spera
Aspect
Vezi și : speră |
Etimologie
Din italiană sperare < latină sperare.
Pronunție
- AFI: /speˈra/
Verb
Conjugarea verbului spera | |
Infinitiv | a spera |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sper |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să spere |
Participiu | sperat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui.
- Sper că își va realiza visul.
- Să nu speri nimic de la el.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a avea speranță
|
|
Etimologie
Din spera.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spera.