facilitate
Aspect
Etimologie
Din franceză facilité < latină facilitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /fa.ʧi.li'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului facilitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | facilitate | facilități |
Articulat | facilitatea | facilitățile |
Genitiv-Dativ | facilității | facilităților |
Vocativ | ' | ' |
- însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
- (la pl.) înlesniri făcute cuiva.
- Facilități de plată.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
însușirea a ceea ce este facil; ușurință
|
Referințe
(English)
Etimologie
Din franceză faciliter, care provine din italiană facilitare; facile < latină facilis.
Pronunție
- AFI: /fəˈsɪlɪˌteɪt/
Verb
Conjugarea verbului to facilitate | |
Infinitiv | to facilitate |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
facilitates |
Trecut simplu | facilitated |
Participiu trecut | facilitated |
Participiu prezent | facilitating |
Cuvinte derivate
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
facilitate f.