Sari la conținut

voyelle

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză veche vouel < latină vōcālis („vocal”). Este dublet al lui vocal.

Pronunție


Substantiv

voyelle f., voyelles pl.

  1. (lingv.) vocală
    A, E, I, O, U, Y sont des voyelles en français.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Locuțiuni

Vezi și

Etimologie

Din voyeller.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru voyeller.

Referințe