vântura

română

Conjugarea verbului vântura
Infinitiv	a vântura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vântur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vânture
Participiu	vânturat
Conjugare	I

(v.tranz.) a trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
(v.tranz.) (fig.) a împrăștia, a risipi; a spulbera.
(v.tranz.) a vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
(v.tranz.) a mișca încoace și încolo, a agita.
(v.tranz.) (fig.) a frământa, a tulbura.
(v.tranz.) (fig.) a da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.
(v.tranz.) (fig.) a cutreiera, a colinda.
(v.tranz.) (rar; despre vânt) a sufla, a bate peste...