Skip to main content

SILVIU CERNA

Universitatea de Vest din Timisoara, Finance and Banking, Emeritus

Followers

201

Following

8

Public Views

Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

less

Uploads

Papers by SILVIU CERNA

A devenit imperios necesar ca banca centrală să-şi coordoneze politicile - monetară şi de asigurare a stabilităţii financiare - cu politicile guvernamentale - bugetară şi de gestionare a datoriei publice

Ziarul Financiar, 2019

Banca centrală este în multe țări instituție independentă. Numeroase lucrări teoretice și empiri... more Banca centrală este în multe țări instituție independentă. Numeroase lucrări teoretice și empirice apărute în perioada de dinainte de criza financiară globală au arătat că independența băncii centrale este necesară pentru controlul inflației și că acest statut nu impietează asupra creșterii economice și ocupării mâinii de lucru. După criză, concepția s-a nuanțat, în sensul că s-a admis că banca centrală trebuie să urmărească inclusiv asigurarea stabilității financiare. Ca urmare, instrumentele puse la dispoziția băncii centrale s-au multiplicat și diversificat: de la dreptul tradițional de a stabili rata dobânzii de politică monetară la dreptul de a obliga instituțiile financiare să constituie rezerve de capital anticiclice și să respecte anumite limite maxime ale gradului lor de îndatorare. Noile responsabilități și puteri conferite băncii centrale au atras însă inevitabil această instituție în domenii politice controversate și au obligat-o să conlucreze cu guvernul. Ca urmare, a devenit imperios necesar ca banca centrală să-și coordoneze politicile (monetară și de asigurare a stabilității financiare) cu politicile guvernamentale (bugetară și de gestionare a datoriei publice). Este important, de asemenea, ca banca centrală să-și exprime public poziția cu privire la politicile guvernamentale.

Apel pentru transformarea Uniunii Europene

The National Bank on Trial-central-banks-literally-independent-two-sides-of-one- highly-sensitive-debate-and-two-romanian-economists-taking-sides-a349

The National Bank on Trial, 2017

The idea of the independence of the National Bank of Romania (NBR) is now being raised by some me... more The idea of the independence of the National Bank of Romania (NBR) is now being raised by some members of Government and of Parliament, as well as by analysts and media channels. As long as the pro-European orientation of the Romanian society was very clear, inflation was reduced and the banks in Romania did not seem to be affected by the global financial crisis, exercising political pressures on the NBR was not only illogical, but also without an echo among the public opinion. Lately, when at EU and regional level the rise of some populist forces of the right took place, and imbalances re-emerged in Romania’s economy caused by the populist measures taken by the self-declared left-leaning government (budget deficit, inflation, deficit of the balance of payments with foreign countries, etc.), the attempts to point out the NBR as a scapegoat have multiplied.

Euro Adoption Chance and Challenge for Romania

THE MARKET FOR IDEAS, 2017

Like the other Central and Eastern European countries, Romania committed itself to adopting the e... more Like the other Central and Eastern European countries, Romania committed itself to adopting the euro as soon as it will meet the necessary conditions. The candidates have, however, a considerably large margin of manoeuvre in determining the moment when they will adopt the euro. Especially two accession criteria to the Monetary Union – harmonization of the legal framework with the Eurozone standards and the prior participation in the European Exchange Rate Mechanism II (ERM) – are entirely under the sovereign control of the states. On the other hand, the institutions of the Eurozone have an important role in the euro adoption process, notably when it comes to assessing the extent to which a certain country is ready to participate in the ERM II.

Protectionism: "Fairness" Is the New "Freedom"

THE MARKET FOR IDEAS, 2016

The Banks in the Economy

THE MARKET FOR IDEAS, No. 1, Sep.-Oct. 20166 2016 http://www.themarketforideas.com/the-banks-in-the-economy-a20/, 2016

The recent legislative initiative, called "Resolution Agency Law", gave rise to intense discussio... more The recent legislative initiative, called "Resolution Agency Law", gave rise to intense discussions, which have not lacked in demagoguery and populist, anti-capitalist and anti-Western overtones. Beyond the latent dangers posed by the underlying substance of these tendencies, the major problem is that the project "may generate a systemic risk in the banking sector, inducing risks and endangering the financial sector stability with implications for the entire economy" (EC, Romania Country Report 2016, Brussels, 26.2.2016, p. 2-3). A significant contribution to the popularity enjoyed by the promoters of the law, in addition to the support of powerful interest groups, is the general public's precarious knowledge regarding the connection between banks and economy, despite the fact that the population has more frequent interactions with the banking sector than prior to 1989, when the only banking institution authorized to transact with individuals was the "Savings Bank" (CEC). Currently, banks are a visible presence in the urban landscape, many customers being thoroughly acclimatized with the use of modern banking techniques (ATMs, cards, Internet banking, etc.). However, what a bank actually is and how it functions are subjects less familiar to the majority portion of the Romanian society. Therefore, a sine ira et studio presentation of the banking institution may be useful to anyone interested in these current issues. A "whig theory" of financial history Current financial institutions are the result of a long historical evolution that began in antiquity, when operations like those termed today as "banking" (deposits, lending, currency exchange, etc.) were already carried out by professionals (called "keystone" by the Greeks and "argentaria" by the Romans). Modern financial systems consist of a multitude of organisations, the oldest ones being the banks created in the XIIth to XIVth centuries, and the newest ones being the financial companies (the investment funds) that have appeared in the 1970s and the 1980s. These complex and segmented financial systems include more or less specialized groups and networks, currently being the subject of numerous reforms which often change the typology, organization and functioning of these institutions. Under these circumstances, the taxonomy of modern financial institutions is very fluid and prone to interpretation. Often, the literature refers to the following grouping: 1) banks and assimilated organisms, having as main objective money creation, and therefore are subject to the supervision of the central bank; 2) non-banking financial institutions, which do not create money and therefore should not be within the purview of the central bank. The modus operandi

CONTRIBUTIA LUI MISES LA TEORIA BANILOR SI CREDITULUI Misess-Contribution-to-the-Theory-of-Money-and-Credit

OECONOMICA, 2019

Contribuția lui Ludwing von Mises (1881-1973) la dezvoltarea teoriei banilor și creditului este ... more Contribuția lui Ludwing von Mises (1881-1973) la dezvoltarea teoriei banilor și creditului este cuprinsă în două cărți monumentale-Theory of Money and Credit (1912) și Human Action. A Treatise on Economics (1949)-și în alte câteva lucrări de mai mici dimensiuni. Această contribuție privește următoarele teme: definirea și originea banilor; cantitatea optimă de bani și modul de realizare a acesteia; mitul banilor neutri și corolarul său: stabilitatea prețurilor; activitatea bancară cu rezerve fracționare și limitarea emisiunii de mijloace fiduciare; teoria monetară a ciclului economic. Aceste teme sunt strâns legate între ele și cu celelalte subiecte tratate de autor: funcționarea pieței libere și consecințele intervenției statului în economie. Sistemul de gândire economică misesian este, într-adevăr, un sistem. JEL: B25, E3, E4, E5, 1. Definirea și originea banilor 1.1. Definirea banilor Banii sunt definiți de Mises astfel: Banii reprezintă un mijloc de schimb, cel mai vandabil bun pe care oamenii îl pot achiziționa, deoarece ei doresc să-l ofere în acte de schimb interpersonale ulterioare. 1 Ei sunt un rezultat al dezvoltării schimbului. În societățile în care nu există schimb, banii nu sunt necesari. Astfel, banii nu sunt utilizați în activitățile economice care se desfășoară în mod izolat și autarhic. În acest caz, nu există o diviziune a muncii între indivizi sau familii, iar fiecare individ sau familie consumă doar ceea ce produce și produce doar ceea ce consumă. Ca urmare, nu există schimb de bunuri, nu sunt necesari banii și ei nu se folosesc. Banii nu sunt necesari, de asemenea, în economia socialistă. În acest tip de economie, există o anumită diviziune a muncii, oricât de artificială ar fi ea, însă, din cauză că nu există proprietate privată, nu este posibil schimbul și, deci, nu este necesară utilizarea unui mijloc de schimb. Trebuie spus că Mises și-a nuanțat ulterior poziția cu privire la existența banilor în economia socialistă. Astfel, într-o lucrare apărută în 1922, el afirmă că, în socialism, deși nu 1-L. Mises, Acțiunea umană. Un tratat de economie, Colecția "Biblioteca Băncii Naționale a României", Curtea Veche, București, 2018, p. 418.

Mentalitatea anticapitalistă: o mare problemă a României

http://www.contributors.ro/economie/mentalitatea-anticapitalista-o-mare-problema-a-romaniei/, 2019

Deceniile de propagandă anticapitalistă au lăsat urme adânci în mentalul colectiv românesc, ceea ... more

Țintirea inflației independența și credibilitatea bancii centrale (II)

Independența băncii centrale Concluzia care se desprinde din cele arătate în prima parte a acestu... more Independența băncii centrale Concluzia care se desprinde din cele arătate în prima parte a acestui articol este că o condiţie importantă pe care trebuie să o îndeplinească statutul băncii centrale este să creeze o structură de stimulente care să asigure plasarea conducerii instituţiei respective într-o perspectivă pe termen lung. Deoarece majoritatea politicienilor se caracterizează mai degrabă printr-un comportament ghidat de considerente pe termen scurt ("miop"), este necesar ca deciziile de politică monetară să fie scoase pe cât posibil de sub influenţa procesului politic general. Se explică, astfel, motivul pentru care, la ora actuală, independenţa băncii centrale este considerată aproape unanim o condiţie necesară pentru o politică monetară eficientă.

Țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale (I)

http://www.contributors.ro/economie/%c8%http://www.contributors.ro/economie/%c8%9bintirea-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-ii/-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-i/, 2019

Acum treizeci de ani, Noua Zeelandă a adoptat o strategie de politică monetară menită să ducă la ... more Acum treizeci de ani, Noua Zeelandă a adoptat o strategie de politică monetară menită să ducă la atingerea unui obiectiv prestabilit privind inflația. Noutatea a constat în angajamentul explicit al autorităților de a considera ținerea sub control a inflației ca principal obiectiv al politicii monetare și accentul pus pe transparență și responsabilitate. În prezent, 69 de țări, dintre care multe cu economiii emergente și cu venit redus, urmăresc o anumită țintă privind inflația. De asemenea, un anumit număr de bănci centrale din țările avansate-printre care Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul Rezervelor Federale al SUA (Fed), Banca Japoniei, Banca Națională a Elveției etc.-au integrat în politicile lor monetare o serie de elemente esențiale ale țintirii inflației. Acest articol prezintă legătura care există între țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale. Concluzia sa este că independența și credibilitatea băncii centrale sunt condiții esențiale pentru succesul acestei strategii de politică monetară.

Datoria publică și iluzia keynesiană

http://www.contributors.ro/economie/datoria-publica-%c8%99i-iluzia-keynesiana/

Un fenomen economic, apărut în România postcomunistă, este creșterea datoriei publice. La căderea... more Un fenomen economic, apărut în România postcomunistă, este creșterea datoriei publice. La căderea comunismului, statul român aproape că nu avea nici o datorie, însă, de atunci și până acum, așa-numita "datorie suverană" a crescut foarte mult, ajungând la sfârșitul anului 2018 la valoarea de 313,42 miliarde lei (34,96 din PIB). Conform datelor existente și previziunilor organismelor financiare internaționale, ea va continua să crească, iar consecințele sale se vor agrava. În discursul public din România, fenomenul este prezentat adesea ca fiind unul normal, deoarece se întâlnește și alte țări-industrializate sau în curs de dezvoltare-, în comparație cu care datoria publică a statului român este încă mică. Ceea ce se încearcă în modul acesta este acreditarea ideii că politicienii care au hotărât creșterea substanțială a cheltuielilor bugetare au dus, de fapt, o politică economică normală și că aceasta are o fundamentare teoretică modernă. În realitate, creșterea constantă a datoriei publice este determinată de o politică fiscală caracterizată prin scăderea veniturilor și creșterea cheltuielilor statului, ceea ce dă naștere la numeroase riscuri și vulnerabilități.

Nu statul face banii Final.pdf

http://www.contributors.ro/cultura/nu-statul-face-banii/, 2019

Unii autori prezintă banii ca fiind creația statului sau invenția vreunui individ genial. Autorit... more Unii autori prezintă banii ca fiind creația statului sau invenția vreunui individ genial. Autoritatea, statul sau o înțelegere între cetățeni ar fi condus, conștient și intenționat, la apariția banilor. În monumenatala sa lucrare, „Acțiunea umană. Un tratat de economie”, apărută recent în limba română în Colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României” (Curtea Veche, 2018), Ludwing von Mises demonstrează că nu statul crează banii. Această demonstrație este de actualitate, având în vedere proliferarea criptomonedelor, cum ar fi Bitcoin, care are loc fără intervenția statului.

Incertitudinea și economia

http://www.contributors.ro/economie/incertitudinea-%C8%99i-economia/, 2019

Dezbaterile cu privire la măsurile de politică economică adoptate recent de autoritățile române e... more Dezbaterile cu privire la măsurile de politică economică adoptate recent de autoritățile române evidențiază multiplele genuri de riscuri și de incertitudini cărora acestea le dau naștere, de la creșterea costurilor de finanțare ale populației, întreprinderilor și statului la posibila intrare a economiei în recesiune. Ne propunem să prezentăm pricipalele canale prin care se transmit în economie efectele negative ale situațiilor de incertitudine create de politica economică. Concluzia este că acțiunile nesăbuite ale autorităților au un rol important în amplificarea incertitudinii cu care se confruntă în mod inerent deciziile micro și macroeconomice. Deși activitatea economică pare că se desfășoară în prezent în bune condiții, după anii de recesiune și de slabă creștere economică ce au urmat izbucnirii crizei financiare mondiale, perspectivele pe termen scurt ale economiei României sunt umbrite de diverse genuri de riscuri și incertitudini. 1 Discuțiile cu privire la măsurile de politică economică luate recent de autoritățile române evidențiază pregnant această situație, deoarece măsurile respective amplifică realmente efectele negative pe care riscul și incertitudinea le au asupra deciziilor micro și macroeconomice. 2 În articolele citate, se arată că riscurile și incertitudinile create de amintitele decizii de politică economică sunt susceptibile să majoreze costurile de finanțare ale populației, întreprinderilor și statului, să determine deprecierea leului, amplificarea inflației și diminuarea puterii de cumpărare a populației, reducerea volumului creditului, înrăutățirea percepției investitorilor față de România și reducerea investițiilor, încetinirea creșterii economice, mărirea deficitului bugetului de stat, deteriorarea competitivității externe a economiei și a poziției balanțe 1

NOUA REVOLUTIE DIN STIINTA ECONOMICA RECONSIDERAREA IDENTITATII MORALE A LUI HOMO OECONOMICUS

În ultimul timp, au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, 1 care arată că în ... more În ultimul timp, au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, 1 care arată că în ştiinţa economică are loc o revoluţie de natură să modifice bazele teoretice ale acestei discipline și să prefigureze schimbări importante în modul de înțelegere a unor aspecte importante ale activităţii economice a indivizilor şi întreprinderilor, ale funcţionării economiilor contemporane, politicii economice şi chiar ale vieţii sociale. La fel ca naşterea şi dezvoltarea ştiinţei economice comportamentale (behavioral economics) 2 , această nouă revoluţie este produsă de asimilarea în teoria economică a rezultatelor obţinute în cercetările din psihologie.

Greșește Banca Națională

Criza financiară globală a arătat importanța legăturilor macroeconomice dintre sectorul financiar... more Criza financiară globală a arătat importanța legăturilor macroeconomice dintre sectorul financiar și economia " reală ". Ea a învederat totodată că practicile de supraveghere prudențială și politicile monetare din perioada anterioară crizei nu au reușit să asigure stabilitatea financiară. Ca urmare, a apărut un proces de reevaluare generală a politicilor economice, în cadrul căruia politicilor macroprudențiale li s-a conferit o importanță egală cu cea a altor mijloace folosite de autorități pentru a face față provocărilor crizelor. Adoptarea politicilor macroprudențiale se confruntă însă cu unele dificultăți. În primul rând, aceste politici se justifică exclusiv prin așa-numitele " externalități " și/sau " eșecuri ale pieței ". Or, nu există reguli clare de definire a situațiilor de acest gen. În al doilea rând, deoarece majoritatea țărilor au decis să recurgă la politici macroprudențiale doar recent, nu există suficientă experiență în conceperea și aplicarea politicilor respective, iar analizele empirice cu privire la eficacitatea lor sunt încă puține. La fel ca alte țări, România a fost constrânsă de criză să înțeleagă importanța legăturilor macroeconomice dintre intermedierea financiară și activitatea economică propriu-zisă. Spre deosebire de alte țări, care au cunoscut în perioada premergătoare crizei creșteri puternice ale prețurilor activelor financiare și/sau creșteri exagerate ale volumului creditelor, principala cauză a problemelor României a fost creditarea în franci elvețieni de către unele bănci. Aceste credite nu au devenit totuși un risc sistemic, deoarece au avut o pondere redusă atât în totalul creditelor acordate de bănci, cât şi în PIB. Creditarea în franci elvețieni a avut însă o altă caracteristică " originală " : a fost practicată aproape exclusiv în relațiile băncilor cu populația. În aceste condiții, decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de renunţare la cursul fix al francului elvețian față de euro (1,2 CHF/EUR), care a dus la aprecierea francului elvețian față de leu, a determinat în principal creşterea serviciului datoriei persoanelor fizice care au contractat împrumuturi în franci elveţieni.

DIMENSIUNEA MORALĂ A ECONOMIEI DE PIAŢĂ

Oamenii care interacţionează în economia de piaţă intră în relaţii ce au o puternică încărcătură ... more Oamenii care interacţionează în economia de piaţă intră în relaţii ce au o puternică încărcătură morală. Dimensiunea morală a acestor relaţii este inerentă elementelor constitutive ale economiei de piaţă – proprietate privată, liberă întreprindere, schimburi efectuate în mod voluntar la preţuri formate în funcţie de cerere şi ofertă –, indiferent de profitul pe care îl realizează întreprinzătorii, care nu este luat de la nimeni şi care, de aceea, le aparţine în mod legitim. Contrar numeroaselor critici 1 , economia de piaţă (sistem de piaţă, sistem de liberă întreprindere, concurenţă, laissez-faire, capitalism etc.) este morală. Această dimenisiune morală provine din faptul că activităţile productive şi comerciale care se desfășoară în acest sistem economic respectă drepturile şi libertăţile individuale, care, după revoluţia papală din secolele XI-XIII, sunt considerate sacre de către civilizaţia occidentală. 2 În literatura economică actuală, se subliniază adesea că economia de piaţă a evoluat spre o formă în care în centrul deciziilor şi acţiunilor întreprinderilor se află mai degrabă societatea decât profitul. 3 Justificarea morală a acestui sistem economic nu rezidă însă în efectele sale sociale, care sunt, într-adevăr, impresionante: Din secolul al Vl-lea, când începe istoria europeană, până în anul 1800 — adică de-a lungul a douăsprezece secole —, Europa n-a reuşit să depăşească cifra de o sută optzeci de milioane de locuitori. Or, între 1800 şi 1914, adică într-un secol şi ceva, populaţia Europei se ridică de la 180 de milioane la 460 de milioane! Bănuiesc că diferenţa dintre cele două cifre nu mai lasă nici o îndoială asupra vocaţiei prolifice a ultimului veac. În trei generaţii, Europa a produs " pastă umană" în cantităţi uriaşe, care, lansându-se ca un torent în spaţiul istoriei, 1-a inundat. Acest fapt, repet, ar fi de ajuns pentru a înţelege triumful maselor şi tot ceea ce se reflectă şi se anunţă prin 1-Un tur complet al criticilor aduse în cursul timpului organizării concurenţiale a societăţii ar fi un demers cu adevărat imposibil. Se poate aminti totuși remarca lui J. Schumpeter despre cutremurul din Japonia din 1924, cum că acesta a avut un aspect neobişnuit, și anume nu a fost atribuit capitalismului. Este uşor de înţeles cât de puțini țapi ispășitori, dar și bunuri de consum, ar avea societatea modernă, fără capitalism.

BULGARIA ŞI ROMÂNIA PE DRUMUL CĂTRE EURO

Ţările central şi est-europene care au aderat la UE s-au angajat să adopte euro îndată ce vor înd... more Ţările central şi est-europene care au aderat la UE s-au angajat să adopte euro îndată ce vor îndeplini condiţiile necesare. Aceste ţări au însă o considerabilă marjă de manevră în ceea ce privește stabilirea momentului în care vor adopta euro. În special două criterii de aderare la uniunea monetară-armonizarea cadrului legislativ cu standardele din zona euro şi participarea în prealabil la Sistemul Monetar European II (European Exchange Rate Mechanism, ERM II) – depind în întregime de politicile statelor respective. Pe de altă parte, instituţiile din zona euro (aşa-numitul ,,Eurogrup'' şi Banca Centrală Europeană) au şi ele un rol important în procesul de adoptare a euro, mai ales în ceea ce priveşte aprecierea măsurii în care o anumită ţară este pregătită să participe la ERM II. Ultima ţară excomunistă care a anunţat că a decis să creeze rapid condiţiile necesare pentru intrarea cu succes în ERM II este Bulgaria. Această hotărâre a fost bine primită de instituţiile comunitare, care au acceptat ca Bulgaria să înceapă procedurile necesare în acest scop, însă au impus condiţii mai drastice decât cele cerute ţărilor care au intrat în trecut în zona euro. De asemenea, miniştrii de finanţe ai ţărilor UE (Eurogrup) au declarat că noile condiţii se vor aplica tuturor ţărilor care îşi vor depune canditatura în viitor. Bulgaria face deja parte, într-o anumită măsură, din uniunea economică şi monetară europeană, deoarece are un regim monetar numit ''currency board'', caracterizat prin fixitatea cursului de schimb al monedei naţionale (leva) faţă de euro. Într-adevăr, o uniune monetară este situaţia economică în care cursurile de schimb nu au nici un rol în reglarea relaţiilor comerciale şi financiare dintre ţările participante, indiferent de cauză: 1) cursurile au fost pur şi simplu desfiinţate prin retragerea din circulaţie a monedelor respective (franc francez, marcă germană, liră italiană etc.) şi înlocuirea lor cu o monedă unică (euro); 2) cursurile sunt fixe, cum au fost, de exemplu, în sistemul monetar internaţional de la Bretton Woods (1944), ori cum sunt într-o ţară aflată în regim de ''currency board'', în care moneda de referinţă este euro (Bulgaria). (v. şi lucrarea autorului, Teoria zonelor monetare optime, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006). Bulgaria îndeplinește, de asemenea, criteriile formale pentru adoptarea monedei europene, iar guvernul său a declarat că intenţionează să depună în această vară cereri de aderare concomitentă la ERM II şi la Uniunea Bancară Europeană. Cu toate acestea, instituţiile europene au adoptat o poziţie prudentă faţă de iniţiativa bulgară. Noua atitudine, mai exigentă, a organismelor UE, nu numai faţă de Bulgaria, ci în general faţă de primirea de noi membri, se explică prin perturbaţiile financiare provocate de datoria publică a Greciei şi de scandalurile legate de spălarea banilor în unele noi state membre ale UE, cum ar fi Letonia. După cum rezultă dintr-un comunicat de presă comun al amintitelor organisme comunitare, cerinţele suplimentare privesc cooperarea cu Uniunea

STATUL ŞI PIAŢA

Criza financiară şi economică din 2008-2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţi... more Criza financiară şi economică din 2008-2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţii româneşti şi a elitelor sale în economia de piaţă şi a întărit încrederea lor în stat şi în reglementare. Un factor care contribuie la audienţa de care se bucură promotorii concepţiei etatiste este, pe lângă susţinerea unor puternice grupuri de interese, necunoaşterea modului de funcţionare al economiei de piaţă. O examinare echilibrată a relaţiei dintre stat şi piaţă poate contribui, de aceea, la evitarea tentaţiei de a crede că o combinaţie ,,originală'' de etatism şi piaţă este calea pentru revenirea României la civilizaţia europeană.

SE ÎNTOARCE INFLAŢIA

Studiul cauzelor inflaţiei constituie unul din capitolele cele mai cele mai relevante ale ştiinţe... more Studiul cauzelor inflaţiei constituie unul din capitolele cele mai cele mai relevante ale ştiinţei economice. Identificarea factorilor care determină inflaţia nu este însă uşoară: cantitatea de monedă, cererea, costurile (şocurile provenite din economia ,,reală''), caracteristicile structurale ale economiei, factorii politici (rolul instituţiilor) etc. Pe de altă parte, inflaţia actuală provoacă ea însăşi inflaţie viitoare. Ca urmare a acţiunii conjugate a acestor factori, inflaţia este întotdeauna şi peste tot un fenomen macroeconomic şi instituţional complex. În România, inflaţia a dispărut în ultimii ani din preocupările conducătorilor politici şi ale opiniei publice. În prezent, subiectul a revenit însă în dezbaterile publice, ca urmare a creşterii ratei inflaţiei în ultimele luni şi a temerilor că această tendinţă s-ar putea menţine şi amplifica în viitor. În anii 1990, România a cunoscut o inflaţie ridicată, determinată în principal de politica bugetară şi monetară a primelor guverne postcomuniste, care au încercat să menţină în funcţiune sistemul economic construit în epoca comunistă. Dezechilibrele majore ale acestui sistem (dezechilibrul structural între cerere şi ofertă; deficitul extern; deficitul public; etc.), mascate anterior de preţurile fixe, stabilite în mod administrativ, au început să iasă la iveală pe măsură ce preţurile au fost liberalizate (prima liberalizare parţială a avut loc la 1 noiembrie 1990). La aceste cauze ,,moştenite'', s-a adăugat dezechilibrul între venituri şi productivitatea muncii creat prin politica de creştere a salariilor nominale dusă de autorităţi pentru a pacifica societatea românească traumatizată de evenimentele politice din decembrie 1989 şi din primul deceniu de după căderea comunismului (mineriadele). În felul acesta, inflaţia ascunsă din timpul comunismului a devenit inflaţie deschisă, manifestată în forma sa clasică: creșterea generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor. Conjugată cu scăderea producţiei, determinată de dezorganizarea aparatului de producţie comunist şi de lipsa reformelor de natură să transforme economia planificată în economie de piaţă, această inflaţie rampantă a dat naştere fenomenului numit ,,slumpflaţie'': coexistenţa inflaţiei rapide sau chiar galopante, pe de o parte, şi a unui regres economic, pe de altă parte. Slumpflaţia s-a perpetuat până în preajma aderării la UE, incitându-i pe conducătorii politici să încerce să reintroducă controlul preţurilor şi să dea prioritate politicii de creştere a veniturilor nominale. Deoarece controlul total al preţurilor nu a mai fost posibil, inflaţia s-a tot amplificat, ajungând în prima parte a anilor 1990 la nivele cu trei cifre (fig. nr.1). La rândul lor, ratele dobânzilor reale pe termen scurt (ajustate cu rata inflaţiei) au devenit puternic negative, ceea ce a dus la dezorganizarea creditului şi, în general, a sistemului de finanţare a economiei.

BANCA NAŢIONALĂ ŞI CURSUL DE SCHIMB AL LEULUI

În România modernă, primele forme de control valutar au fost introduse în anul 1933, în încercare... more În România modernă, primele forme de control valutar au fost introduse în anul 1933, în încercarea guvernului naţional-ţărănist (promotor al politicii ,,porţilor deschise''!) de a face faţă crizei economice interbelice. În perioada următoare, marcată de schimbări dramatice atât pe plan internaţional (atmosfera politică tensionată; crearea ,,blocurilor'' monetare: blocul lirei sterline, blocul francului, blocul dolarului; devalorizări repetate ale monedelor cu rol internaţional; limitarea convertibilităţii principalelor monede nu numai în aur, ci şi una în alta; instituirea în multe ţări a controlului valutar al statului; izbucnirea războiului), cât şi pe plan intern (instabilitate politică; renunţarea la politica ,,porţilor deschise'' şi revenirea la controlul şi restricţionarea relaţiilor economice externe; substituirea importurilor, cu tendinţe de autarhie economică; pierderea unor teritorii; intrarea în război), guvernele care s-au succedat la intervale de timp scurte (33 de guverne, cu o medie de funcţionare de opt luni) au menţinut obligativitatea cedării către Banca Naţională a României (BNR) a valutelor rezultate din exportul de mărfuri sau obţinute pe orice altă cale, au aplicat cursuri multiple pentru una şi aceiaşi valută, au devalorizat de mai multe ori leul-toate acestea ducând la întărirea controlului (direct sau indirect) al statului asupra operaţiunilor cu valute şi devize. Acest control a fost aplicat cu şi mai multă duritate în timpul războiului (când România a avut un acord de clearing cu Germnia), precum şi în primii ani de pace (când a început plata despăgubirilor de război prevăzute de Convenţia de armistiţiu cu URSS). În timpul comunismului, controlul statului asupra operaţiunilor de schimb valutar a devenit aproape absolut. Deţinerea de către cetăţenii români a mijloacelor de plată străine era considerată infracţiune şi pedepsită cu închisoare. Pentru puţinele tipuri de operaţiuni valutare care erau totuşi permise persoanelor fizice (schimbarea obligatorie în lei a valutei primite de cetăţenii români de la rudele din străinătate; schimbarea obligatorie a sumei de cel puţin 10$ pe zi de şedere în ţară de către persoanele cu domiciliul stabil în ţări nesocialiste şi Jugoslavia, care veneau în România; sumele în valută eliberate cetăţenilor români cărora li se aproba să plece în străinătate etc.), cursul era stabilit prin ,,Decret al Consiliului de Stat''. În aceste condiţii, în perioada 1952-1974, cursul oficial al leului a variat foarte puţin (între 5 şi 6 lei/$), însă această

A devenit imperios necesar ca banca centrală să-şi coordoneze politicile - monetară şi de asigurare a stabilităţii financiare - cu politicile guvernamentale - bugetară şi de gestionare a datoriei publice

Ziarul Financiar, 2019

Banca centrală este în multe țări instituție independentă. Numeroase lucrări teoretice și empiri... more Banca centrală este în multe țări instituție independentă. Numeroase lucrări teoretice și empirice apărute în perioada de dinainte de criza financiară globală au arătat că independența băncii centrale este necesară pentru controlul inflației și că acest statut nu impietează asupra creșterii economice și ocupării mâinii de lucru. După criză, concepția s-a nuanțat, în sensul că s-a admis că banca centrală trebuie să urmărească inclusiv asigurarea stabilității financiare. Ca urmare, instrumentele puse la dispoziția băncii centrale s-au multiplicat și diversificat: de la dreptul tradițional de a stabili rata dobânzii de politică monetară la dreptul de a obliga instituțiile financiare să constituie rezerve de capital anticiclice și să respecte anumite limite maxime ale gradului lor de îndatorare. Noile responsabilități și puteri conferite băncii centrale au atras însă inevitabil această instituție în domenii politice controversate și au obligat-o să conlucreze cu guvernul. Ca urmare, a devenit imperios necesar ca banca centrală să-și coordoneze politicile (monetară și de asigurare a stabilității financiare) cu politicile guvernamentale (bugetară și de gestionare a datoriei publice). Este important, de asemenea, ca banca centrală să-și exprime public poziția cu privire la politicile guvernamentale.

Apel pentru transformarea Uniunii Europene

The National Bank on Trial-central-banks-literally-independent-two-sides-of-one- highly-sensitive-debate-and-two-romanian-economists-taking-sides-a349

The National Bank on Trial, 2017

The idea of the independence of the National Bank of Romania (NBR) is now being raised by some me... more The idea of the independence of the National Bank of Romania (NBR) is now being raised by some members of Government and of Parliament, as well as by analysts and media channels. As long as the pro-European orientation of the Romanian society was very clear, inflation was reduced and the banks in Romania did not seem to be affected by the global financial crisis, exercising political pressures on the NBR was not only illogical, but also without an echo among the public opinion. Lately, when at EU and regional level the rise of some populist forces of the right took place, and imbalances re-emerged in Romania’s economy caused by the populist measures taken by the self-declared left-leaning government (budget deficit, inflation, deficit of the balance of payments with foreign countries, etc.), the attempts to point out the NBR as a scapegoat have multiplied.

Euro Adoption Chance and Challenge for Romania

THE MARKET FOR IDEAS, 2017

Like the other Central and Eastern European countries, Romania committed itself to adopting the e... more Like the other Central and Eastern European countries, Romania committed itself to adopting the euro as soon as it will meet the necessary conditions. The candidates have, however, a considerably large margin of manoeuvre in determining the moment when they will adopt the euro. Especially two accession criteria to the Monetary Union – harmonization of the legal framework with the Eurozone standards and the prior participation in the European Exchange Rate Mechanism II (ERM) – are entirely under the sovereign control of the states. On the other hand, the institutions of the Eurozone have an important role in the euro adoption process, notably when it comes to assessing the extent to which a certain country is ready to participate in the ERM II.

Protectionism: "Fairness" Is the New "Freedom"

THE MARKET FOR IDEAS, 2016

The Banks in the Economy

THE MARKET FOR IDEAS, No. 1, Sep.-Oct. 20166 2016 http://www.themarketforideas.com/the-banks-in-the-economy-a20/, 2016

The recent legislative initiative, called "Resolution Agency Law", gave rise to intense discussio... more The recent legislative initiative, called "Resolution Agency Law", gave rise to intense discussions, which have not lacked in demagoguery and populist, anti-capitalist and anti-Western overtones. Beyond the latent dangers posed by the underlying substance of these tendencies, the major problem is that the project "may generate a systemic risk in the banking sector, inducing risks and endangering the financial sector stability with implications for the entire economy" (EC, Romania Country Report 2016, Brussels, 26.2.2016, p. 2-3). A significant contribution to the popularity enjoyed by the promoters of the law, in addition to the support of powerful interest groups, is the general public's precarious knowledge regarding the connection between banks and economy, despite the fact that the population has more frequent interactions with the banking sector than prior to 1989, when the only banking institution authorized to transact with individuals was the "Savings Bank" (CEC). Currently, banks are a visible presence in the urban landscape, many customers being thoroughly acclimatized with the use of modern banking techniques (ATMs, cards, Internet banking, etc.). However, what a bank actually is and how it functions are subjects less familiar to the majority portion of the Romanian society. Therefore, a sine ira et studio presentation of the banking institution may be useful to anyone interested in these current issues. A "whig theory" of financial history Current financial institutions are the result of a long historical evolution that began in antiquity, when operations like those termed today as "banking" (deposits, lending, currency exchange, etc.) were already carried out by professionals (called "keystone" by the Greeks and "argentaria" by the Romans). Modern financial systems consist of a multitude of organisations, the oldest ones being the banks created in the XIIth to XIVth centuries, and the newest ones being the financial companies (the investment funds) that have appeared in the 1970s and the 1980s. These complex and segmented financial systems include more or less specialized groups and networks, currently being the subject of numerous reforms which often change the typology, organization and functioning of these institutions. Under these circumstances, the taxonomy of modern financial institutions is very fluid and prone to interpretation. Often, the literature refers to the following grouping: 1) banks and assimilated organisms, having as main objective money creation, and therefore are subject to the supervision of the central bank; 2) non-banking financial institutions, which do not create money and therefore should not be within the purview of the central bank. The modus operandi

CONTRIBUTIA LUI MISES LA TEORIA BANILOR SI CREDITULUI Misess-Contribution-to-the-Theory-of-Money-and-Credit

OECONOMICA, 2019

Contribuția lui Ludwing von Mises (1881-1973) la dezvoltarea teoriei banilor și creditului este ... more Contribuția lui Ludwing von Mises (1881-1973) la dezvoltarea teoriei banilor și creditului este cuprinsă în două cărți monumentale-Theory of Money and Credit (1912) și Human Action. A Treatise on Economics (1949)-și în alte câteva lucrări de mai mici dimensiuni. Această contribuție privește următoarele teme: definirea și originea banilor; cantitatea optimă de bani și modul de realizare a acesteia; mitul banilor neutri și corolarul său: stabilitatea prețurilor; activitatea bancară cu rezerve fracționare și limitarea emisiunii de mijloace fiduciare; teoria monetară a ciclului economic. Aceste teme sunt strâns legate între ele și cu celelalte subiecte tratate de autor: funcționarea pieței libere și consecințele intervenției statului în economie. Sistemul de gândire economică misesian este, într-adevăr, un sistem. JEL: B25, E3, E4, E5, 1. Definirea și originea banilor 1.1. Definirea banilor Banii sunt definiți de Mises astfel: Banii reprezintă un mijloc de schimb, cel mai vandabil bun pe care oamenii îl pot achiziționa, deoarece ei doresc să-l ofere în acte de schimb interpersonale ulterioare. 1 Ei sunt un rezultat al dezvoltării schimbului. În societățile în care nu există schimb, banii nu sunt necesari. Astfel, banii nu sunt utilizați în activitățile economice care se desfășoară în mod izolat și autarhic. În acest caz, nu există o diviziune a muncii între indivizi sau familii, iar fiecare individ sau familie consumă doar ceea ce produce și produce doar ceea ce consumă. Ca urmare, nu există schimb de bunuri, nu sunt necesari banii și ei nu se folosesc. Banii nu sunt necesari, de asemenea, în economia socialistă. În acest tip de economie, există o anumită diviziune a muncii, oricât de artificială ar fi ea, însă, din cauză că nu există proprietate privată, nu este posibil schimbul și, deci, nu este necesară utilizarea unui mijloc de schimb. Trebuie spus că Mises și-a nuanțat ulterior poziția cu privire la existența banilor în economia socialistă. Astfel, într-o lucrare apărută în 1922, el afirmă că, în socialism, deși nu 1-L. Mises, Acțiunea umană. Un tratat de economie, Colecția "Biblioteca Băncii Naționale a României", Curtea Veche, București, 2018, p. 418.

Mentalitatea anticapitalistă: o mare problemă a României

http://www.contributors.ro/economie/mentalitatea-anticapitalista-o-mare-problema-a-romaniei/, 2019

Deceniile de propagandă anticapitalistă au lăsat urme adânci în mentalul colectiv românesc, ceea ... more

Țintirea inflației independența și credibilitatea bancii centrale (II)

Independența băncii centrale Concluzia care se desprinde din cele arătate în prima parte a acestu... more Independența băncii centrale Concluzia care se desprinde din cele arătate în prima parte a acestui articol este că o condiţie importantă pe care trebuie să o îndeplinească statutul băncii centrale este să creeze o structură de stimulente care să asigure plasarea conducerii instituţiei respective într-o perspectivă pe termen lung. Deoarece majoritatea politicienilor se caracterizează mai degrabă printr-un comportament ghidat de considerente pe termen scurt ("miop"), este necesar ca deciziile de politică monetară să fie scoase pe cât posibil de sub influenţa procesului politic general. Se explică, astfel, motivul pentru care, la ora actuală, independenţa băncii centrale este considerată aproape unanim o condiţie necesară pentru o politică monetară eficientă.

Țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale (I)

http://www.contributors.ro/economie/%c8%http://www.contributors.ro/economie/%c8%9bintirea-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-ii/-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-i/, 2019

Acum treizeci de ani, Noua Zeelandă a adoptat o strategie de politică monetară menită să ducă la ... more Acum treizeci de ani, Noua Zeelandă a adoptat o strategie de politică monetară menită să ducă la atingerea unui obiectiv prestabilit privind inflația. Noutatea a constat în angajamentul explicit al autorităților de a considera ținerea sub control a inflației ca principal obiectiv al politicii monetare și accentul pus pe transparență și responsabilitate. În prezent, 69 de țări, dintre care multe cu economiii emergente și cu venit redus, urmăresc o anumită țintă privind inflația. De asemenea, un anumit număr de bănci centrale din țările avansate-printre care Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul Rezervelor Federale al SUA (Fed), Banca Japoniei, Banca Națională a Elveției etc.-au integrat în politicile lor monetare o serie de elemente esențiale ale țintirii inflației. Acest articol prezintă legătura care există între țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale. Concluzia sa este că independența și credibilitatea băncii centrale sunt condiții esențiale pentru succesul acestei strategii de politică monetară.

Datoria publică și iluzia keynesiană

http://www.contributors.ro/economie/datoria-publica-%c8%99i-iluzia-keynesiana/

Un fenomen economic, apărut în România postcomunistă, este creșterea datoriei publice. La căderea... more Un fenomen economic, apărut în România postcomunistă, este creșterea datoriei publice. La căderea comunismului, statul român aproape că nu avea nici o datorie, însă, de atunci și până acum, așa-numita "datorie suverană" a crescut foarte mult, ajungând la sfârșitul anului 2018 la valoarea de 313,42 miliarde lei (34,96 din PIB). Conform datelor existente și previziunilor organismelor financiare internaționale, ea va continua să crească, iar consecințele sale se vor agrava. În discursul public din România, fenomenul este prezentat adesea ca fiind unul normal, deoarece se întâlnește și alte țări-industrializate sau în curs de dezvoltare-, în comparație cu care datoria publică a statului român este încă mică. Ceea ce se încearcă în modul acesta este acreditarea ideii că politicienii care au hotărât creșterea substanțială a cheltuielilor bugetare au dus, de fapt, o politică economică normală și că aceasta are o fundamentare teoretică modernă. În realitate, creșterea constantă a datoriei publice este determinată de o politică fiscală caracterizată prin scăderea veniturilor și creșterea cheltuielilor statului, ceea ce dă naștere la numeroase riscuri și vulnerabilități.

Nu statul face banii Final.pdf

http://www.contributors.ro/cultura/nu-statul-face-banii/, 2019

Unii autori prezintă banii ca fiind creația statului sau invenția vreunui individ genial. Autorit... more Unii autori prezintă banii ca fiind creația statului sau invenția vreunui individ genial. Autoritatea, statul sau o înțelegere între cetățeni ar fi condus, conștient și intenționat, la apariția banilor. În monumenatala sa lucrare, „Acțiunea umană. Un tratat de economie”, apărută recent în limba română în Colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României” (Curtea Veche, 2018), Ludwing von Mises demonstrează că nu statul crează banii. Această demonstrație este de actualitate, având în vedere proliferarea criptomonedelor, cum ar fi Bitcoin, care are loc fără intervenția statului.

Incertitudinea și economia

http://www.contributors.ro/economie/incertitudinea-%C8%99i-economia/, 2019

Dezbaterile cu privire la măsurile de politică economică adoptate recent de autoritățile române e... more Dezbaterile cu privire la măsurile de politică economică adoptate recent de autoritățile române evidențiază multiplele genuri de riscuri și de incertitudini cărora acestea le dau naștere, de la creșterea costurilor de finanțare ale populației, întreprinderilor și statului la posibila intrare a economiei în recesiune. Ne propunem să prezentăm pricipalele canale prin care se transmit în economie efectele negative ale situațiilor de incertitudine create de politica economică. Concluzia este că acțiunile nesăbuite ale autorităților au un rol important în amplificarea incertitudinii cu care se confruntă în mod inerent deciziile micro și macroeconomice. Deși activitatea economică pare că se desfășoară în prezent în bune condiții, după anii de recesiune și de slabă creștere economică ce au urmat izbucnirii crizei financiare mondiale, perspectivele pe termen scurt ale economiei României sunt umbrite de diverse genuri de riscuri și incertitudini. 1 Discuțiile cu privire la măsurile de politică economică luate recent de autoritățile române evidențiază pregnant această situație, deoarece măsurile respective amplifică realmente efectele negative pe care riscul și incertitudinea le au asupra deciziilor micro și macroeconomice. 2 În articolele citate, se arată că riscurile și incertitudinile create de amintitele decizii de politică economică sunt susceptibile să majoreze costurile de finanțare ale populației, întreprinderilor și statului, să determine deprecierea leului, amplificarea inflației și diminuarea puterii de cumpărare a populației, reducerea volumului creditului, înrăutățirea percepției investitorilor față de România și reducerea investițiilor, încetinirea creșterii economice, mărirea deficitului bugetului de stat, deteriorarea competitivității externe a economiei și a poziției balanțe 1

NOUA REVOLUTIE DIN STIINTA ECONOMICA RECONSIDERAREA IDENTITATII MORALE A LUI HOMO OECONOMICUS

În ultimul timp, au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, 1 care arată că în ... more În ultimul timp, au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, 1 care arată că în ştiinţa economică are loc o revoluţie de natură să modifice bazele teoretice ale acestei discipline și să prefigureze schimbări importante în modul de înțelegere a unor aspecte importante ale activităţii economice a indivizilor şi întreprinderilor, ale funcţionării economiilor contemporane, politicii economice şi chiar ale vieţii sociale. La fel ca naşterea şi dezvoltarea ştiinţei economice comportamentale (behavioral economics) 2 , această nouă revoluţie este produsă de asimilarea în teoria economică a rezultatelor obţinute în cercetările din psihologie.

Greșește Banca Națională

Criza financiară globală a arătat importanța legăturilor macroeconomice dintre sectorul financiar... more Criza financiară globală a arătat importanța legăturilor macroeconomice dintre sectorul financiar și economia " reală ". Ea a învederat totodată că practicile de supraveghere prudențială și politicile monetare din perioada anterioară crizei nu au reușit să asigure stabilitatea financiară. Ca urmare, a apărut un proces de reevaluare generală a politicilor economice, în cadrul căruia politicilor macroprudențiale li s-a conferit o importanță egală cu cea a altor mijloace folosite de autorități pentru a face față provocărilor crizelor. Adoptarea politicilor macroprudențiale se confruntă însă cu unele dificultăți. În primul rând, aceste politici se justifică exclusiv prin așa-numitele " externalități " și/sau " eșecuri ale pieței ". Or, nu există reguli clare de definire a situațiilor de acest gen. În al doilea rând, deoarece majoritatea țărilor au decis să recurgă la politici macroprudențiale doar recent, nu există suficientă experiență în conceperea și aplicarea politicilor respective, iar analizele empirice cu privire la eficacitatea lor sunt încă puține. La fel ca alte țări, România a fost constrânsă de criză să înțeleagă importanța legăturilor macroeconomice dintre intermedierea financiară și activitatea economică propriu-zisă. Spre deosebire de alte țări, care au cunoscut în perioada premergătoare crizei creșteri puternice ale prețurilor activelor financiare și/sau creșteri exagerate ale volumului creditelor, principala cauză a problemelor României a fost creditarea în franci elvețieni de către unele bănci. Aceste credite nu au devenit totuși un risc sistemic, deoarece au avut o pondere redusă atât în totalul creditelor acordate de bănci, cât şi în PIB. Creditarea în franci elvețieni a avut însă o altă caracteristică " originală " : a fost practicată aproape exclusiv în relațiile băncilor cu populația. În aceste condiții, decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de renunţare la cursul fix al francului elvețian față de euro (1,2 CHF/EUR), care a dus la aprecierea francului elvețian față de leu, a determinat în principal creşterea serviciului datoriei persoanelor fizice care au contractat împrumuturi în franci elveţieni.

DIMENSIUNEA MORALĂ A ECONOMIEI DE PIAŢĂ

Oamenii care interacţionează în economia de piaţă intră în relaţii ce au o puternică încărcătură ... more Oamenii care interacţionează în economia de piaţă intră în relaţii ce au o puternică încărcătură morală. Dimensiunea morală a acestor relaţii este inerentă elementelor constitutive ale economiei de piaţă – proprietate privată, liberă întreprindere, schimburi efectuate în mod voluntar la preţuri formate în funcţie de cerere şi ofertă –, indiferent de profitul pe care îl realizează întreprinzătorii, care nu este luat de la nimeni şi care, de aceea, le aparţine în mod legitim. Contrar numeroaselor critici 1 , economia de piaţă (sistem de piaţă, sistem de liberă întreprindere, concurenţă, laissez-faire, capitalism etc.) este morală. Această dimenisiune morală provine din faptul că activităţile productive şi comerciale care se desfășoară în acest sistem economic respectă drepturile şi libertăţile individuale, care, după revoluţia papală din secolele XI-XIII, sunt considerate sacre de către civilizaţia occidentală. 2 În literatura economică actuală, se subliniază adesea că economia de piaţă a evoluat spre o formă în care în centrul deciziilor şi acţiunilor întreprinderilor se află mai degrabă societatea decât profitul. 3 Justificarea morală a acestui sistem economic nu rezidă însă în efectele sale sociale, care sunt, într-adevăr, impresionante: Din secolul al Vl-lea, când începe istoria europeană, până în anul 1800 — adică de-a lungul a douăsprezece secole —, Europa n-a reuşit să depăşească cifra de o sută optzeci de milioane de locuitori. Or, între 1800 şi 1914, adică într-un secol şi ceva, populaţia Europei se ridică de la 180 de milioane la 460 de milioane! Bănuiesc că diferenţa dintre cele două cifre nu mai lasă nici o îndoială asupra vocaţiei prolifice a ultimului veac. În trei generaţii, Europa a produs " pastă umană" în cantităţi uriaşe, care, lansându-se ca un torent în spaţiul istoriei, 1-a inundat. Acest fapt, repet, ar fi de ajuns pentru a înţelege triumful maselor şi tot ceea ce se reflectă şi se anunţă prin 1-Un tur complet al criticilor aduse în cursul timpului organizării concurenţiale a societăţii ar fi un demers cu adevărat imposibil. Se poate aminti totuși remarca lui J. Schumpeter despre cutremurul din Japonia din 1924, cum că acesta a avut un aspect neobişnuit, și anume nu a fost atribuit capitalismului. Este uşor de înţeles cât de puțini țapi ispășitori, dar și bunuri de consum, ar avea societatea modernă, fără capitalism.

BULGARIA ŞI ROMÂNIA PE DRUMUL CĂTRE EURO

Ţările central şi est-europene care au aderat la UE s-au angajat să adopte euro îndată ce vor înd... more Ţările central şi est-europene care au aderat la UE s-au angajat să adopte euro îndată ce vor îndeplini condiţiile necesare. Aceste ţări au însă o considerabilă marjă de manevră în ceea ce privește stabilirea momentului în care vor adopta euro. În special două criterii de aderare la uniunea monetară-armonizarea cadrului legislativ cu standardele din zona euro şi participarea în prealabil la Sistemul Monetar European II (European Exchange Rate Mechanism, ERM II) – depind în întregime de politicile statelor respective. Pe de altă parte, instituţiile din zona euro (aşa-numitul ,,Eurogrup'' şi Banca Centrală Europeană) au şi ele un rol important în procesul de adoptare a euro, mai ales în ceea ce priveşte aprecierea măsurii în care o anumită ţară este pregătită să participe la ERM II. Ultima ţară excomunistă care a anunţat că a decis să creeze rapid condiţiile necesare pentru intrarea cu succes în ERM II este Bulgaria. Această hotărâre a fost bine primită de instituţiile comunitare, care au acceptat ca Bulgaria să înceapă procedurile necesare în acest scop, însă au impus condiţii mai drastice decât cele cerute ţărilor care au intrat în trecut în zona euro. De asemenea, miniştrii de finanţe ai ţărilor UE (Eurogrup) au declarat că noile condiţii se vor aplica tuturor ţărilor care îşi vor depune canditatura în viitor. Bulgaria face deja parte, într-o anumită măsură, din uniunea economică şi monetară europeană, deoarece are un regim monetar numit ''currency board'', caracterizat prin fixitatea cursului de schimb al monedei naţionale (leva) faţă de euro. Într-adevăr, o uniune monetară este situaţia economică în care cursurile de schimb nu au nici un rol în reglarea relaţiilor comerciale şi financiare dintre ţările participante, indiferent de cauză: 1) cursurile au fost pur şi simplu desfiinţate prin retragerea din circulaţie a monedelor respective (franc francez, marcă germană, liră italiană etc.) şi înlocuirea lor cu o monedă unică (euro); 2) cursurile sunt fixe, cum au fost, de exemplu, în sistemul monetar internaţional de la Bretton Woods (1944), ori cum sunt într-o ţară aflată în regim de ''currency board'', în care moneda de referinţă este euro (Bulgaria). (v. şi lucrarea autorului, Teoria zonelor monetare optime, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006). Bulgaria îndeplinește, de asemenea, criteriile formale pentru adoptarea monedei europene, iar guvernul său a declarat că intenţionează să depună în această vară cereri de aderare concomitentă la ERM II şi la Uniunea Bancară Europeană. Cu toate acestea, instituţiile europene au adoptat o poziţie prudentă faţă de iniţiativa bulgară. Noua atitudine, mai exigentă, a organismelor UE, nu numai faţă de Bulgaria, ci în general faţă de primirea de noi membri, se explică prin perturbaţiile financiare provocate de datoria publică a Greciei şi de scandalurile legate de spălarea banilor în unele noi state membre ale UE, cum ar fi Letonia. După cum rezultă dintr-un comunicat de presă comun al amintitelor organisme comunitare, cerinţele suplimentare privesc cooperarea cu Uniunea

STATUL ŞI PIAŢA

Criza financiară şi economică din 2008-2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţi... more Criza financiară şi economică din 2008-2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţii româneşti şi a elitelor sale în economia de piaţă şi a întărit încrederea lor în stat şi în reglementare. Un factor care contribuie la audienţa de care se bucură promotorii concepţiei etatiste este, pe lângă susţinerea unor puternice grupuri de interese, necunoaşterea modului de funcţionare al economiei de piaţă. O examinare echilibrată a relaţiei dintre stat şi piaţă poate contribui, de aceea, la evitarea tentaţiei de a crede că o combinaţie ,,originală'' de etatism şi piaţă este calea pentru revenirea României la civilizaţia europeană.

SE ÎNTOARCE INFLAŢIA

Studiul cauzelor inflaţiei constituie unul din capitolele cele mai cele mai relevante ale ştiinţe... more Studiul cauzelor inflaţiei constituie unul din capitolele cele mai cele mai relevante ale ştiinţei economice. Identificarea factorilor care determină inflaţia nu este însă uşoară: cantitatea de monedă, cererea, costurile (şocurile provenite din economia ,,reală''), caracteristicile structurale ale economiei, factorii politici (rolul instituţiilor) etc. Pe de altă parte, inflaţia actuală provoacă ea însăşi inflaţie viitoare. Ca urmare a acţiunii conjugate a acestor factori, inflaţia este întotdeauna şi peste tot un fenomen macroeconomic şi instituţional complex. În România, inflaţia a dispărut în ultimii ani din preocupările conducătorilor politici şi ale opiniei publice. În prezent, subiectul a revenit însă în dezbaterile publice, ca urmare a creşterii ratei inflaţiei în ultimele luni şi a temerilor că această tendinţă s-ar putea menţine şi amplifica în viitor. În anii 1990, România a cunoscut o inflaţie ridicată, determinată în principal de politica bugetară şi monetară a primelor guverne postcomuniste, care au încercat să menţină în funcţiune sistemul economic construit în epoca comunistă. Dezechilibrele majore ale acestui sistem (dezechilibrul structural între cerere şi ofertă; deficitul extern; deficitul public; etc.), mascate anterior de preţurile fixe, stabilite în mod administrativ, au început să iasă la iveală pe măsură ce preţurile au fost liberalizate (prima liberalizare parţială a avut loc la 1 noiembrie 1990). La aceste cauze ,,moştenite'', s-a adăugat dezechilibrul între venituri şi productivitatea muncii creat prin politica de creştere a salariilor nominale dusă de autorităţi pentru a pacifica societatea românească traumatizată de evenimentele politice din decembrie 1989 şi din primul deceniu de după căderea comunismului (mineriadele). În felul acesta, inflaţia ascunsă din timpul comunismului a devenit inflaţie deschisă, manifestată în forma sa clasică: creșterea generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor. Conjugată cu scăderea producţiei, determinată de dezorganizarea aparatului de producţie comunist şi de lipsa reformelor de natură să transforme economia planificată în economie de piaţă, această inflaţie rampantă a dat naştere fenomenului numit ,,slumpflaţie'': coexistenţa inflaţiei rapide sau chiar galopante, pe de o parte, şi a unui regres economic, pe de altă parte. Slumpflaţia s-a perpetuat până în preajma aderării la UE, incitându-i pe conducătorii politici să încerce să reintroducă controlul preţurilor şi să dea prioritate politicii de creştere a veniturilor nominale. Deoarece controlul total al preţurilor nu a mai fost posibil, inflaţia s-a tot amplificat, ajungând în prima parte a anilor 1990 la nivele cu trei cifre (fig. nr.1). La rândul lor, ratele dobânzilor reale pe termen scurt (ajustate cu rata inflaţiei) au devenit puternic negative, ceea ce a dus la dezorganizarea creditului şi, în general, a sistemului de finanţare a economiei.

BANCA NAŢIONALĂ ŞI CURSUL DE SCHIMB AL LEULUI

În România modernă, primele forme de control valutar au fost introduse în anul 1933, în încercare... more În România modernă, primele forme de control valutar au fost introduse în anul 1933, în încercarea guvernului naţional-ţărănist (promotor al politicii ,,porţilor deschise''!) de a face faţă crizei economice interbelice. În perioada următoare, marcată de schimbări dramatice atât pe plan internaţional (atmosfera politică tensionată; crearea ,,blocurilor'' monetare: blocul lirei sterline, blocul francului, blocul dolarului; devalorizări repetate ale monedelor cu rol internaţional; limitarea convertibilităţii principalelor monede nu numai în aur, ci şi una în alta; instituirea în multe ţări a controlului valutar al statului; izbucnirea războiului), cât şi pe plan intern (instabilitate politică; renunţarea la politica ,,porţilor deschise'' şi revenirea la controlul şi restricţionarea relaţiilor economice externe; substituirea importurilor, cu tendinţe de autarhie economică; pierderea unor teritorii; intrarea în război), guvernele care s-au succedat la intervale de timp scurte (33 de guverne, cu o medie de funcţionare de opt luni) au menţinut obligativitatea cedării către Banca Naţională a României (BNR) a valutelor rezultate din exportul de mărfuri sau obţinute pe orice altă cale, au aplicat cursuri multiple pentru una şi aceiaşi valută, au devalorizat de mai multe ori leul-toate acestea ducând la întărirea controlului (direct sau indirect) al statului asupra operaţiunilor cu valute şi devize. Acest control a fost aplicat cu şi mai multă duritate în timpul războiului (când România a avut un acord de clearing cu Germnia), precum şi în primii ani de pace (când a început plata despăgubirilor de război prevăzute de Convenţia de armistiţiu cu URSS). În timpul comunismului, controlul statului asupra operaţiunilor de schimb valutar a devenit aproape absolut. Deţinerea de către cetăţenii români a mijloacelor de plată străine era considerată infracţiune şi pedepsită cu închisoare. Pentru puţinele tipuri de operaţiuni valutare care erau totuşi permise persoanelor fizice (schimbarea obligatorie în lei a valutei primite de cetăţenii români de la rudele din străinătate; schimbarea obligatorie a sumei de cel puţin 10$ pe zi de şedere în ţară de către persoanele cu domiciliul stabil în ţări nesocialiste şi Jugoslavia, care veneau în România; sumele în valută eliberate cetăţenilor români cărora li se aproba să plece în străinătate etc.), cursul era stabilit prin ,,Decret al Consiliului de Stat''. În aceste condiţii, în perioada 1952-1974, cursul oficial al leului a variat foarte puţin (între 5 şi 6 lei/$), însă această