Sari la conținut

cotoc

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) kotŭka („pisică”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din slavă (veche) kotŭ („pisică”); cu sufixul -oc.

Cu alt sufix s-a format cotoi, s. m. („motan; traversă; mâner de ferăstrău”; argou, „crai”), cuvânt mai folosit decât cel anterior (după Pușcariu, Dacor., III, 1091; DAR; și Pușcariu, Lr., 281, de la *cătoi > latină cattus, cu influența slavă).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cotoc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotoc cotoci
Articulat cotocul cotocii
Genitiv-Dativ cotocului cotocilor
Vocativ cotocule cotocilor
  1. (pop.) cotoi.


Traduceri

Anagrame

Referințe