deîmpărțit

română

Etimologie

Din de + împărțit.

Pronunție

• AFI: /de.ɨm.pər'ʦit/

Substantiv

Declinarea substantivului deîmpărțit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deîmpărțit	invariabil
Articulat	deîmpărțitul	invariabil
Genitiv-Dativ	deîmpărțitului	invariabil
Vocativ	deîmpărțitule	invariabil

1. (mat.) primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online