faclă
Etimologie
Din bulgară факла (fakla).
Pronunție
- AFI: /'fa.klə/
Substantiv
| Declinarea substantivului faclă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | faclă | facle |
| Articulat | facla | faclele |
| Genitiv-Dativ | faclei | faclelor |
| Vocativ | faclă | faclelor |
- băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță.
- (rar) făclie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online