .
c) f (x
1
, x
2
) = (x
1
+ 2x
2
, x
1
+ x
2
) .
d) f (x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
x
2
) .
e) f (x
1
, x
2
) = (2x
2
1
, x
2
1
+ x
2
2
) .
2. Ar atat i ca funct ia f : R
3
R
3
,
f (x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+ x
2
, x
1
+ x
3
, 2x
2
+ 3x
3
) este o aplicat ie liniar a si
scriet i matricea asociat a ei n baza canonica.
3. S a se determine aplicat ia liniar a f : R
3
R
3
dat a n baza canonica
prin matricea:

0 1 1
1 1 2
3 2 1

.
4. Fie aplicat ia liniar a f : R
3
R
3
dat a n baza canonic a prin matricea:

1 1 1
1 0 2
2 1 3

Se cer:
a) S a se determine f.
b) S a se calculeze f (1, 1, 1) .
5. Fiind dat a matricea A =

1 1 0
1 1 1
2 1 2

/
3
(R), scriet i aplicat ia
liniar a f : R
3
R
3
corespunzatoare.
6.

In R
3
se considera aplicat ia liniar a f care n baza canonica are ma-
tricea:
A =

1 1 0
2 1 1
1 1 2

Se cere:
a) S a se determine f;
b) Calculat i f (1, 0, 2) .
7. Determinat i aplicat iile liniare f : R
3
R
3
care veric a relat iile:
13
a) f (0, 0, 1) = (2, 3, 5) ; f (0, 1, 1) = (1, 0, 0) ; f (1, 1, 1) = (0, 1, 1) .
b) f (e
1
) = (1, 2, 3) ; f (e
2
) = (3, 4, 2) ; f (e
3
) = (2, 1, 3) , unde e
1
, e
2
, e
3

este baza canonic an R

3
. Calculat i apoi pentru ecare cazn parte, f (1, 1, 1) .
8. Fie f : R
3
R
2
o aplicat ie liniar a astfelncat
f (e
1
) = (2, 1) , f (e
2
) = (0, 1) , f (e
3
) = (1, 1), unde e
1
, e
2
, e
3
este baz a
canonica din R
3
. Determinat i aplicat ia f.
9. Se dau aplicat iile f
1
, f
2
: R
3
R
3
,
f
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
x
2
+ x
3
, x
1
+ x
2
+ x
3
, x
1
+ x
2
x
3
) ;
f
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
, 2 x
1
+ x
2
+ 3x
3
, 3x
1
+ x
2
+ 2x
3
) .
Se cere sa se arate ca f
1
, f
2
sunt aplicat ii liniare.
MATRICE, DETERMINANT I, SISTEME DE
ECUAT II LINIARE
Fie mult imile M = 1, 2, ..., m si N = 1, 2, ..., n si e K un corp
comutativ. Se numeste matrice de tip mn orice funct ie A : M N K.
Valorile A(i, j) = a
ij
se numesc elementele matricei si de obicei sunt scrise
ntr-un tabel cu m linii si n coloane astfel:
A =

a
11
a
12
.... a
1n
a
21
a
22
.... a
2n

a
m1
a
m2
.... a
mn

.
Dac a m = n matricea se va numi matrice patratic a. Matricea care se
obt ine din matricea A schimband n aceasta liniile cu coloanele se numeste
transpusa matricei A si se noteaz a A
t
.

In continuare vom nota /

mn
(K) mult imea matricelor de tip m n
av and elementele din K.
Fie A, B /
mn
(K), A = (a
ij
), B = (b
ij
).
Denim adunarea matricelor astfel:
A + B = (a
ij
+ b
ij
) j = 1, m
i=1,n
.

Inmult irea cu scalari o vom deni astfel:

A = (a
ij
) j = 1, m
i=1,n
,cu K.
Adunarea matricelor are propriet at ile:
14
i) A+ B = B + A;
ii) (A+ B) + C = A + (B + C);
iii) A+ O = A, unde O este matricea ce are toate elementele nule;
iv) A+ (A) = O, unde A este opusa matricii A, anume
A = (a
ij
) j = 1, m
i=1,n
.
Dac a A /
mn
(K) si B /
np
(K) atunci putem deni produsul celor
doua matrice astfel:
A B = C unde C = (c
ij
) cu c
ij
=
n

t=1
a
it
b
tj
. Matricea C /
mp
(K).

Inmult irea matricelor are propriet at ile:

v) (AB) C = A(BC).
vi) A(B + C) = AB + AC.
vii) (B + C) D = BD + CD.
Fie N = 1, 2, ..., n. Vom numi permutare de ordin n orice funct ie bijec-
tiv a : N N. De obicei ea se scrie sub forma unui tablou astfel:
=
_
1 2 ... n
(1) (2) ... (n)
_
.
Not am cu S
n
mult imea permut arilor de ordin n.
Fie i, j 1, 2, ..., n cu i < j. Spunem ca (i, j) formeaz a o inversiune
pentru permutarea daca (i) > (j). Vom nota cu m() num arul tuturor
inversiunilor permut arii , iar cu () = (1)
m()
signatura (sau semnul )
permut arii.
Fie A o matrice patratica de ordin n, A = (a
ij
). Se numeste determinant
de ordin n elementul din K notat det A = denit astfel:
= det A =

sn
()a
1(1)
a
2(2)
...a
n(n)
.
Se observa c a num arul termenilor ce apar n suma de mai sus este n!
Numim minorul asociat elementului a
ij
, determinantul matricei de ordin
n 1 (notat cu
ij
) obt inut din A prin eliminarea liniei i si coloanei j.
Complementul algebric al lui a
ij
este elementul (1)
i+j

ij
.
Propozit ie. Determinantul unei matrice A coincide cu determinantul
matricei transpuse.
Observat ie. Propozit ia anterioara arat a c a orice proprietate adev arat a
referitoare la liniile unui determinant, este adev arat a si pentru coloanele de-
terminantului. De aceea n cele ce urmeaza se vor demonstra propriet at ile
15
referitoare doar la liniile unui determinant specic and c a ele sunt adev arate
si pentru coloane.
Propozit ie. Daca toate elementele unei linii (coloane) sunt nule, atunci
determinantul este nul.
Propozit ie. Daca ntr-o matrice schimb am dou a linii (coloane) ntre
ele, obt inem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului
matricei init iale.
Propozit ie. Daca o matrice are dou a linii (coloane) identice, atunci de-
terminantul s au este nul.
Propozit ie. Daca toate elementele unei linii (coloane) a unei matrice
A /
n
(K) sunt nmult ite cu un element K, obt inem o matrice al c arui
determinant este egal cu nmult it cu determinantul matricei init iale.
Propozit ie. Daca elementele a dou a linii (coloane) ale unei matrice sunt
proport ionale, atunci determinantul matricei este nul.
Propozit ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) o matrice p atratic a de ordin
n. Daca elementele liniei i sunt de forma a
ij
= a

ij
+ a

ij
, j = 1, n iar A

si A

sunt matricele ce se obt in din A nlocuind elementele de pe linia i cu

elementele a

ij
, respectiv a

ij
, cu i, j = 1, n, atunci det A = det A

+ det A

.
Denit ie. Fie A /
n
(K), A = (a
ij
)
i,j=1,n
. Vom spune ca linia i a
matricei A este o combinat ie liniar a de celelalte linii, dac a exist a elementele
b
1
, b
2
, ..., b
i1
, b
i+1
...b
n
K astfel ncat
a
ij
= b
1
a
1j
+ b
2
a
2j
+ ... + b
i1
a
i1,j
+ b
i+1
a
i+1,j
+ ... + b
n
a
nj
,
j = 1, n. (Analog si pentru coloane).
Propozit ie. Daca o linie (coloana) a unei matrice p atratice este o
combinat ie liniara de linii (coloane), atunci determinantul matricei este nul.
Propozit ie. Daca la o linie (coloana) a matricei A /
n
(K) adun am
elementele altei linii (coloane), nmult ite cu acelasi element, atunci matricea
obt inuta are acelasi determinant ca si matricea A.
Propozit ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) si = det A. Atunci pentru
orice i = 1, n, avem relat ia:
16
= a
i1

i1
+a
i2

i2
+... +a
in

in
, unde
ij
este complementul algebric al
elementului a
ij
, j = 1, n. Aceast a relat ie poart a denumirea de dezvoltarea
determinantului dup a linia i.
Observat ie. 1) Se poate demonstra o proprietate asem an atoare si pentru
a dezvolta un determinant dup a o coloan a si anume dac a A /
n
(K) si
= det A, atunci pentru orice j = 1, n are loc egalitatea:
= a
1j

1j
+ a
2j

2j
+ ... + a
nj

nj
,
unde
ij
reprezinta complementul algebric al elementului a
ij
, i = 1, n.
2) Calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul a mai mult i
determinant i de ordin n 1 obt inut i din dezvoltarea acestuia dup a o linie
sau o coloan a. Pentru simplicarea calculelor se alege linia (coloana) cu
cel mai mare num ar de elemente egale cu zero, sau aplic am propriet at ile
determinant ilor date mai sus pentru ca pe o anumit a linie (coloan a) s a
obt inem cat mai multe elemente nule.
3) Fie A /
n
(K) si = det A. Atunci pentru orice i ,= j avem:
a
i1

j1
+ a
i2

j2
+ ... + a
in

jn
= 0.
Denit ie. i) Fie A /
mn
(K) o matrice. Numim minor de ordin p al
matricei A un determinant de ordin p al unei submatrice p atratice de ordin
p obt inut a din A prin eliminarea a mp linii si n p coloane.
ii) Se numeste rangul matricei A, A /
mn
(K) un num ar r = rangA
min(m, n), astfel ncat cel put in un minor de ordin r al matricei A sa e
nenul si tot i minorii de ordin q r + 1 s a e nuli. Acel minor de ordin r
nenul se mai numeste si minor principal.
Fie A /
mn
(K) o matrice. Vom nota cu (
A
1
, (
A
2
, ..., (
A
n
,
_
L
A
1
, L
A
2
, ..., L
A
m
_
coloanele (liniile) matricei A. Not am cu c = /
m1
(K), T = /
1n
(K) de-
spre care stim ca sunt spat ii vectoriale si ca dim
K
c = m, dim
K
T = n.
Deci are sens sa vorbim de subspat iul vectorial al lui c (T) generat de ele-
mentele (
A
1
, (
A
2
, ..., (
A
n
(respectiv de elementele L
A
1
, L
A
2
, ..., L
A
m
) si pe care-l
not am < (
A
1
, (
A
2
, ..., (
A
n
> (respectiv < L
A
1
, L
A
2
, ..., .L
A
m
>).
Propozit ie. (Kronecker). Cu notat iile de mai sus avem c a
rangA = dim
K
< (
A
1
, (
A
2
, ..., (
A
n
>= dim
K
< L
A
1
, L
A
2
, ..., L
A
m
>,
deci putem spune c a rangA este egal cu num arul maxim de coloane (linii)
care sunt liniar independente.
17
Observat ie.
1) Din Teorema lui Kronecker rezulta c a rangul unei matrice nu se schimba
daca la o linie (coloan a) adun am o alt a linie (coloan a)nmult ita cu un element
din corpul K.
2) Determinantul unei matrice p atratice este nul daca si numai dac a
una dintre liniile (coloanele) sale este o combinat ie liniar a de celelalte linii
(coloane).
3) Teorema lui Kronecker ne permite s a calcul am rangul unei matrice n
mod iterativ:
- Matricea ind nenula are cel put in un minor de ordinul nt ai nenul (de
exemplu lu am orice element nenul al matricei).
- Dac a am g asit un minor de ordin t nenul, l bord am pe r and cu e-
lementele corespunzatoare uneia dintre liniile si coloanele ramase, obt inand
astfel tot i minorii de ordin t + 1 care-l cont in. Dac a tot i acestia sunt nuli,
atunci rangul este r = k. Dac a nu, exist a cel put in un minor de ordin k + 1
nenul pe care-l bordam ca mai sus si continu am astfel procedeul.
Observat ie.
1) Dac a A = 0, atunci punem prin denit ie rang A = 0.
2) rangA =rangA
t
.
3) Rangul unei matrice nu se schimba dac a permut am liniile (coloanele)
ntre ele.
4) Rangul unei matrice nu se schimba dac a nmult im o linie (coloan a) cu
un element nenul din corpul K.
5) Dac a rangA = r, atunci tot i minorii de ordin mai mare sau egal cu
r + 1 sunt nuli.
Fie A /
n
(K). Matricea A se numeste matrice inversabil a daca si
numai dac a exist a o matrice A
1
/
n
(K), astfel ncat AA
1
= A
1
A = I
n
,
unde I
n
este matricea unitate: I
n
=

1 0 0....0
0 1 0...0
0 0 1...0

0 0 0...1

.
Propozit ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K). Atunci matricea A este
inversabila dac a si numai dac a det A este un element inversabil n K (adica
este diferit de elementul nul din K).

In acest caz
A
1
= (a

ij
)
i,j=1,n
cu a

ij
= (1)
i+j
(det A)
1

ji
18
unde
ji
este minorul elementului a
ji
.
Observat ie. Matricea (det A) A

din Propozit ia IV. 18. se numeste

matricea adjunct a matricei A.
Sisteme de ecuat ii liniare
Fie K un corp comutativ si e un sistem de m ecuat ii liniare cu n ne-
cunoscute de forma:
(1)

a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ ... + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ ... + a
2n
x
n
= b
2

a
m1
x
1
+ a
m2
x
2
+ ... + a
mn
x
n
= b
n
care mai poate scris matriceal astfel:
() AX = B unde
A =

a
11
a
12
... a
1n
a
21
a
22
... a
2n

a
m1
a
m2
... a
mn

/
mn
(K),
X =

x
1
x
2
.
.
.
x
m

/
m1
(K), B =

b
1
b
2
.
.
.
b
m

/
m1
(K).
A este matricea sistemului si B este matricea coloan a a termenilor liberi.
Dac a B = O sistemul este omogen. O solut ie a sistemului (1) este un
sistem ordonat de elemente x
1
, x
2
, ..., x
n
K
n
care nlocuite n sistemul
(1) transforma ecare ecuat ie n egalitate. Daca x
1
= x
2
= ... = x
n
= 0,
atunci solut ia se numeste solut ie banal a.
Sistemul (1) este compatibil determinat daca are solut ie unica, compatibil
nedeterminat daca are mai multe solut ii si incompatibil daca nu are nici o
solut ie.
Propozit ie. (Regula lui Cramer). Fie un sistem de n ecuat ii liniare cu
n necunoscute cu coecient i ntr-un corp comutativ K :

a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ ... + a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ ... + a
2n
x
n
= b
2

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ ... + a
nn
x
n
= b
n
19
Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea coecient ilor si = det A. Daca ,= 0,
atunci sistemul are o unica solut ie dat a de relat iile:
x
1
=
1

1
, x
2
=
2

1
, ..., x
n
=
n

1
cu
i
, i = 1, n, determinant ii matricelor obt inute din A prin nlocuirea
coloanei i cu coloana termenilor liberi.
Observat ie. Fie A /
mn
(K) matricea sistemului (1). Matricea
extinsa A
e
/
mn+1
(K) se obt ine din matricea A ad aug and la aceasta
nca o coloan a si anume coloana termenilor liberi.
Teorema Kronecker-Capelli. Un sistem de ecuat ii liniare este com-
patibil dac a si numai dac a rangul matricei sistemului este egal cu rangul
matricei extinse.
Observat ie. Un sistem omogen estentotdeauna compatibil, el admit and
cel put in o solut ie si anume solut ia banal a. Dac a not am cu r rangul matricei
coecient ilor si cu n num arul necunoscutelor atunci avem:
1) Dac a r = n, atunci solut ia banal a este singura solut ie a sistemului.
2) Dac a r < n, atunci sistemul omogen are si solut ii nenule.
Teorema Kroecker-Capelli nu d a o metod a de aare a solut iilor sistemului
liniar (1), ci ne permite s a decidem daca acesta este compatibil sau nu. Pentru
a determina solut iile acestui sistem vom proceda astfel:
Dac a sistemul liniar este compatibil, e r = rangA = rangA
e
. Deci
matricea cont ine un minor de ordin r nenul si sa presupunem ca acest minor
este determinantul matricei
M =

a
11
a
12
... a
1r
a
21
a
22
... a
2r

a
r1
a
r2
... a
rr

.
Atunci det M se va numi minor principal al sistemului liniar, necunoscutele
x
1
, x
2
, ..., x
r
se vor numi necunoscute principale, iar necunoscutele x
r+1
, ..., x
n
se vor numi necunoscute secundare. Distingem dou cazuri:
a) r = n. Sistemul are acelasi numar de ecuat ii si de necunoscute, iar
determinantul s au este nenul.

In acest caz, sistemul va avea solut ie unica ce
se poate determina cu regula lui Crammer.
b) r < n, atunci trecem n membrul drept al ecuat iilor din sistem tot i
termenii care cont in necunoscutele secundare x
r+1
x
r+2
, ..., x
n
si le atribuim
20
valori arbitrare, respectiv
r+1
, ...,
n
K. Obt inem astfel un sistem de r
ecuat ii cu r necunoscute:

a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ ... + a
1r
x
r
= b
1
a
1r+1

r+1
... a
1n

a
r1
x
1
+ a
r2
x
2
+ ... + a
rr
x
r
= b
r
a
rr+1

r+1
... a
rn

n
Acest sistem are determinantul nenul si se rezolva cu ajutorul regulei lui
Cramer, deci va avea solut ia unica
1
,
2
, ...,
r
K
r
. Sistemul ordonat
de elemente
1
,
2
, ....,
r
,
r+1
, ...,
n
K
r
va forma o solut ie a sistemului
liniar dat. Deoarece valorile
r+1
, ...,
n
ale necunoscutelor secundare sunt
alese arbitrar solut ia sistemului nu este unica.
EXERCITII PROPUSE
1. Sa se calculeze determinantii:
D =

x
2
x
1
x
3
x
3
x
2
x
1
x
1
x
3
x
2

, unde x
1
, x
2
, x
3
sunt r ad acinile ecuat iei: 2x
3
x
2
+
x 1 = 0.
D
1
=

3 4 5
4 5 3
5 3 4

, D
2
=

1 2 3 0
3 2 1 0
1 1 1 1
2 4 5 6

.
2. Sa se rezolve sistemele:
a)

x + y + z = 1
2x + 3y + 4z = 1
x y z = 0
; b)

x + y + z + w = 1
x + 2y + 3z + 4w = 0
x + y + 4z + 5w = 1
x + y + 5z + 6w = 0
.
3. Sa se rezolve sistemele:
a)

2x 3y + z = 1
x + y 3z = 0
x 12y + 11z = 1
4x 15y + 9z = 0
; b)

x + y + z = 2
2x y 2z = 2
x + 4y + 5z = 8
2x 5y + 6z = 10
21
c)

2x + 3y z + w = 5
x y + 2z 2w = 5
3x + y + 2z 2w = 3
3x y 2z + 2w = 3
.
4. S a se rezolve urm atoarele sisteme discutand dupa valorile parametrului
real :
a)

x 3y + 4z = 1
5x + ( 1) y 4z = 8
x + ( + 5) y 12z = 10
; b)

x +
2
y + 2z = 2
2x + y +
2
z = 7

2
x + 2y + z = 5
.
VECTORI SI VALORI PROPRII. FORMA DIAGO-
NAL

A.
Fie V un spatiu vectorial peste corpul comutativ K si f : V V o
aplicat ie liniar a.
Denit ie. Un vector x V 0 se numeste vector propriu al aplicat iei
liniare f daca exist a K astfel ca f(x) = x. Scalarul se numeste valoare
proprie a aplicat iei liniare f corespunzatoare vectorului propriu x. Mult imea
tuturor valorilor proprii ale lui f poart a numele de spectrul aplicat iei f,
notat S(f).
Observat ie. Fie I : V V aplicat ia liniar
Propozit ie. Daca x este un vector propriu al lui f, atunci oricare ar
K0, vectorul x este propriu.
Denit ie. Fie f : V V o aplicat ie liniar a si V

un subspat iu vec-
torial al spat iului vectorial V. V

se numeste subspat iu f invariant al lui
V (sau subspat iu f invariant fat a de f) , daca si numai dac a f(V

) V

.
Propozit ie. Fie f : V V o aplicat ie liniara. Sunt adev arate urm atoarele
armat ii:
a) Unui vector propriu al lui f i corespunde o singur a valoare proprie.
b) Vectorii proprii corespunz atori la valori proprii distincte sunt liniar
independent i.
c) Mult imea S() = x/ f(x) = x, valoare proprie, K este un
subspat iu vectorial al spat iului vectorial V invariant fat a de f.
(S () se numeste subspat iul propriu corespunzator valorii proprii .)
22
Propozit ie. Subspat iile proprii corespunz atoare la valori proprii disticte
au intersect ia format a doar din vectorul nul, deci S(
1
)S(
2
) = 0 pentru

1
,=
2
.
Denit ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K), matrice patratica de ordin n
cu coecient i n corpul comutativ K si X /
n1
(K). Dac a exist a K
astfel ncat AX = X, atunci X se numeste vector propri u al matricei A ,
iar se numeste valoare proprie pentru matricea A.
Fie I
n
matricea unitate de ordin n, I
n
/
n
(K). Atunci, cu notat iile
de mai sus, ecuat ia matriceal a AX = X devine (AI
n
) X = 0 si este
echivalenta cu sistemul liniar omogen:

(a
11
) x
1
+ a
12
x
2
+ ... + a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
) x
2
+ ... + a
2n
x
n
= 0

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ ... + (a
nn
) x
n
= 0
,
care are solut ii nebanale dac a si numai dac a det (AI
n
) = 0.
Denit ie. Polinomul P
A
() = det (AI
n
) se numeste polinom car-
acteristic al matricei A, iar ecuat ia det (A I
n
) = 0, K se numeste
ecuat ia caracteristica a matricei A.
Propozit ie. Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
Fie acum V un K- spat iu vectorial cu dim
K
V = n, f : V V o aplicat ie
liniar a, B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a n V si A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat a
aplicat iei liniare f n baza B. Consideram x ,= 0, x V un vector propriu
pentru f si K valoarea proprie asociat a. Fie X
t
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) K
n
coordonatele vectorului x n raport cu baza B. Atunci relat ia f(x) = x
se va scrie matriceal AX = X, adica AX I
n
X = 0. Deci un vector
propriu pentru f admite ca sistem de coordonate, n raport cu baza B, o
solut ie nebanal a a sistemului liniar omogen determinat de ecuat ia matriceal a
(AI
n
) X = 0, cu I
n
/
n
(K) matricea unitate de ordin n. Rezult a
ca, pentru a avea si solut ii nebanale, matricea acestui sistem trebuie sa e
singular a, deci det (AI
n
) = 0 K, adica sa e valoare proprie pentru
matricea A.
Dac a vom considera o alt a baz a B

a spat iului vectorial V si A

matricea
asociat a aplicat iei liniare f n raport cu baza B

, atunci A si A

sunt matrice
asemenea, deci au acelasi polinom caracteristic si aceleasi valori proprii.
23
Din cele de mai sus rezulta c a putem deni polinomul caracteristic al
aplicat iei liniare f ca ind P
A
(), P
f
()
def
= P
A
() care este invariant la
schimbarea bazei . Mai mult, rad acinile sale ind si ele invariante la schimb ari
de baze, putem gasi valorile proprii ale unei matrice asociate aplicat iei liniare
ntr-o baza aleas a arbitrar.
Denit ie. Fie A /
n
(K) si P
A
() = 0 ecuat ia sa caracteristic a.
Atunci mult imea S(A) =
i
/ i = 1, s,
i
r ad acinile distincte ale ecuat iei
caracteristice se numeste spectrul matricei A, care este invariant la schimb ari
de baze.
Observat ie.
1) Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si f : V V o aplicat ie
liniar a. Pentru f avem urm atorii invariant i la schimbari de baze: rang f, P
f
()
si S(f) unde S(f) = S(A), cu A matricea asociat a aplicat iei f ntr-o baza
oarecare.
2)

In cazul cand K = R si A /
n
(R), se poate nt ampla ca ecuat ia
det (AI
n
) = 0 s a nu aib a toate r ad acinile reale si atunci valorile proprii
ale matricei A se g asesc n C, iar vectorii proprii corespunz atori n comple-
xicatul lui R
n
.
Propozit ie. Fie A /
n
(K) o matrice p atratic a cu coecient i n corpul
comutativ K, atunci polinomul ei caracteristic are expresia:
P
A
() = (1)
n
(
n

n1
+
2

n2
... + (1)
n

n
) ,
unde
i
, i = 1, n reprezint a suma minorilor principali de ordinul i ai matri-
cei (AI
n
) .
Consecint e.
i) Daca A /
n
(K), atunci P
A
(X) = P
A
t (X).
ii) Daca A /
n
(C), atunci P
A
(X) = P
A
(X).
Teorema Cayley-Hamilton. Daca P
A
() este polinomul caracteristic
al matricei A, atunci P
A
(A) = 0.
Consecint e. Daca f : V V este o aplicat ie liniara iar P
f
() este
polinomul s au caracteristic, atunci P
f
(f) = 0.
Consecint e. Fie A o matrice de ordin n. Atunci orice polinomn A, de
grad mai mare sau egal cu n, poate exprimat printr-un polinom de grad
n 1.
24
Forma diagonal a

In cele ce urmeaza, V va un Kspat iu vectorial de dimensiune n si

f : V V o aplicat ie liniar a. Se pune problema g asirii unei baze n V n
raport cu care matricea asociat a aplicat iei liniare sa aib a o form a c at mai
simpl a. Mai nt ai vom da urm atoarea denit ie:
Denit ie. Aplicat ia liniar a f : V V diagonalizabila, dac a exist a o
baza e
1
, e
2
, ..., e
n
n V n raport cu care matricea atasat a aplicat iei f sa e
diagonal a, adic a o matrice de forma:
diag (a
11
, a
22
, ..., a
nn
) =

a
11
0 ... 0
0 a
22
... 0
0 0 ... a
nn

, cu a
i
K, i = 1, n.
Observat ie.

In baze diferite, aplicat iei liniare f i corespund matrice
diferite, matrice care sunt asemenea.

In cazul n care f este diago-nalizabila,
matricele din clasa de asem anare corespunz atoare aplicat ie liniare f se numesc
matrice diagonizabile.
Propozit ie. Fie f : V V o aplicat ie liniara. Atunci f este diagonal-
izabil a daca si numai dac a exist a o baza a spat iului vectorial V format a din
vectori proprii ai lui f.
Propozit ie. Dimensiunea unui subspat iu propriu al aplicat iei liniare f :
V V este cel mult egal a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
corespunz atoare.
Propozit ie. Aplicat ia liniara f : V V este f este diagonalizabil a
daca si numai dac a polinomul sau caracteristic are toate r ad acinile n corpul
comutativ peste care a fost considerat spat iul vectorial V, iar dimensiunea
ec arui subspat iu propriu este egal a cu ordinul de multiplicitate al valorii
proprii corespunz atoare.
Procedeu
1) Consider am o baz a n spat iul vectorial V si determin am matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
a aplicat iei liniare f n aceast a baz a.
2) Determin am valorile proprii ale lui A si vericam dac a se g asesc toate
n corpul K.

In caz contrar oprim procedeul.
25
3) A am c ate valori proprii exist a si care este ordinul lor de multiplicitate.
Presupunem ca avem q valori proprii distincte, q n, cu ordinele de multi-
plicitate
1
,
2
, ...,
q
. Calculam rangul ecarei matrice A
j
I
n
, cu j = 1, q.
Dac a rangul ec arei matrice A
j
I este n
j
, j = 1, q, atunci f este
diagonalizabil. (

In caz contrar, f nu este diagonalizabil a si oprim procedeul).

4) Rezolv am cele q sisteme omogene (A
j
I
n
) X = 0, cu
j = 1, q. Un sistem fundamental de solut ii al unui astfel de sistem reprezinta
o baz a n subspat iul propriu S(
j
). Deci matricea aplicat iei f , n raport cu
baza formata din vectorii proprii astfel, g asit i are pe diagonal a valorile proprii

1
,
1
, ....,
2
,
2
, ...,
q
,
q
, ...,
q
, care apar de at atea ori c at este ordinul lor
de multiplicitate.
5) Dac a D /
n
(K) este matricea diagonal a astfel g asit a mai sus si
L /
n
(K) este matricea de trecere de la baza init ial a la baza format a din
vectorii proprii, atunci D = L
1
AL.
EXEMPLE
1) Fie A =

1 2 3
0 4 1
5 1 1

.
Polinomul caracteristic al matricei A este
P() = det (AI) =

1 2 3
0 4 1
5 1 1

=
3
+4
2
+1775.
Din teorema Cayley-Hamilton avem ca P(A) = 0, adica A
3
+ 4A
2
+
+17A75I
3
= 0.
2) Tot cu ajutorul teoremei Cayley-Hamilton putem calcula si inversa
unei matrice nesingulare.
Vom considera aceeasi matrice A =

1 2 3
0 4 1
5 1 1

, despre care stim

ca A
3
+4A
2
+17A75I
3
= 0. De aici rezulta c aA
3
+4A
2
+17A = 75I
3
,
A
1
75
(A
2
+ 4A+ 17I
3
) = I
3
, deciA
1
=
1
75
(A
2
+ 4A+ 17I
3
) .
26
3) Fie f : R
3
R
3
o aplicat ie liniar a (spat iul vectorial R
3
este consid-
erat real) care are n raport cu baza canonic a matricea: A =

0 1 0
0 0 1
1 0 0

.
Polinomul caracteristic este
P() = det (AI
3
) =

1 0
0 1
1 0

=
3
+ 1.
Valorile proprii nu sunt toate reale, deci f nu este diagonalizabil.
4) Fie aplicat ia liniar a f : R
3
R
3
denit a n baza canonica prin ma-
tricea A =

1 1 2
1 1 2
2 2 0

.
Polinomul caracteristic este
P() = det (AI
3
) =

1 1 2
1 1 2
2 2

= ( + 2) ( 4) .
P() = 0

1
= 0

2
= 2

3
= 4.
Determinam acum vectorii proprii.
Pentru
1
= 0 rezolv am sistemul:

x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
x
1
+ x
2
2x
3
= 0
2x
1
2x
2
= 0.
Solut iile acestui sistem sunt de forma: (a, a, 0) = a (1, 1, 0) . Deci un
vector propriu este v
1
= (1, 1, 0) .
Pentru
2
= 2 avem:

3x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
x
1
+ 3x
2
2x
3
= 0
2x
1
2x
2
+ 2x
3
= 0.
Solut iile acestui sistem sunt de forma:
_

a
2
,
a
2
, a
_
= a
_

1
2
,
1
2
, 1
_
, deci un
vector propriu atasat valorii proprii
2
= 2 este v
2
=
_

1
2
,
1
2
, 1
_
.
Pentru
3
= 4 avem:

3x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
x
1
3x
2
2x
3
= 0
2x
1
2x
2
4x
3
= 0.
27
Solut iile acestui sistem sunt de forma (a, a, a) , deci un vector propriu
atasat valorii proprii = 4 este (1, 1, 1) .
Avem trei vectori proprii care corespund la valori proprii distincte, deci
sunt liniar independent i si atunci matricea A este diagonalizabil a.
Fie L =

1
1
2
1
1
1
2
1
0 1 1

si D =

0 0 0
0 2 0
0 0 4

matricea diagonal a.
Atunci D = L
1
AL.
5) Fie f : R
3
R
3
o aplicat ie liniar a care are n baza canonica matricea
A =

1 2 1
1 2 1
1 1 2

.
Avem P() =

1 2 1
1 2 1
1 1 2

= ( 1) ( 2)
2
.
P() = 0
_

1
= 1

2
=
3
= 2
. Pentru
1
= 1 obt inem sistemul

2x
2
+ x
3
= 0
x
1
+ x
2
x
3
= 0
x
1
x
2
+ x
3
= 0
. Acesta are solut ia x
1
= 0, x
2
= a, x
3
= a, deci
un vector propriu corespunz ator este v
1
= (0, 1, 1) .
Pentru
2
=
3
= 2 avem sistemul

x
1
+ 2x
2
+ x
3
= 0
x
1
x
3
= 0
x
1
x
2
= 0.
.
Rangul matricei corespunzatoare acestui sistem este doi, deci avem solut ia
x
1
= a, x
2
= a, x
3
= 2a. Un vector propriu este v
2
= (1, 1, 2) . Vectorii
proprii v
1
si v
2
sunt liniar independent i, dar nu formeaza o baz a. Rezult a c a
nu exista o baz a fat a de care A sa poat a adus a la forma diagonal a.
V ezi si ANEXA 1!
EXERCITII PROPUSE
1. Fie T : R
3
R
3
o aplicat ie liniar a care are n baza canonica a lui R
3
matricea:
A =

5 6 6
1 4 2
3 6 4

28
a) G asit i valorile proprii ale aplicat ie liniare.
b) Pentru ecare valoare proprie g asit i cate un sistem maximal liniar
independent de vectori proprii asociat i.
2. Fie aplicat ia liniar a T : R
3
R
3
denit a ntr-o baza B prin matricea:
A =

7 12 6
10 19 10
12 24 13

Sa se determine:
a) Valorile proprii, vectorii proprii si subspat iile proprii corespunz atoare.
b) Dac a matricea aplicat iei liniare T este diagonalizabil a.
3. Fie aplicat ia liniar a T : R
3
R
3
denit a ntr-o baza B prin matricea:
A =

1 1 1
3 2 2
1 1 1

Sa se arate ca nu exist a nici o baz a n R

3
fat a de care matricea aplicat iei
T sa aib a forma diagonal a.
4. Fie T : R
3
R
3
o aplicat ie liniar a denit a ntr-o baza B prin
matricea A :
i) A =

4 1 2
2 1 2
1 1 1

; ii) A =

4 1 1
2 4 1
0 1 4

a) S a se determine valorile proprii, vectorii proprii si subspat iile proprii

corespunzatoare pentru matricele de la punctele i ) si ii ).
b) S a se verice, pentru aceleasi matrice, daca exist a o baz a B

n R
3
fat a
de care matricea aplicat iei liniare are forma diagonal a.
5. Fie f : R
3
R
3
o aplicat ie liniar a denit a ntr-o baza B a lui R
3
prin
matricea:
i) A=

1 1 2
1 1 2
2 2 0

; ii) A=

5 2 3
6 4 4
4 5 4

; iii) A=

4 3 3
6 5 6
0 0 1

.
Se cer:
29
a) S a se arate ca exist a o baz a B

n R
3
fat a de care matricea aplicat ieii
liniare are forma diagonal a.
b) S a se scrie matricea de trecere de la baza init ial a B la baza B

(matricea
diagonalizatoare).
SPAT II VECTORIALE EUCLIDIENE
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial complex. Se numeste produs scalar
o aplicat ie <, >: V V C care are propriet at ile:
i) < v, w >=< w, v >, v, w V ;
ii) < u, v + w >=< u, v > + < u, w >, u, v, w V ;
iii) a < v, w >=< av, w >, a C si u, v V ;
iv) < v, v > 0 si < v, v >= 0 dac a si numai dac a v = 0.
Propozit ie. Produsul scalar are propriet at ile:
i) < v, aw >= a < v, w >, a C, v, w V.
ii) < u + v, w >=< u, w > + < v, w >, u, v, w V.
iii) Daca < x, y >= 0, y V x = 0 si daca < x, y >=< z, y >,
pentru orice y V, atunci x = z.
Observat ie. 1) Dac
2) Orice subspat iu vectorial al unui spat iu vectorial euclidian este la
r andul sau euclidian, produsul scalar ind acelasi.
Denit ie. Un spat iu vectorial (real sau complex) pe care s-a denit un
produs scalar se numeste spat iu vectorial euclidian (real sau complex).
Exemple. 1) C
n
este spat iu euclidian n raport cu produsul scalar:
< x, y >= x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ ... + x
n
y
n
,
unde: x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) C
n
, y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) C
n
.
2) R
n
este spat iu euclidian n raport cu produsul scalar:
< x, y >= x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ ... + x
n
y
n
,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) R
n
, y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) R
n
.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial real sau complex. Spunem c a
aplicat ia [[ [[ : V R
+
este o norm a pe V, daca satisface urm atoarele condit ii
pentru x, y V, K:
30
1) [[x[[ 0 si [[x[[ = 0 dac a si numai dac a x = 0,
2) [[x[[ = [[ [[x[[,
3) [[x + y[[ [[x[[ +[[y[[.
Un spat iu vectorial pe care s-a denit o norm a se numeste spat iu normat.
Exemple. 1) R ca R- spat iu vectorial este normat, cu funct ia valoare
absolut a ca norm a.
2) C este R-spat iu vectorial normat cu funct ia modul.
3) Pe R
n
avem norma euclidiana:
[[x[[ =
_
x
2
1
+ x
2
2
+ ... + x
2
n
,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) .

In afara de aceast a norm a se pot deni si alte
norme, de exemplu
[[x[[
0
= max[x
1
[, ..., [x
n
[sau [[x[[
1
= [x
1
[ + ... +[x
n
[.
Propozit ie. Orice spat iu vectorial euclidian este normat. (Norma obt inuta
se numeste norma euclidian a).
Observat ie. 1) Din primele dou a propriet at i ale normei rezult a c a orice
vector v V se poate scrie sub forma: v = [[v[[ e , unde [[e[[ = 1. Vectorul e
cu aceasta proprietate se numeste versor. Deci versorul asociat unui vector
nenul v are expresia:
e =
1
[[v[[
v
2) Fie V spat iu euclidian real si v, w doi vectori nenuli. Inegalitatea
Cauchy-Schwarz: [< v, w >[ [[v[[ [[w[[ se poate scrie:
1
< v, w >
[[v[[ [[w[[
1
Suntem n masur a acum s a denim unghiul a doi vectori nenuli.
Denit ie. Fie V spat iu euclidian real si v, w doi vectori nenuli din V.
Numarul [0, ] denit de egalitatea
cos =
< v, w >
[[v[[ [[w[[
31
se numeste unghiul dintre v si w.
Denit ie. Fie V o mult ime nevida. O funct ie d : V V R
+
care
satisface condit iile:
1) d(u, v) 0; d(u, v) = 0 u = v, u, v V,
2) d(u, v) = d(v, u), u, v V,
3) d(u, v) d(u, w) + d(w, v), u, v, w V
se numeste distant a sau metric a pe V .O mult ime nevida nzestrat
Se observ a c a orice spat iu vectorial normat este metric si ca orice spat iu
vectorial euclidian (care este normat) este metric.
Ortogonalitate
Propozit ie. Fie E o mult ime ortogonal a dintr-un spat iu eucli-dian V
format a din elemente nenule. Mult imea E este liniar independent a. Daca n
plus dim
K
V = n, atunci orice mult ime ortogonal a care cont ine n elemente
nenule este o baza a lui V.
Fie V un spat iu vectorial euclidian si
B = e
1
, e
2
, .., e
n
V
o baz a n V. B este ortonormata dac a si numai dac a:
< e
i
, e
j
>=
ij
=
_
1, dac a i = j
0, dac a i ,= j,
unde simbolul
ij
se numeste simbolul lui Kronecker.
Propozitie. Fie V un spatiu euclidian cu dim
K
V = n. Daca B =
e
1
, e
2
, .., e
n
este o baz a ortogonala a lui V si v V cu
v =
n

i=1
x
i
e
i
,
atunci avem c a:
x
i
=
< v, e
i
>
e
i
, e
i
)
.
32

In particular, dac a B este o baz a ortonormata, atunci x

i
=< v, e
i
> .
Coordonatele x
i
=< v, e
i
>, i = 1, n, ale vectorului v se numesc coordo-
nate euclidiene.
Denit ie. Fie V un spat iu vectorial euclidian. Fie v, w V, w ,= 0.
Vectorul
<v,w>
<w,w>
w se numeste proiect ia vectorului v pe w iar num arul
<v,w>
<w,w>
,
se numeste m arimea algebric a a proiect iei vectorului v pe w.
Propozit ie. Daca V este un spat iu vectorial euclidian complex
de dimensiune n si B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a ortonormata, atunci
< v, w >=
n

j=1
x
j
y
j
, unde x
j
=< v, e
j
>, y
j
=< w, e
j
> .

In particular,
[[v[[
2
=
n

j=1
[x
j
[
2
.
Propozit ie. Fie V un spat iu euclidian si W o submult ime nevid a a sa.
Mult imea
W

= x V/ < x, y >= 0, y W
este subspat iu vectorial al lui V.
Denit ie. Fie V un spat iu euclidian si W un subspat iu vectorial al s au,
atunci mult imea
W

= x V [ < x, y >= 0, y W
se numeste complementul ortogonal al lui W.
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial euclidian de dimensiune n. Exista
o baza ortonormata e
1
, e
2
, .., e
n
n V.
Procedeu.
Pornind de la baza B = v
1
, ...., v
n
, vom construi mai nt ai o baz a for-
mat a din elemente ortogonale pe care mai apoi le norm am.
Pasul 1. Se ia w
1
= v
1
.
Pasul 2. Se considera w
2
= v
2
+w
1
. Vectorul w
2
este nenul deoarece v
1
si v
2
sunt liniar independent i. Vom determina scalarul astfel ncat w
2
si
w
1
sa e ortogonali si atunci mult imea w
1
, w
2
este liniar independent a.
33
0 =< w
2
, w
1
>=< v
2
+ w
1
, w
1
>=< v
2
, w
1
> + < w
1
, w
1
> .
Deci =
<v
2
,w
1
>
w
1
,w
1

, avem c a w
2
= v
2

<v
2
,w
1
>
w
1
,w
1

w
1
si folosindu-ne de
denit iile anterioare avem c a w
2
se obt ine scaz and din v
2
proiect ia lui v
2
pe
w
1
.
Pasul 3. Consideram w
3
= v
3
+
1
w
1
+
2
w
2
, care este nenul pentru c a
v
3
, v
2
, v
1
sunt liniar independent i, iar scalarii
1
,
2
se determina astfel ncat
w
3
sa e ortogonal cu w
1
si w
2
.
0 =< w
3
, w
1
>=< v
3
, w
1
> +
1
< w
1
, w
1
> +
2
< w
2
, w
1
> .
Cum < w
2
, w
1
>= 0 rezult a
1
=
<v
3
,w
1
>
<w
1
,w
1
>
.
0 =< w
3
, w
2
>=< v
3
, w
2
> +
1
< w
1
, w
2
> +
2
< w
2
, w
2
> .
Cum < w
2
, w
1
>= 0 rezult a
2
=
<v
3
,w
2
>
<w
2
,w
2
>
.
Deci avem ca:
w
3
= v
3

< v
3
, w
1
>
< w
1
, w
1
>
w
1

< v
3
, w
2
>
< w
2
, w
2
>
w
2
,
adica w
3
se obt ine scaz and din v
3
proiect iile lui v
3
pe w
1
si pe w
2
.
Deoarece w
1
, w
2
, w
3
sunt ortogonali doi c ate doi, avem c a mult imea
w
1
, w
2
, w
3
este liniar independent a.
Pasul j. Presupunem ca am determinat vectorii w
1
, w
2
, ..., w
j1
. Vom
determina vectorul w
j
de forma:
w
j
= v
j
+
1
w
1
+
2
w
2
+ ... +
j1
w
j1
,
unde scalarii
1
,
2
, ...,
j1
se determina astfel ncat w
j
sa e ortogonal cu
w
1
, w
2
, ..., w
j1
.
Deci, din condit iile < w
j
, w
i
>= 0, i = 1, j 1 rezult a
i
=
<v
j
,w
i
>
<w
i
,w
i
>
,
i = 1, j 1.
Atunci rezulta c a:
w
j
= v
j

<v
j
,w
1
>
<w
1
,w
1
>
w
1

<v
j
,w
2
>
<w
2
,w
2
>
w
2
...
<v
j
,w
j1
>
<w
j1
,w
j1
>
w
j1
.
Dup a n pasi, repetand procedeul anterior, obt inem n vectori ortogonali,
deci liniar independent i, deci o baza format a din vectori ortogonali. Pentru
a g asi baza ortinormat a vom considera vectorii:
e
i
=
w
i
||w
i
||
, i = 1, n.
Procedeul descris se numeste procedeul de ortogonalizare GRAM-SCHMIDT.
34
Exemplu. Folosind procedeul Gram-Schmidt sa se g aseasc a o baz a
ortonormat a n R
3
pornind de la baza
B = v
1
, v
2
, v
3
, v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 2, 3, ), v
3
= (1, 0, 2).
Pasul1.w
1
= v
1
= (1, 1, 1);
Pasul 2. w
2
= v
2
+ w
1
.
0 =< w
2
, w
1
>=< v
2
+ w
1
, w
1
>=< v
2
, w
1
> + < w
1
, w
1
>
Dar < v
2
, w
1
>= 1 1 + 1 2 + 1 3 = 1 + 2 + 3 = 6 si
< w
1
, w
1
>= 1 + 1 + 1 = 3, deci =
6
3
= 2.
Avem w
2
= (1, 2, 3) + (2, 2, 2) = (1, 0, 1), deci
w
2
= (1, 0, 1).
Pasul 3. w
3
= v
3
+
1
w
1
+
2
w
2
,
0 =< w
3
, w
3
>=< v
3
, w
2
> +
1
< w
1
, w
2
> +
2
< w
2
, w
2
> .
Dar < w
1
, w
2
>= 0 si
< w
2
, w
2
>= (1)
2
+ 0
2
+ 1
2
= 2,
< v
3
, w
2
>= 1 (1) + 0 0 + 2 1 = 1, de unde rezulta:

2
=
1
2
.
0 =< w
3
, w
1
>=< v
3
, w
1
> +
1
< w
1
, w
2
> +
2
< w
2
, w
1
>
Dar < w
2
, w
1
>= 0 si < v
3
, w
1
>= 1 1 + 0 1 + 2 1 = 3, deci
1
= 1.
Atunci:
w
3
= (1, 0, 2) (1, 1, 1)
1
2
(1, 0, 1) = (
1
2
, 1,
1
2
)
Deci avem baza ortogonal a w
1
, w
2
, w
3

w
1
= (1, 1, 1) ,
w
2
= (1, 0, 1),
w
3
= (
1
2
, 1,
1
2
),
[[w
1
[[ =

1
2
+ 1
2
+ 1
2
=

3
[[w
2
[[ =
_
(1)
2
+ 0
2
+ 1
2
=

2
[[w
3
[[ =
_
1
4
+ 1 +
1
4
=

6
2
Consider
e
1
=
w
1
||w
1
||
=
_
1

3
,
1

3
,
1

3
_
e
2
=
w
2
||w
2
||
=
_

2
, 0,
1

2
_
e
3
=
w
3
||w
3
||
=
_
1

6
,
2

6
,
1

6
_
35
Deci baza e
1
, e
2
, e
3
este baz a ortonormat a c autat a.
EXERCITII PROPUSE
1. a) S a se g aseasc a produsul scalar al vectorilor x = (2, 3, 1, 0) ,
y = (3, 4, 5, 1) .
b) S a se g aseasc a norma vectorului z = (1, 2, 0, 6) .
2. Sa se verice care din aplicat iile <, , >: R
2
R
2
denite prin:
a) x, y) = x
1
y
1
4x
1
y
2
+ x
2
y
2
,
b) x, y) = 3x
1
y
1
x
1
y
2
x
2
y
1
+ 2x
2
y
2
,
c) x, y) = 4x
1
y
1
x
2
y
1
+ 5x
2
y
2
,
d) x, y) = 4x
1
y
1
x
2
y
1
x
1
y
2
+ 5x
2
y
2
+ 1,
pentru orice x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) R
2
sunt produse scalare pe R
2
.
3. Sa se calculeze produsul scalar al vectorilor:
a) v
1
= (1, 12, 7, 3, 4) , v
2
= (2, 1, 3, 7, 5) R
5
.
b) v
1
= (0, 2, 7, 5, 1, 4) , v
2
= (2, 4, 3, 9, 8, 4) R
6
.
c) v
1
= (10, 2, 3, 5, 0, 4) , v
2
= (1, 2, 2, 0, 1, 5) R
6
.
4. Fie V = R
2
. Sa se arate ca pentru x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) R
2
aplicat ia
< x, y >= x
1
y
1
x
2
y
1
x
1
y
2
+ 4x
2
y
2
deneste un produs scalar.
5. Fie V = R
2
. Sa se arate ca pentru x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) R
2
aplicat ia
< x, y >= 5x
1
y
1
4x
2
y
1
x
1
y
2
+ 2x
2
y
2
deneste un produs scalar.
6. Fie V = C
2
si x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) C
2
. S a se gaseasc a
ce condit ii trebuie sa ndeplineasca numerele complexe a, b, c, d pentru ca
urmatoarea aplicat ie sa e un produs scalar pe V :
< x, y >= ax
1
y
1
+ bx
2
y
1
+ cx
1
y
2
+ dx
2
y
2
?
7. Sa se normeze vectorii:
v
1
= (1, 2, 4, 0, 3) , v
2
= (9, 8, 2, 7, 3) , v
3
= (1, 2, 0, 1, 3) .
36
8. Folosind procedeul Gram-Schmidt s
a) B = v
1
, v
2
, v
3
, v
1
= (1, 0, 1), v
2
= (2, 1, 3), v
3
= (1, 1, 0).
b) B = v
1
, v
2
, v
3
, v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (0, 5, 1), v
3
= (2, 1, 1).
9. Sa se determine vectorul normat v R
4
, ortogonal vectorilor v
1
=
(1, 0, 1, 1) , v
2
= (1, 2, 3, 1) , v
3
= (1, 0, 1, 0) .
FORME BILINIARE. FORME P

ATRATICE
Fie V un spat iu vectorial peste corpul comutativ K.
Denit ie. O funct ie f : V V K se numeste biliniar a daca este o
funct ie de dou a variabile, liniar a n raport cu ecare variabil a, adic a:
i) f (ax + by, z) = af (x, z) + bf (y, z)
ii) f (x, ay + bz) = af (x, y) + bf (x, z) , x, y, z V, a, b K.
Exemple. 1) Fie V un spat iu vectorial real, atunci produsul scalar denit
pe acest spat iu este o form a biliniar a.
2) Produsul scalar denit pe un spat iu vectorial complex nu este form a
biliniar a.
Observat ie. 5. Fie f
1
: V V K si f
2
: V V K doua forme
biliniare. Vom deni adunarea formelor biliniare si nmult irea lor cu scalari
exact ca la funct iile obisnuite:
(f
1
+ f
2
) (x, y) = f
1
(x, y) + f
2
(x, y)
(f
1
) (x, y) = f
1
(x, y) , K, x, y V.
Fie B(V, K) = f : V V K[ f form a biliniar a.
Observat ie. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n peste corpul
comutativ K si B = e
1
, e
2
, ..., e
n
baza n acest spat iu. Fie x, y V ,
x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

i=1
y
i
e
i
si e f : V V K o form a biliniar a. Atunci vom
avea f (x, y) = f
_
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
_
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
f (e
i
, e
j
) .
37
De aici rezulta c a dac a se cunosc valorile f (e
i
, e
j
) , cu i, j = 1, n, pentru
vectorii bazei B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, forma biliniar a este unic determinat a.
Not ama
ij
= f (e
i
, e
j
) K si atunci putem scrie ca f (x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
ceea ce reprezinta expresia analitic a a formei biliniare fat a de baza con-
siderat a.
Matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K) se numeste matricea formei biliniare
f n raport cu baza e
1
, e
2
, ..., e
n
iar dac a not am cu X = (x
j
)
j=1,n

/
n1
(K) si Y = (y
j
)
j=1,n
/
n1
(K) coordonatele vectorilor x si y
n baza e
1
, e
2
, .., e
n
, putem scrie expresia analitica a formei biliniare si
matriceal astfel:
f (x, y) = X
t
AY .
Exemplu. Fie f : R
2
R
2
R.
f (x, y) = 2x
1
y
1
x
1
y
2
+ 3x
2
y
1
+ 4x
2
y
2
si e e
1
= (1, 0) , e
2
= (0, 1) ,
baza canonica n R
2
. Atunci matricea atasat a acestei forme biliniare va :
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, unde:
a
11
= f (e
1
, e
1
) = 2
a
12
= f (e
1
, e
2
) = 1
a
21
= f (e
2
, e
1
) = 3
a
22
= f (e
2
, e
2
) = 4.
Deci A =
_
2 1
3 4
_
.
Denit ie. Fie f : V V K form a biliniar a. Ea se numeste simetrica
daca f(x, y) = f(y, x), pentru orice x, y V. Dac a f(x, y) = f(y, x), atunci
f se numeste antisimetric a.
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial peste corpul comutativ K, cu
dim
K
V = n. Aplicat ia care asociaz a ec arei forme biliniare f : V V K
matricea ei n raport cu o baz a dat a n spat iul V este un izomorsm ntre
spat iul vectorial B(V, K) si spat iul vectorial /
n
(K).
Observat ie Dac a matricea A este nesingular a (singular a), atunci forma
biliniar a f se numeste nedegenerat a (degenerat a).
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n si f : V V
K form a biliniara. Atunci f este simetric a (antisimetric a) dac a si nu-
mai dac a matricea formei biliniare f ntr-o baz a a spat iului vectorial V este
simetric a (antisimetric a).
38