condiment

română

Etimologie

Din franceză condiment < latină condimentum.

Pronunție

• AFI: /kon.diˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului condiment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condiment	condimente
Articulat	condimentul	condimentele
Genitiv-Dativ	condimentului	condimentelor
Vocativ	condimentule	condimentelor

1. nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.

Sinonime

• ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv. pl.) băcănii, mirositură, spițerie

Cuvinte derivate

• condimenta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online