Sari la conținut

dublet

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză doublet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dublet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dublet dublete
Articulat dubletul dubletele
Genitiv-Dativ dubletului dubletelor
Vocativ dubletule dubletelor
  1. al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție.
  2. fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite.
  3. (fiz.) dipol.
  4. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate.


Traduceri

Referințe