Sari la conținut

praxis

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din neogreacă práxis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
praxis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ praxis '
Articulat praxisul '
Genitiv-Dativ praxisului '
Vocativ ' '
  1. pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
  2. document oficial care deservește un fapt; act.
  3. lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei.


Traduceri