clin
Etimologie
Din slavă (veche) klinŭ („cui”).
Pronunție
- AFI: /klin/
Substantiv
| Declinarea substantivului clin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clin | clini |
| Articulat | clinul | clinii |
| Genitiv-Dativ | clinului | clinilor |
| Vocativ | clinule | clinilor |
- bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte.
- petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă.
Expresii
- A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online