Sari la conținut

lamina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză laminer.

Pronunție

  • AFI: /la.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
lamina
Infinitiv a lamina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
laminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lamineze
Participiu laminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului.
  2. (v.tranz.) a întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor.
  3. (v.tranz.) a reduce secțiunea de curgere a unui fluid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe