Sari la conținut

locui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din loc.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
locui
Infinitiv a locui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
locuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să locuiască
Participiu locuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia.
    Mama a locuit o vreme la Bacău.
  2. (v.tranz.) (înv.) a așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe