Sari la conținut

minaccia

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Din latină minaciae, -arum < minax, -acis.

Pronunție

  • AFI: /mi'natʧa/


Substantiv

minaccia f., minaccie pl.

  1. pericol, amenințare
    Costituire una minaccia per la repubblica.
  2. (fig.) pacoste

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din minacciare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru minacciare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minacciare.