organic

română

Etimologie

Din latină organicus, franceză organique.

Pronunție

• AFI: /or'ga.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului organic
	Singular	Plural
Masculin	organic	organici
Feminin	organică	organice
Neutru	organic	organice

1. care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
2. care are structura unui organism, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
3. care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
4. fundamental.
5. (și adv.) (și adv.; despre relații, legături) analog legăturii care unește părțile unui organism; indisolubil.
6. (despre substanțe, materii, etc.) care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.).

Cuvinte derivate

• neorganic

Cuvinte compuse

• chimie organică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online