Sari la conținut

contestație

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză contestation < latină contestatio.

Pronunție

  • AFI: /kon.tes'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
contestație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contestație contestații
Articulat contestația contestațiile
Genitiv-Dativ contestației contestațiilor
Vocativ contestație contestațiilor
  1. cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop.
  2. plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective.


Traduceri

Referințe